Ai o gândire săracă cu privire la Dumnezeu?

bible-1Ridicaţi-vă ochii în sus si priviţi!
Cine a făcut aceste lucruri?

Isaia 40:26

Meditație de Oswald Chambers(10 Februarie)

Poporul lui Dumnezeu din zilele lui Isaia a ajuns să aibă o gândire săracă prin faptul că privea la idoli; Isaia l-a făcut să se uite în sus, la ceruri, adică l-a făcut să înceapă să-şi folosească în mod corect gândirea.

Pentru un sfânt, natura este sacră. Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, noi avem în natură o comoară minunată. În fiecare suflare de vânt, în fiecare noapte şi zi a anului, în fiecare semn de pe cer, în fiecare înmugurire şi în fiecare ofilire a naturii vom găsi o apropiere reală a lui Dumnezeu de noi, dacă ne vom folosi, pur şi simplu, gândirea ca să vedem aceasta.

Adevăratul test al concentrării spirituale este acela de a-ţi putea controla gândurile. Gândurile tale se îndreaptă spre faţa unui idol? Idolul eşti tu însuţi? Lucrarea ta? Concepţia ta despre cum ar trebui să fie un lucrător? Experienţa ta în ce priveşte mântuirea şi sfinţirea? Atunci gândirea ta cu privire la Dumnezeu este săracă şi, când ai de înfruntat dificultăţi, nu ai nici o putere, nu poţi decât să suferi în întuneric.

Dacă gândirea ta e săracă, nu te uita înapoi la propria ta experienţă; tu ai nevoie de Dumnezeu. Treci dincolo de tine însuţi, departe de faţa idolilor tăi, departe de tot ce-ţi sărăceşte gândirea! Trezeşte-te din toropeală, acceptă observaţia ironică a lui Isaia şi îndreaptă-ţi în mod deliberat gândurile spre Dumnezeu! Unul dintre motivele inconsistenţei în rugăciune este lipsa contro­lului asupra gândurilor, lipsa puterii de a ne pune pe noi înşine în mod deliberat în mâna lui Dumnezeu.

Trebuie să învăţăm să fim pâine frântă şi vin turnat mai degrabă în domeniul mijlocirii, decât în acela al contactului personal cu oamenii. Controlul gândurilor este puterea pe care o dă Dumnezeu unui sfânt pentru a ieşi din sine însuşi şi a intra în nişte relaţii în care n-a mai fost niciodată. 

MANA DE DIMINEAŢĂ

(10 Februarie)

“Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine.” PSALM 23:4

Locul acesta nu vorbeşte numai de vrăjmaşul cel din urmă adică moartea. Fiecare credincios care doreşte să urmeze pe Domnul său afară din tabără, face cunoştinţă cu valea umbrei morţii. De aceea a zis El: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să renunţe la el însuşi, săşi ia crucea şi să Mă urmeze.” Asta înseamnă moartea eului.Suntem noi conştienţi de faptul că am ajuns în această vale? Când Domnul ne cere întreaga noastră viaţă, întâmpină El o oarecare împotrivire? Cerinţele familiei, cele ale dorinţelor noastre naturale, chiar legitime din punct de vedere omenesc, sunt ele cauza luptelor continui şi ascunse în noi? Puterea vieţii noastre proprii este ea încă atât de activă încât ne face să trecem dintr-o criză în alta? Am ajuns la locul numit Golgota, şi Domnul nostru cere acum mai mult de la noi. El nu vrea să ne dea numai bucuria reuniunilor binecuvântate, ci doreşte El însuşi să Se bucure de predarea noastră întreagă şi să ne dea în schimb o deplină şi scumpă părtăşie cu El. După psalmul acesta, valea umbrei morţii conduce la o masă întinsă, la ungerea cu untdelemn şi la un pahar plin de dă peste el. Dar să ştim că experienţele neplăcute, luptele şi văicărelile noastre vor dura până când vom accepta ca Domnul să ne cheme să murim faţă de noi înşine, să ne socotim morţi faţă de lume, faţă de firea pământească şi de dorinţele ei, ca şi faţă de chemările familiare şi ale prietenilor când aceştia din urmă nu vor ca noi să avem o viaţă sfinţită şi consacrată pentru Domnul Isus şi cauza Lui. David spunea: “Când umblu prin valea umbrei morţii”. De ce să rămânem în ea, când Păstorul nostru vrea s-o traversăm? Trebuie deci s-o traversăm şi să ieşim biruitori din ea. A muri faţă de sine, a te lăsa în voia Domnului, a primi crucea, şi a fi astfel ucenici ai Lui, este uşor de zis; dar este aceasta o realitate pentru noi? Să nu ne mai plângem, să nu mai dăm vina pe nimeni că trecem prin această vale, rânduită de Dumnezeu ca să ne scape de eul şi de pretenţiile noastre; să ne lăsăm lucraţi de Duhul Său şi să nu uităm că această vale are o ieşire şi la capătul ei este o viaţă îmbelşugată în Hristos care ne aşteaptă. Atunci vom putea spune împreună cu psalmistul: “Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului (adică în prezenţa Lui) pentru totdeauna”.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

