Te înveselesc instrumentele cu coarde

Dimineața

reading bibleA Lui să fie slava, acum si în ziua veşniciei.

2 Petru 3:18

Cerul va răsuna de slava lui Isus. Veşnicia îşi va număra anii nesfârşiţi, şi în tot acest timp slava va fi „a Lui”. Nu este El „preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” (Evrei 5:6)? A Lui să fie slava“. Nu este El Rege veşnic? „Împăratul împăraţilor, şi Domnul domnilor” (1 Timotei 6:15), „Părinte al veşniciilor” (Isaia 9:6)? A Lui să fie slava… în ziua veşniciei.

Slava Lui nu va înceta niciodată. Ce a fost cumpărat cu sânge merită să dureze o Veşnicie. Slava Crucii nu va pieri niciodată; lumina mormântului gol şi a învierii nu se va stinge.

O Isuse, fii slăvit în veci! Cât timp va dura veşnicia — cât timp va exista tronul Tatălui — în Veac de veac, a Ta să fie slava. Credinciosule, aştepţi timpul în care Il vei slăvi împreună cu îngerii, dar acum Il slăveşti? Cuvintele apostolului sunt: „A Lui să fie slava, acum şi în ziua Veşniciei”. Nu vrei să-L slăveşti şi tu azi? Doamne, ajută-mă să te slăvesc. Sunt sărac; ajută-mă să te slăvesc prin recunoştinţa mea. Sunt bolnav; ajută-mă să Te slăvesc prin răbdarea mea. Am daruri; ajută-mă să te preamăresc întrebuinţându-le în slujba Ta. Am timp, Doamne; ajută-mă să-l răscumpăr, ca să te pot sluji. Am o inimă, Doamne; ajută-mă să simt dragostea Ta şi să ard din iubire pentru Tine. Am înţelepciune, Doamne; ajută-mă să gândesc la Tine şi pentru Tine. M-ai adus în lumea aceasta cu un scop, Doamne; arată-mi care este, şi ajută-mă să-l împlinesc în viaţa mea. Nu pot să fac multe, dar asemeni văduvei care şi-a pus ultimii bănuţi pe altar, îmi aduc timpul pe altarul veşniciei Tale, Doamne, Sunt al Tău în întregime. Ia-mă, şi ajută-mă să Te slăvesc acum în tot ce fac, prin tot ce spun şi cu tot ce am.

Seara

Te înveselesc instrumentele cu coarde.

Psalmi 45:8

Cine sunt fericiţii care îl înveselesc pe Mântuitor? Biserica Sa — poporul Său. Dar este posibil? El ne înveseleşte pe noi, dar cum am putea oare noi să-l înveselim pe El? Prin dragostea noastră. Credem că dragostea noastră este rece şi slabă; într-adevăr, trebuie să mărturisim că aşa este, dar pentru Christos ea este de mare preţ. Ascultaţi cum laudă El această dragoste în preţioasa Cântare a lui Solomon: „Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul!” (Cânt. 4:10). Iată, inimă iubitoare, cum se desfată El în tine. Când îţi sprijini capul de pieptul Său, primeşti şi oferi bucurie. Când îi priveşti cu dragoste chipul slăvit, obţii alinare şi împarţi încântare. Şi rugăciunile noastre îl bucură — nu numai cântul buzelor, ci şi melodia recunoştinţei din inimă. Şi darurile noastre îi sunt plăcute. Ii place să ne vadă cum ne aşezăm timpul, talentele şi averea pe altar, nu pentru valoarea pe care o dăm, ci pentru motivele care ne fac să dăruim. Pentru El, darurile neînsemnate ale sfinţilor Săi sunt mai preţioase decât grămezi de aur şi argint. Sfinţenia este ca tămâia şi smirna pentru El. Iartă-ţi duşmanul, şi Îl vei bucura pe Christos. Imparte-ţi bunurile cu cel sărac şi El se va înveseli. Fii un salvator de suflete, şi îi vei oferi ocazia să-ţi arate roadele muncii Sale. Vesteşte Evanghelia Sa, şi vei fi o jertfă de bun miros pentru El. Du-te la cei neştiutori şi ridică Crucea, şi Il vei onora. Stă în puterea ta acum să spargi vasul de alabastru şi să torni uleiul bucuriei pe capul Său, aşa cum a făcut femeia despre care se vorbeşte ori de câte ori se citeşte Evanghelia. Vei da înapoi? Nu îţi vei înmiresma Domnul cu smirna, aloia şi casta inimii tale? Palate de fildeş, veţi auzi în curând cântarea sfinţilor! (C.H. Spurgeon – MEDITAŢII de Dimineaţa şi Seara)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