(10 Februarie)

SĂ-L MĂRTURISIM

El mi-a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să-L vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui; căci îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit.

Faptele Apostolilor 22.14,15

Pavel fusese ales ca sa-L vadă pe Domnul şi sa-L audă vorbindu-i din cer. El a avut astfel o alegere de neasemănat; dar binecuvântarea ce venea din acesta chemare nu era numai pentru el, ci ea, trebuia să se răsfrângă şi asupra altora, chiar asupra tuturor oamenilor prin mărturisirea sa. Europa îi datorează lui, faptul de a cunoaşte azi Evanghelia. Noi suntem la fel datori să fim martori a ceea ce a făcut Domnul pentru noi. Daca ascundem această preţioasă descoperire, este spre răul nostru. Dar mai întâi trebuie să auzim noi înşine această veste bună, altfel nu am avea ce mărturisi; apoi să fim plini de râvna să ducem mărturia noastră. Aceasta trebuie să fie personală: „Tu vei fi martor”. Ea trebuie să fie pentru Domnul Cristos: Tu vei fi martor pentru El”. Mărturisirea despre El trebuie să fie înaintea altor treburi; ea nu trebuie să se adreseze numai câtorva aleşi, care ne primesc cu bunăvoinţă, ci „tuturor oamenilor”: bogaţi şi săraci, tineri şi bătrâni, buni şi răi. Noi nu trebuie să tăcem ca cei ce erau stăpâniţi de un duh mut, căci textul de azi conţine o poruncă şi o făgăduinţă şi trebuie să o împlinim: Tu îmi vei fi martor” – „Voi sunteţi martorii Mei”, zice Domnul. –

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

(10 Februarie)

O, Doamne, când sunt în anumite stări de spirit, se pare că e atât de uşor de alunecat pe nesimţite departe de Tine şi de planurile Tale; şi totuşi, Doamne, nu cred că este aşa; cred însă că este posibil a da buzna în planurile Tale ca o fiară sălbatică, fără discernământ şi fără viziune. Doamne, vreau să mă port ca un fiu al Tău.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

(10 Februarie)

Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este lumină, avem părtăşie unii cu alţii şi sângele Lui Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat.”

1 Ioan 1:7

S-ar putea spune că se cere prea mult, cu toate că este foarte simplu: Umblarea noastră să fie după Cuvântul Său, să ne încredem în toate promisiunile amintite în Scriptură, în special în special în acelea care ne fac cunoscută clar mântuirea prin Hristos. Dacă este un pic de întuneric în noi, atunci tot trupul este în întuneric. La naşterea din nou ne cade toată această povară.Lumina alungă întunericul din noi. Astfel este posibil să avem părtăşie unii cu alţii; fiecare din noi având daruri diferite din partea Lui Dumnezeu, dar toate slujesc la un bine comun.Este bine dacă în Adunare se face vizibilă slujirea unii altora, iar la vestirea Cuvântului să ia parte mai mulţi fraţi.Astfel citim:”Sângele Lui Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat.” În Evrei 9:14 este scris: ”Cu cât mai mult sângele Lui Hristos, care prin Duhul cel veşnic S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată Lui Dumnezeu vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului Celui Viu.” Astfel cugetul nostru nu mai ştie de păcat. Dar dacă nu suntem veghetori, gândirea noastră vine din nou la putere, de eceea trebuie să ne facem robi în ascultare de Hristos. Dacă faptele noastre fac parte din faptele legii, trebuie să fim curăţiţi, altfel suntem sub blestem. Dar Hristos este sfârşitul legii, şi când credem în El, suntem îndreptăţiţi.

De aceea ne avertizează Pavel: ”Rămâneţi dar tari în libertetea la care ne-a eliberat Hristos, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei!”. În clipa în care părăsim terenul harului, ajungem în întuneric.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

(10 Februarie)

DIMINEAŢA

Ştiu să trăiesc în belşug.

Filipeni 4:12

Mulţi dintre cei care ştiu „să trăiască smeriţi” (Filipeni 4:12) nu au învăţat „să trăiască în belşug”. In vârful muntelui, frunţile li se înalţă şi sunt gata să cadă, Creştinul îşi neglijează profesiunea de credinţă mai degrabă în prosperitate decât în vremuri de lipsă. Este periculos să fii prosper. Crucea lipsei este o încercare mai uşoară decât topitoria prosperităţii. O, câtă lenevie şi neglijare a lucrurilor spirituale au fost aduse de bunătatea lui Dumnezeu! Totuşi asta nu trebuie să se întâmple, fiindcă apostolul Pavel a spus că el ştie cum să trăiască în belşug. Când avea multe, ştia cum să le folosească. Harul îmbelşugat îl făcea în stare să îndure bunăstarea. Când avea încărcătura grea, avea atât de mult balast încât plutea în siguranţă. Este nevoie de ceva mai mult decât îndemânarea umană pentru a purta cu mână sigură cupa bucuriilor mortale, dar Pavel învăţase această îndemânare, fiindcă declară „pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând” (Filipeni 4:12). Să ştii să fii sătul este o lecţie divină, fiindcă şi israeliţii au fost sătui odată, şi în timp ce aveau carne între dinţi, au fost loviţi de mânia lui Dumnezeu. Mulţi au cerut binecuvântări cu care să-şi satisfacă dorinţele inimii. Când primim prea multe binecuvântări, ni se întâmplă să avem puţin har şi prea puţină recunoştinţă pentru bunătăţile pe care le-am primit. Suntem sătui şi Il uităm pe Dumnezeu. Mulţumiţi cu pământul, nu mai avem nevoie de cer. Fiţi siguri că e mai greu să ştii să fii sătul decât să fii flămând, fiindcă tendinţa naturii umane spre mândrie şi nerecunoştinţa este disperată. Aveţi grijă să vă rugaţi lui Dumnezeu să vă înveţe cum să fiţi sătui. Şi nu lăsa ca binecuvântarea Ta
să ne îndepărteze inima de Tine.

SEARA

Eu iţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă; întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.

Isaia 44:22

Observaţi cu atenţie comparaţia: păcatele noastre sunt ca o ceaţă. Aşa cum norii au fel de fel de forme, la fel sunt şi fărădelegile noastre. La fel cum norii ascund lumina soarelui şi întunecă pământul, păcatele ne ascund lumina feţei lui Dumnezeu şi ne fac să stăm în umbra morţii. Sunt lucruri pământeşti, ridicate din locurile întunecate ale naturii. Când se adună mai multe, ne ameninţă cu furtună şi vijelie. Din nefericire, spre deosebire de nori, păcatele noastre nu ne dăruiesc şi ploaie binecuvântată; ele ameninţă să ne distrugă cu un potop de nimicire. Nori negri de păcat, cum să avem suflete însorite câtă vreme nu plecaţi? Să ne aţintim privirea asupra harului divin care şterge totul. Dumnezeu însuşi apare în scenă, şi în divina-I îndurare, în loc să ne distrugă, ne tratează cu bunătate. Odată pentru totdeauna nimiceşte răul, nu îndepărtând norul, ci ştergându-l pentru totdeauna din viaţa noastră. Nici un păcat nu mai rămâne în viaţa omului sfinţit; marea jertfă de la cruce a îndepărtat toate fărădelegile. La Calvar, măreţul act prin care păcatul a fost îndepărtat, a fost semnat pentru veşnicie. Practic, să ascultăm îndurătoarea poruncă „întoarceţi-vă la Mine”. De ce să trăiască păcătoşii iertaţi departe de Dumnezeu? Dacă ni s-au iertat toate păcatele, nimic nu ne mai poate ţine departe de Domnul nostru. Să ne căim de rătăcirile noastre, dar să nu perseverăm în ele. Să luptăm mereu, prin puterea Duhului Sfânt, să ne întoarcem la cea mai apropiată părtăşie cu Domnul în noaptea aceasta!