(15 Februarie)

Vă scriu copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui. V-am scris părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul Lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.”

Pentru că suntem înclinaţi de a ne baza pe noi înşine, e necesar să ni se reamintească: ”Păcatele vă sunt iertate prin Numele Lui.”, şi prin aceasta înţelegem lucrarea de mântuire a Lui Isus Hristos. Planul de mântuire era pregătit încă înainte de întemeierea lumii, iar aceasta îmi dă putere şi curaj. De aceea spune Ioan: ”Părinţii Îl Cunosc pe Cel ce este de la început, vă scriu tinerilor pentru că sunteţi tari şi Cuvântul Lui DUMNEZEU rămâne în voi. ”Nu te teme”, găsim scris de de repetate ori, „Eu te întăresc”, „tot eu îţi vin în ajutor”,”Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare”. Mai mult de atât ce am putea să ne dorim?El, Creatorul tuturor lucrurilor conduce toate cu Cuvântul Său puternic. Cât de măreţe sunt lucrările Sale şi cât de minunate sunt căile Sale! Prin El avem acoperire pentru toate nevoile noastre. Nu este nicio situaţie în care am putea să ne bazăm numai pe noi înşine, ci numai pe ajutorul Lui. El vine în ajutorul celui nenorocit. Copilaşii, tinerii, părinţii, toţi se bucură în El. Ce diferenţă este înte învăţătura Bibliei şi viaţa practică a multor creştini care se mulţumesc cu:”vom avea”, în loc să trăiască cu „avem”. În aceia, în care locuieşte Cuvântul Lui Dumnezeu, sunt aceia care „au”, se bucură de har, se laudă cu Domnul Isus, lăudând Numele Său Sfânt; puterea lor fiind bucuria în Domnul.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

(15 Februarie)

El nu ne‑a făcut după păcatele noastre.

Psalmul 103.10

Vi s‑a întâmplat să citiţi Scriptura şi un anume verset „să vă sară în ochi“ – un verset pe care nu‑l remarcaserăţi până atunci? Acest lucru mi s‑a întâmplat mie în această dimineaţă, când am citit aceste cuvinte scrise de „psalmistul plăcut al lui Israel“.

Acesta este un psalm minunat, care îi îndeamnă pe sfinţi să‑L binecuvânteze pe Domnul. El preamăreşte îndurarea Sa faţă de Israel (îndurare care s‑a arătat şi faţă de noi). Există în versetul citat mai sus un fapt minunat, anume că El nu ne‑a făcut nouă după păcatele noastre, adică nu ne‑a pedepsit pe noi pentru păcatele noastre. Acest lucru ne arată că El a pedepsit totuşi pe Cineva pentru păcatele noastre. Ştim că a făcut acest lucru, în dreptate şi în deplin acord cu sfinţenia Sa. El nu ne‑a pedepsit pe noi pentru păcatele noastre, ci pe preaiubitul Său Fiu. Mulţi oameni cred că harul, îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu înseamnă că El tratează păcatele noastre cu aceeaşi uşurătate cum le tratăm noi. El însă nu a putut face acest lucru, ci le‑a judecat într‑un fel în care a fost pe deplin glorificat, iar noi, îndreptăţiţi. Îndreptăţirea înseamnă că Dumnezeu îi declară, sau îi socoteşte, drepţi pe aceia care cred în Isus Hristos (Romani 4.5).

Să nu uităm niciodată acest lucru! Este tendinţa noastră să tratăm cu uşurătate păcatele noastre sau pe ale altora. Totuşi Dumnezeu le‑a luat foarte în serios. El nu L‑a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L‑a dat pentru noi toţi (Romani 8.32).