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi

(10 Februarie)

 DESPRE CĂLĂUZIRE (8)

Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti

Eclesiastul 9:9

Atestat pentru căsnicie. În zilele noastre, rata căsniciilor creştine care se destramă este la fel de mare ca a celor necreştine. Şi cei ce trec prin aşa ceva au nevoie de dragostea noastră, nu de condamnarea noastră. Dar în mod clar, ceva e greşit şi trebuie îndreptat! Două din principalele cauze ale divorţului sunt stresul financiar şi adulterul. Când te întinzi prea mult, cumpărându-ţi lucruri pe care nu ţi le permiţi şi de care nu ai nevoie, te îndrepţi spre necaz. Şi când îţi deschizi mintea spre fantezii trupeşti, ai pretenţii exagerate la care partenerul tău nu se poate conforma şi relaţia voastră începe să se deterioreze. Solomon scrie: „Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare” (Cântarea Cântărilor 2:15). Să remarcăm expresia „în floare”. Când nu-l tratăm pe celălalt cu tandreţe, cu bunătate, cu dragoste, cu consideraţie şi respect, avionul în care zburăm împreună se prăbuşeşte. Un partener neglijat este vulnerabil la orice altă persoană care s-ar putea ivi. Resentimentul iese la suprafaţă şi preia conducerea. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu nu funcţionează în familia şi în căsnicia ta, atunci nu funcţionează nicăieri! Un creştin cu atestat pentru vremuri grele înţelege că secretul unei căsnicii reuşite nu stă numai în găsirea persoanei potrivite, ci şi în a deveni persoana potrivită. Şi asta se poate întâmpla când îţi iei angajamentul zilnic să trăieşti după principiile Cuvântului lui Dumnezeu şi să dai dovadă că ai roada Duhului (Galateni 5:22). Un soţ îi spune soţiei: „Niciodată nu am ştiut ce înseamnă adevărata fericire până m-am căsătorit cu tine – acum e prea târziu”. Dacă nu vrei ca aceasta să fie şi povestea ta, începe să te îngrijeşti de focul din casa ta.

IZVOARE IN DEŞERT

(10 Februarie)

Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri.

(Romani 12:19)

Sunt vremuri când a nu face nimic necesită mult mai multă putere decât a acţiona. Păstrarea stăpânirii de sine este adesea cea mai bună dovadă a puterii. Chiar şi celor mai mârşave şi mai grave acuzaţii Domnul Isus le-a răspuns cu o adâncă şi neîntreruptă tăcere. Tăcerea Lui era atât de profundă, că i-a determinat pe acuzatorii şi pe spectatorii Lui să se mire cu teamă respectuoasă. La cele mai mari insulte, la cel mai violent tratament şi la bătaia de joc care ar produce o dreaptă indignare în cele mai slabe inimi, El a răspuns cu un calm încrezător, fără voce. Cei care sunt acuzaţi pe nedrept şi sunt maltrataţi fără motiv, cunosc imensa putere care este necesară ca să taci şi să-I laşi lui Dumnezeu răzbunarea.

Oamenii pot să-ţi judece greşit scopul,

Gândesc că au motiv să te învinuiască,

Spun: „Greşeşti!“

Rămâi pe drumul tău liniştit,

Hristos este Judecătorul, nu ei,

Nu te teme, fii tare.

Apostolul Pavel a spus: „Nimic din aceste lucruri nu mă atinge“ (Fapte 20:24 KJV). El n-a spus: „Nimic din aceste lucruri nu mă răneşte“. Una e să fii rănit, şi alta e să fii atins. Pavel avea o inimă foarte tandră, pentru că nu citim de nici un alt apostol care să fi plâns ca el. Trebuie să fii un bărbat puternic ca să plângi. „Isus plângea“ (Ioan 11:35), şi El a fost cel mai puternic bărbat care a trăit vreodată.