Dumnezeu nu ne‑a pedepsit pe noi, aşa cum meritam, însă pedeapsa a căzut peste Fiul Său, care a luat locul nostru. „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!“ B. Reynolds

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi- (15 Februarie)

ÎN AŞTEPTAREA SCHIMBĂRII (1)

Până când voi striga către Tine, Doamne?”

Habacuc 1:2

Aştepţi ca viziunea ta să devină realitate, să găseşti o soluţie la problema cu care te confrunţi sau primele semne ale împlinirii unei promisiuni pe care ţi-a făcut-o Dumnezeu? Nu eşti prima persoană care se frământă cu aşteptarea unui răspuns şi nu vei fi nici ultima. Mai mult, când obţii lucrul pe care îl aştepţi acum, vei începe să aştepţi altceva. Dacă există vreun cuvânt care să definească trăirea creştină, acesta este – aşteptarea. Dumnezeu i-a spus profetului Habacuc: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3). De ce a spus Dumnezeu asta? Deoarece El a dat un răspuns la întrebarea profetului: „Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi?” Să ne uităm la patriarhul Iov. Plin de bube şi complet falit, el spune: „Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc” (Iov 14:14). Nu e uşor să aştepţi ca lucrurile să se schimbe. Aşadar, ce ar trebui să faci în timp ce aştepţi? Dedică-te muncii pe care o faci; altfel îţi vei periclita viitorul, Iacov scrie: „Fiţi …răbdători … Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile” (Iacov 5:7-8). Ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru tine merită orice preţ pe care trebuie să-l plăteşti şi orice perioadă de aşteptare prin care trebuie să treci.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

(15 Februarie)

O, Doamne, cât de mult Te ador! Dar cât de mult tânjesc după o mai conştientă adorare şi comuniune şi slăvire a lui Dumnezeu! Curăţeşte-mă de întinăciunea depărtării de Tine.

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

(15 Februarie)

Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum în lipsa mea.

Filipeni 2.12

Deseori acest verset a fost înţeles greşit, au fost mulţi care l-au tălmăcit greşit aducând neliniştea în viaţa lor şi a altora. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie înţeles în context; numai astfel se poate înţelege gândul concret al unor versete separate. În nici un caz nu se poate înţelege din acest verset că trebuie să ne câştigăm mântuirea noastră cu frică şi cu cutremur. Apostolul vorbeşte mai înainte despre timpul când era prezent în mijlocul lor şi în continuare vorbeşte de o vreme când nu mai era cu ei. În vremea când Pavel lucra în mijlocul lor se simţea prezenţa puterii duhovniceşti care se arăta prin el. Acum, în lipsa lui Pavel trebuia să se arate puterea din pricină că Dumnezeu era Acela care lucra în ei voinţa şi puterea. Nu fapte în sine, ci ÎNFĂPTUIREA puterii lui Dumnezeu; iată despre ce vorbeşte apostolul. Cuvântul „voastră” referitor la mântuire este în legătură cu absenţa apostolului. Filipenii se aflau fără Pavel în faţa vrăjmaşilor şi ei trebuiau să lupte împotriva acestor duşmani. Credincioşii cărora le este adresată epistola se vede că alergau către o ţintă, iar mântuirea ne este arătată ca ţelul care se află la capătul drumului. Este vorba despre acel aspect al mântuirii, care se referă la starea noastră de copii ai lui Dumnezeu când vom fi în faţa lui Dumnezeu în slava Sa, după ce toate greutăţile vor fi îndepărtate de la noi. Întăriţi pe acest drum şi savurând mântuirea să fim îmbărbătaţi de aceste gânduri. Atâta timp cât creştinul se găseşte în călătorie el nu merge fără îmbărbătare.
Părăsirea unei răspunderi dată de Dumnezeu nu este niciodată dovada smereniei; dimpotrivă smerenia cea mai adâncă va fi dacă rămâi la locul tău în
atârnare deplină de Dumnezeu. Este o dovadă că suntem plini de noi înşine când ne dăm înapoi dinaintea răspunderii, spunând că nu ne pricepem.

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

(15 Februarie)

Sunt eu păzitorul fratelui meu?

Nici unul dintre noi nu trăieşte pentru sine.

Romani 14:7

Ţi-a trecut vreodată prin minte că tu eşti responsabil înaintea lui Dumnezeu de viaţa spirituală a altor suflete? De exemplu, dacă eu permit vreo abatere de la Dumnezeu în viaţa mea, toţi cei din jurul meu suferă. Noi „şedem împreună în locurile cereşti”. „Când un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el.” Atunci când permiţi în viaţa ta egoism carnal, neglijenţă mentală, insen­sibilitate morală sau îngustime spirituală, fiecare persoană din anturajul tău va suferi. „Dar”, te întrebi, „cine se poate ridica la un standard atât de înalt?” Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu şi numai de la El. „Îmi veţi fi martori.” Câţi dintre noi suntem gata să ne consumăm absolut toată energia noastră nervoasă, mentală, morală sau spirituală pentru Isus Cristos? Aceasta înseamnă să fii un martor în sensul pe care-l dă Dumnezeu acestui cuvânt. Dar este nevoie de timp, aşa că ai răbdare cu tine însuţi. De ce ne-a lăsat Dumnezeu pe pământ? Doar ca să fim mântuiţi şi sfinţiţi? Nu, ci ca să fim la dispoziţia Lui. Sunt gata să fiu pâine frântă şi vin vărsat pentru El? Sunt gata să fiu un „ratat” pentru acest veac, pentru această viaţă, să fiu un „ratat” din toate punctele de vedere în afară de unul: să fiu în stare să fac ucenici, bărbaţi şi femei, pentru Domnul Isus Cristos? Viaţa mea de slujitor este modul în care-I „mulţumesc” lui Dumnezeu pentru mântuirea Lui de nedescris. Nu uita că oricare dintre noi poate fi aruncat afară ca argint lepădat –„…ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu dezaprobat” (1 Corinteni 9:27).

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

(15 Februarie)

«Adu-ţi aminte de Domnul Isus Cristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi…» 2 Timotei 2,8

Totul este supus morţii. Toate eforturile umane cedea­ză în cele din urmă în faţa unei asemenea puteri. Ştim acest lucru cu certitudine. Cercetarea umană şi cunoaşterea stiinţifică au adus lumea într-un haos fară precedent. Un grup independent de cercetători americani a prezis că pâ­nă în anul 2000 calitatea vieţii va avea de suferit, căci toate animalele şi vegetaţia vor fi dispărut deja de mult timp.Dar citim Cuvântul lui Dumnezeu care, iată, contra­zice o astfel de afirmaţie: «Adu-ti aminte de Domnul Isus Cristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi.» Realitatea învierii Lui aşază absolut toate lucrurile într-o ordine divină. Adevărul dovedit istoric al învierii Sale garantează un cer nou şi un pământ nou. Da, învierea Sa certifică fap­tul că este Fiul lui Dumnezeu: «în El era viata si viaţa era lumina oamenilor» (Ioan 1,4). în El găsim reînnoire, pute­re, viaţa veşnică, bucurie, siguranţă, ordine divină, victo­rie. Fără El avem parte de haos. Ce trebuie să facem? Sim­plu: să ne gândim mereu la Isus Cristos, Cel înviat din morţi! Lăudat să fie Numele Său cel sfânt, căci El a înviat cu adevărat!

MANA DE DIMINEAŢĂ

(15 Februarie)