De aceea nu se spune: „Nimic din aceste lucruri nu mă răneşte“. Apostolul Pavel a hotărât să nu se dea la o parte de la ceea ce a crezut că era drept. El nu preţuia lucrurile aşa cum suntem noi înclinaţi să o facem. El n-a căutat niciodată calea cea uşoară, şi n-a pus nici un preţ pe viaţa lui muritoare. Pe el îl interesa un singur lucru, şi aceasta era loialitatea lui faţă de Hristos – să câştige zâmbetul lui Hristos. Pentru Pavel, mai mult decât pentru oricare alt bărbat, a face lucrarea lui Hristos era răsplata lui pământească, dar a câştiga zâmbetul lui Hristos era cerul. (Margaret Bottome)

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

(10 Februarie)

Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui DUMNEZEU te îndeamnă la pocăinţă?

Romani 2.4

Dumnezeu este dragoste. El nu doreşte moartea păcătosului, îndurarea Lui ar fi putut ajunge la capăt de mult căci în zilele noastre nu sunt mai puţine nelegiuiri ca pe timpul lui Noe. Eclesiastul spune în cap. 8 vers. 11: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.” Iată dar pe om: în loc să folosească îndelunga îndurare a lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului său, el îngrămădeşte păcat peste păcat, mii şi mii de păcate fără să se gândească la vreo judecată. Dar în acest fel oamenii se înşeală singuri. Nu-i oare o îndurare deosebită a lui Dumnezeu arătată faţă de tine în faptul că deşi vede în faţa ta un munte mare de păcate, El totuşi îţi dă sănătate, bunăstare pământească de zeci de ani, poate. Dacă lucrează în alt chip cu tine şi îţi trimite o durere, o suferinţă pe calea vieţii tale sau îţi răpeşte ce ai tu mai drag pe pământ, să şti că şi acestea fac parte din îndurarea lui Dumnezeu faţă de tine. El caută cu orice chip să-ţi abată picioarele de pe calea pierzării veşnice.

Cum a fost cu văduva din Sarepta? Moartea fiului ei a adus-o la următoarea mărturisire: „Ai venit la mine doar ca să îi aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi astfel să-mi omori fiul” (1 Împ. 17.18).

Lasă-te iubite suflet condus de dragostea lui Dumnezeu spre pocăinţă. Vei avea un câştig imens: VIAŢA VEŞNICĂ. Dacă tratezi cu indiferenţă îndurarea lui Dumnezeu, arătată chiar şi când El, din dragoste vrea să te îndrepte prin suferinţă, atunci ar trebui să-ţi fie frică de întâlnirea cu El. Dar tu nu ştii timpul când te vei întâlni cu El, de aceea vino chiar acum la Domnul Isus care a murit pentru păcatele tale. Nu amâna, căci „grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu.” „Pregăteşte-te să-L întâlneşti pe Dumnezeu…”

DOMNUL ESTE APROAPE

10 Februarie

Şi a mers în pustie cale de o zi şi a venit şi s‑a aşezat sub un ienupăr şi dorea moartea sufletului său … şi a zis: „Destul! Acum, Doamne, ia‑mi sufletul … Şi am rămas eu singur şi caută să‑mi ia viaţa“. Şi Domnul i‑a zis: „… pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel‑Mehola, îl vei unge profet în locul tău“.                                          

 1 Împăraţi 19.4,14,16

Predarea ştafetei (5)

Vreme de câţiva ani, Ilie a urmat îndrumările Domnului pentru viaţa şi pentru slujirea sa, dobândind astfel biruinţe minunate, precum şi recunoaşterea publică a Domnului pentru ceea ce făcuse. Dar, când a fost ameninţat de nelegiuita Izabela, el a fugit la muntele Horeb, ca să scape, şi pe drumul într‑acolo I‑a cerut Domnului să‑i ia sufletul. Domnul nu a făcut ceea ce Ilie Îi cerea, ci a trimis un înger pentru a‑l hrăni şi întări.