“Încredinţeazăţi lucrările în mâna Domnului şi ţi se vor împlini gândurile (planurile)”. PROVERBE 16:3

lată un îndemn atât de necesar, mai ales în vremurile de azi când este atâta zbucium, agitaţie, nedumerire, frământare şi îngrijorare în viaţa atâtor copii ai lui Dumnezeu. Dacă despre Ilie, proorocul ales al lui Dumnezeu şi care a fost răpit la cer, se spune că “…era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi…” (Iacov 5:17), cu cât mai mult noi astăzi, într-o lume atât de frământată, suntem plini de slăbiciuni, limitări fizice, sufleteşti şi materiale. Dar Dumnezeu foloseşte “vase de lut” pentru ca puterea şi reuşita în slujba noastră să-I fie atribuite numai Lui. Textul acesta este şi pentru mama de familie încărcată cu atâta trudă; este şi pentru tatăl de familie încărcat cu atâta răspundere materială şi spirituală a familiei, este şi pentru funcţionarul sau muncitorul acolo unde i-a aşezat Dumnezeu încărcaţi cu răspunderea de a lucra bine, corect şi de a da o mărturie bună în mijlocul oamenilor; este pentru elevul sau studentul care studiază greu şi care sunt în acelaşi timp confruntaţi cu problemele tinereţii; este într-un cuvânt, pentru toţi credincioşii care sunt hotărâţi să slujească şi să slăvească pe Dumnezeu în tot ce fac cu cuvântul sau cu fapta şi care văd totuşi în ei atâtea slăbiciuni, descurajări, nereuşite, atâtea piedici şi greutăţi încât nu mai ştiu încotro s-o apuce. Atunci să încredinţam toate aceste situaţii în mina Domnului şi să aşteptăm liniştiţi. “Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Şi Cuvântul nu spune să le lăsăm asupra Lui, ci să le aruncăm, şi asta nu însemnează o lipsă de respect faţă de Dumnezeu ci o încredere fermă că numai El ne poate scăpa de ele.Şi atunci, la sfârşitul zilei, ne vom minuna când vom vedea că frământările, temerile şi îngrijorările noastre nu s-au realizat şi că, fără să ştim cum, am fost hrăniţi cu mana ascunsă şi care reprezintă purtarea de grijă, plină de iubire, a Tatălui nostru, pentru orice situaţie în care ne-am găsi. Dar să nu uităm să-I încredinţăm Lui tot, şi să recunoaştem că nu putem nimic, nu ştim nimic ci numai El poate şi vrea să facă totul pentru copiii Lui preaiubiţi. Atunci ne vom odihni liniştiţi şi când ne vom scula a doua zi, vom avea grija să-I încredinţăm tot şi să plecam fiecare la treburile noastre, ne-având alt gând decât să ne facem datoria, ca nişte credincioşi dedicaţi şi astfel să-L slăvim pe El, Tatăl şi Dumnezeu nostru. Şi chiar dacă nu ni se vor împlini toate gândurile noastre, El rămâne Sfânt, Drept, plin de iubire faţă de noi şi credincios făgăduinţelor făcute.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

(15 Februarie)

EL ÎŞI VA ADUCE AMINTE

Dumnezeu îşi va aduce aminte de noi; El ne va binecuvânta. Psalmul 115.12

Cât mă priveşte pe mine, aş putea iscăli cu numele meu, prima parte a versetului. Tu nu poţi? Da, Dumnezeu Şi-a adus aminte de noi; Ei ne-a mângâiat, ne-a scăpat, ne-a călăuzit; El a purtat de grijă de tot ce am avut nevoie. În iubirea Sa părintească, El S-a gândit la noi şi Duhul Său n-a privit cu dispreţ nici una din nevoile noastre. El ne-a urmărit în fiecare clipă şi fără cea mai mică întrerupere, în multe cazuri am putut şi noi înşine lua seama într-un fel lămurit de această purtare de grijă. Da, Domnul Şi-a adus aminte de noi!A doua parte este o urmare a celei dintâi. Dacă Dumnezeu nu se schimbă, El va continua să-Şi amintească de noi, cum a făcut în trecut; şi acest fapt ne asigură binecuvântarea pentru viitor. Dar nu trebuie să ne lăsăm călăuziţi numai de deducţiile minţii, ci de ceea ce este scris în Cuvântul care, prin insuflarea Duhului spune: „El ne va binecuvânta”. În această făgăduinţă sunt lucruri mari şi de nepătruns. „El ne va binecuvânta” în felul Său dumnezeiesc şi aceasta până-n veşnicie. Iată de ce strigăm şi noi cu o veselă admiraţie: „Suflete al meu, binecuvântează pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui”.

IZVOARE IN DEŞERT

(15 Februarie)

Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul.

(Psalmul 37:1)

Nu te supăra niciodată prea tare din cauza împrejurărilor în care te afli. Dacă supărările ar fi vreodată justificate, atunci ar fi în împrejurări ca cele descrise de acest psalm. „Cei răi“ se îmbrăcau „în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi duceau o viaţă plină de veselie şi strălucire“ (Luca 16:19). „Cei ce fac răul“ puneau mâna pe cele mai înalte poziţii ale puterii şi îi asupreau pe fraţii lor mai săraci. Oameni păcătoşi umblau ţanţoşi prin ţară plini de mândrie arogantă şi se desfătau în lumina marii lor prosperităţi, în timp ce oamenii buni erau plini de frică şi de îngrijorare.„Nu te mânia“. Nu te supăra niciodată prea mult! Fii liniştit! Chiar pentru un motiv bun, supărarea nu te va ajuta. Ea doar încinge lagărele, dar nu produce aburi. Ea nu ajută locomotiva doar pentru că osiile ei au devenit fierbinţi; încălzirea lor nu este decât o piedică. Osiile s-au încălzit din cauza frecării inutile. Suprafeţele uscate se freacă una de alta, în loc să meargă lin, ajutate de o peliculă fină de ulei.Fricţiunile cauzate de mânie sunt un indicator al absenţei ungerii cu untdelemnul harului lui Dumnezeu. Când ne supărăm, un fir de nisip intră în lagăre. Ar putea fi o mică dezamăgire, o nerecunoştinţă, sau o lipsă de respect pe care am experimentat-o – şi dintr-odată viaţa noastră nu mai curge lin. Fricţiunea duce la înfierbântare şi înfierbântarea poate duce la stări foarte periculoase.Nu lăsaţi lagărele voastre să se încingă. Lăsaţi untdelemnul Domnului să vă ţină reci, astfel încât o încălzire profană să nu vă facă să fiţi priviţi ca unul din „cei răi“. din Stratul de argint

Scumpă inimă agitată, linişteşte-te; nu te mânia şi nu te supăra atât;

Dumnezeu are o mie de feluri în care poate să-ţi arate dragostea Lui şi ajutorul;

Crede numai, crede şi iar crede, până vei cunoaşte voia Sa.

Scumpă inimă agitată, linişteşte-te, căci pacea este zâmbetul lui Dumnezeu,

Dragostea Lui poate aplana orice rău şi orice necaz;

Iubeşte doar, iubeşte şi iar iubeşte, şi aşteaptă liniştit.

Scumpă inimă agitată, fii tare; nu plânge şi nu te necăji atât,

El are un scop bun în vânturile reci care suflă;

Nădăjduieşte numai, nădăjduieşte şi iar nădăjduieşte, până vei deveni mai curajos.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

(15 Februarie)

Text: Iacov 4:13-17                 

Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate
aduce o zi .
Prov. 27:1

NU AMÂNA

Amânarea, este un un cuvânt foarte folosit astăzi. Înseamnă a lăsa pentru mâine ceea ce poţi face azi. Biblia ne avertizează de nebunia amânării,presupunând că mâine va găzdui leneşa şi nejustificata noastră amânare. Iacov spune că noi nu cunoaştem viitorul şi că viaţa noastră este trecătoare ca un abur (Iacov 4:14).

Un incident petrecut în timpul Revoluţiei Americane ilustrează tragedia ce poate rezulta din amânarea lucrurilor. Se spune despre colonelul Rahl, comandantul trupelor britanice din Trenton, statul New Jersey, că juca cărţi atunci când un curier i-a adus un mesaj urgent în care se spunea că trupele generalului George Washington treceau râul Delaware. Rahl a pus scrisoarea în buzunar şi nu s-a sinchisit s-o citească până la terminarea partidei. Apoi, dându-şi seama de seriozitatea situaţiei, s-a grăbit să-şi alinieze trupele pentru atac, dar din cauza amânării n-a mai putut face mare lucru.
El şi mulţi oameni de ai săi au fost ucişi, iar restul regimentului a fost capturat.
Nolbert Quayle a spus: „Numai câteva minute de amânare l-au costat viaţa, onoarea şi libertatea soldaţilor săi. Istoria lumii este plină de epavele unor planuri terminate pe jumătate şi de soluţii neexecutate. „Mâine” este scuza leneşului şi refugiul incompetentului.”