Totuşi Ilie s‑a rugat împotriva lui Israel (Romani 11.3), concentrându‑se asupra propriei sale credincioşii şi, prin urmare, resemnându‑se înaintea lui Dumnezeu şi cerându‑I să‑l elibereze din funcţie. Spre surprinderea lui probabil, Domnul a acceptat acest lucru, spunându‑i să‑l ungă ca succesor al său pe Elisei, un tânăr lucrător al pământului. Totuşi, Dumnezeu a continuat să‑l folosească pe Ilie vreme de câţiva ani. În acest timp, Elisei a devenit însoţitorul său devotat, slujindu‑i cu credincioşie şi înviorându‑l (2 Împăraţi 3.11), până când Domnul l‑a luat de pe pământ, fără să vadă moartea!

Acesta este singurul loc din Scriptură în care vedem cum un slujitor al lui Dumnezeu este desemnat ca succesor al altuia. Dumnezeu, în harul Său, poate binevoi să ne folosească în lucrarea Sa, însă El nu este niciodată dependent de noi! Este interesant să vedem, atunci când studiem vieţile acestor doi mari oameni ai lui Dumnezeu, Ilie şi Elisei, că ei sunt într‑un contrast aproape complet, în ce priveşte personalitatea şi căile lor. Spre deosebire de Ilie, Elisei era un om sociabil şi un conducător, interacţionând adesea cu cei din jur. Înclinaţia noastră naturală este să predăm ştafeta unui succesor care să ne semene sau să încercăm să ne modelăm succesorul ca el să ne semene cât mai mult posibil. Căile lui Dumnezeu sunt însă mai presus de căile noastre, iar El este suveran în alegerea slujitorilor Săi. (E. P. Vedder, Jr.)

MEDITAŢII ZILNICE de  WIM MALGO

(10 Februarie)

Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării este Domnul în locurile cereşti. Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate: sfinţe­nia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ţine vremurile.»

Psalm 93,4-5

Suntem doborâţi şi răvăşiţi de furtuni interioare. De ce? Pentru a ne ancora şi mai mult în El. Ce bine ar fi dacă am înţelege motivul pentru care sunt îngăduite furtunile in viaţa noastră — furtuni cu integrităţi ale vântului din ce în ce mai mari! Perspectiva divină este următoarea: cu cât un om este mai tare ancorat în Isus Cristos, cu atât mai uşor va rezista şi va birui toate furtunile şi ispitele. Chesti­unea ancorării în Dumnezeu are o importanţă vitală. Tocmai în zilele acestea, când semnele sfârşitului devin tot mai evidente şi când în duhul suntem realmente atacaţi de un uragan de ispite, se ridică întrebarea decisivă: eşti înrădăci­nat în Domnul Isus? Nu putem fi ancoraţi în veşnicie de­cât în măsura în care ne-am dezrădăcinat din viaţa de zi cu zi. Când furtunile puternice ale ispitelor vin, nu poţi să-i supravieţuieşti doar în teorie. Atunci doar adevărata an­corare în Domnul Isus te poate salva. Doar în această postură vei striga plin de fericire: „Insă eu sunt totdeauna cu Tine” (Psalm 73,23).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

(10 Februarie)

Text: Psalmul 1

..îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui 

Psalm 1:2

RAŢE DE BALTĂ ŞI SCUFUNDĂTOARE

Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să ne adâncim în cunoaşterea Bibliei. Din paginile ei cunoaştem nu numai fapte despre El, ci şi cum să-L cunoaştem personal. Este deci. raţional să petrecem timpul citind Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a aduna informaţii despre El, şi a medita la El, pentru a-I sonda adâncimile. Când am început să pictez piese de decor cu raţe, mi-am dat seama că sunt două categorii de raţe: raţele de baltă şi raţele scufundătoare. Raţele de baltă, ca raţa sălbatică şi raţa roşcată, înoată pe lângă ţărmul bălţilor şi lacurilor, hrănindu-se în apele puţin adânci. Ele mănâncă din hrana la care pot ajunge de la suprafaţă.

Raţele scufundătoare, în schimb, sunt îu stare să se scufunde la adâncimi surprinzătoare, hrănindu-se cu plantele de pe fundul lacului. Unele dintre ele pot să se scufunde chiar până la 50 de metri adâncime pentru a-şi căuta hrana.

Sunt, de asemenea, două feluri de creştini în relaţiile lor de cunoaştere a lui Dumnezeu prin studiul Scripturii. Unii, la fel ca şi raţele de baltă, stau numai la suprafaţă, satisfăcându-şi foamea numai cu ceea ce găsesc acolo. Alţii, în. schimb, sunt ca si raţele scufundătoare. Urmând exemplul psalmistului, ei plonjează adânc în Cuvânt, prin studiu, reflectare şi meditaţie în fiecare „zi şi noapte”.