Dacă ştii că Domnul are ceva de făcut pentru tine – să scrii o scrisoare, să dai un telefon, o slujbă de făcut – nu amâna. Fă-o astăzi! -H.G.B.

E uşor s-amâi pe mâine
Faptă bună, gând sfinţit;
Lacrimi multe şi regrete
Vei culege la sfârşit.– Anonim

Diavolului nu-i pasă cât de mult bine putem face, atâta timp cât nu-l facem azi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul II

(15 Februarie)

1 Samuel 4.1-11

Starea tristă a poporului va necesita o nouă disci­plinare din partea Domnului. Filistenii vor fi instru­mentul lui Dumnezeu pentru a-l învăţa lecţii dure. Israel iese împotriva lor fără să-L întrebe pe Domnul. Ce ar fi răspuns Dumnezeu dacă ar fi fost întrebat? «Nu porniţi! Nu vă pot da victoria, din cauza păcatelor voastre, începeţi prin a vă smeri».

Este exact ceea ce s-a întâmplat când a fost luată cetatea Ai. Oamenii nu se preocupă deloc cu ce ar putea gândi Domnul. Chiar şi o primă înfrângere nu-i învaţă nimic. Mai degrabă contrariul! «Domnul ne-a înfrânt?» spun ei. «Şi ce-i cu asta? Îl vom lua cu noi; astfel va fi mai obligat să ne susţină».

Atât de multe persoane zise creştine cred că se pot folosi de Dumnezeu cum le place. Fac ceea ce vor ei şi, în acelaşi timp, ÎI numesc în gura mare Domnul lor (vezi Matei 7.21). Dar El va trebui să le spună într-o zi: „Nu vă cunosc” (Matei 25.12). Astfel Dumnezeu este departe de a aproba tot ceea ce se face în Numele Lui în creştinătate. Numele frumos al lui Hristos este găsit asociat frecvent cu unele forme ale răului pe care oamenii le recunosc, dar de care nu doresc să se despartă.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

(15 Februarie)

…Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: «Mi-e milă de norodul acesta…»“

Marcu 8.1-2

Mila Mântuitorului

    Ce model demn de urmat avem în mila arătată de Mântuitorul! El a venit în această lume, ca să-i mântuiască pe cei pierduţi. Vaietele suferinţei omeneşti erau peste tot în jurul Său. A fost plăcerea Domnului să ofere milă, uşurare, mângâiere şi mântuire. Strigătele deznădăjduite pe care le auzea, făceau ca picioarele Sale să se oprească, pentru că dragostea Sa infinită nu putea rămâne nepăsătoare. Existau leproşi condamnaţi la o viaţă de exil şi care nu ar fi avut parte niciodată de o privire prietenoasă, nici de cuvinte de mângâiere. Erau cerşetori orbi pe marginea drumului, bâjbâind în întuneric şi strigând după ajutor. Isus S-a oprit, i S-a făcut milă de ei şi S-a atins de ochii lor vindecându-i. Domnul a văzut lacrimile văduvei din Nain, când ea conducea spre mormânt pe cel care-i era mângâiere şi sprijin al vieţii. Chiar atunci când a mustrat, a făcut-o cu lacrimi în ochi, simţind pe deplin compasiune pentru cei care refuzaseră oferta harului Său.

   Au cuvintele şi faptele binecuvântate ale Domnului un ecou şi în viaţa ta? Sau te adânceşti tot mai mult în necredinţă? Dragostea Mântuitorului faţă de problemele omenirii a fost arătată atunci ca şi acum. Mântuitorul are un răspuns plin de milă la toate problemele tale.

(Meditații primite prin Email, prin grija deosebită a unor frați scumpi)

Advertisements

One thought on “Te înveselesc instrumentele cu coarde

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s