Ce spui? Ti-ai stabilit o metodă de studiu aprofundat al Cuvântului lui Dumnezeu? Sau te mulţumeşti numai cu ceea ce găseşti la suprafaţă? Poate, la fel ca raţele care se scufundă, ar trebui să mergi puţin mai adânc. – D.C.E.

Citind Cuvântul Sfânt, să fii cu grijă mare,
Ca să-i găseşti comorile-i nepieritoare.
Gândeşte orice rând, ia multă seamă,
Ca să-l trăieşti mereu cu sfântă teamă.    – Anonim.

Comorile adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu se găsesc la adâncime.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul II

(10 Februarie)

1 Samuel 1.12-28

Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor care au în vedere numai satisfacţia noastră (Iacov 4.3). Dimpotrivă, dacă scopul nostru este gloria Lui, niciodată nu va ezita să ne răspundă la rugăciuni (Ioan 14.13). Acesta este şi cazul Anei. Ea a cerut un fiu, nu ca să-l păstreze în mod egoist, ci ca el să devină un slujitor al lui Dumnezeu pentru „toate zilele vieţii lui” (v.ll). Aceasta este şi cea mai scumpă dorinţă a părinţilor credincioşi: copiii lor să se poată consacra Domnului Isus de timpuriu. Fără nici o îndoială că aşa a fost rugăciunea părinţilor multora dintre tinerii noştri cititori, chiar înainte de a-i fi născut. Dar răspunsul depinde şi de voia voastră personală. Dacă, asemenea lui Samuel, aveţi o mamă evlavioasă, care zi de zi v-a prezentat înaintea Domnului, sunteţi privilegiaţi; dar purtaţi şi o mare răspundere.

Ana a adus problema ei la cunoştinţa lui Dumnezeu „prin rugăciune şi prin cerere”, cum îndeamnă Filipeni 4.6. Dar ea a înţeles şi versetul anterior atunci când i-a răspuns cu blândeţe lui Eli, care o acuzase pe nedrept că este beată. Acum nu mai are aceeaşi înfăţişare tristă. Pacea lui Dumnezeu îi umple inima (Filipeni 4.7) înainte chiar de a primi răspunsul care nu va întârzia. „Ascultat de Dumnezeu” (sau „Cerut de la Dumnezeu” – v.20) va fi numele micului Samuel.

SĂMÂNŢA BUNĂ

(10 Februarie)

Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută ţie…“ 

   Psalm 5.8

Labirintul (2)

    Nu se aseamănă viaţa noastră cu un labirint? Prin căile noastre voite şi multe încur-cături în păcat nu maiştim nicio ieşire. Dar există o ieşire: Noi putem să ne îndreptăm în rugăciune spre Dumnezeu şi să strigăm la El. şi care este răspunsul Lui? Soluţia Lui, ajutorul Lui, este un Om! „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi“ (Faptele Apostolilor 4.12). şi acest Nume este Isus Hristos. El Însuşi spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“ (Ioan 14.6).

   În acest Cuvânt al lui Dumnezeu, Isus Hristos răspunde la trei întrebări:

   1. Cum pot găsi calea bună şi să fiu mântuit? Răspunsul Domnului Isus este: „Eu sunt Calea!“

   2. Cum pot să fiu sigur că într-adevăr aşa este? Răspunsul Domnului Isus este: „Eu sunt Adevărul!“

   3. Cum pot să fiu fericit şi mulţumit şi să nu mă tem de moarte? Răspunsul Său este: „Eu sunt Viaţa!“

Urmez doar calea-ţi vie,

Nimic, nimic mai mult;

Acum şi-n veşnicie,

Cuvântul Tău ascult.

———————————————————

Sursa: Primite prin Email

https://ioan17.wordpress.com/2015/01/31/meditatii-cuvinte-de-mangaierezidireimbarbatare-si-trezire-luna-februarie-2015/

http://nowheresoonthere.blogspot.com/2015/01/meditatii-cuvinte-de.html

Advertisements

One thought on “Ai o gândire săracă cu privire la Dumnezeu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s