Tu ai pleca fără să știi unde?

2 Ianuarie 2015

Sub îndrumarea lui Costel Oglice

… a plecat fără să știe unde se duce.

Evrei 11:8

Ai plecat tu vreodată aşa? Când pleci astfel, nu poţi da nici un răspuns logic celor care te întreabă ce faci. Una dintre cele mai dificile întrebări în lucrarea creştină este: „Ce ai de gând să faci?

Tu nu ştii ce vei face; singurul lucru pc care-l ştii este că Dumnezeu ştie cc face. Verifică-ţi permanent atitudinea faţă de Dumnezeu ca să vezi dacă eşti desprins de toate şi te încrezi în întregime în Dumnezeu. Această atitudine este cea care te face să fii într-o stare de uimire continuă, pentru că nu ştii ce urmează să facă Dumnezeu.

Fiecare dimineaţă în care te trezeşti trebuie să fie o nouă „plecare“, ce-ţi va întări încrederea în Dumnezeu. „Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră… nici cu privire la trupul vostru” – cu alte cuvinte, nu te îngrijora cu privire la lucrurile care te frământau înainte de a …pleca.

Îl întrebi tu pe Dumnezeu ce are de gând să facă? Nu-ţi va spune niciodată. Dumnezeu nu-ţi spune ce va face, ci îţi descoperă cine este El. Crezi tu într-un Dumnezeu care face minuni?

Eşti tu gata „să pleci” în supunere totală faţă de El, până când nu te va mai surprinde absolut nimic din ceea ce face? Dacă Dumnezeu este acel Dumnezeu pe care-L cunoşti atunci când eşli aproape de El, ce impertinenţă este să te îngrijorezi!

Fă ca atitudinea vieţii tale să fie una de “plecare” continuă în dependenţă de Dumnezeu şi atunci viaţa ta va avea un farmec de nedescris, iar lsus îşi va găsi plăcerea în ea. Trebuie să înveţi să te desprinzi de convingerile, crezurile, experienţele tale, până când, în ceea ce priveşte credinţa ta, nu va mai exista nici o piedică între tine şi Dumnezeu. (Meditație din TOTUL PENTRU GLORIA LUI, de Oswald Chambers – primită prin Email)

*

Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui. Căci cei ce se tem de El,…nu duc lipsă de niciun bine.”

Psalm 34:9-10

În această lume sunt multe lisuri şi probleme, şi omul doreşte să scape de ele. Îşi face planuri şi meditează asupra diverselor posibilităţi. Apoi se avântă pentru a le înfăptui şi tot mereu constată eşecul. Astfel căutând cauza, găseşte de vină timpurile grele, alteori constată că oamenii din jurul lui sunt vinovaţi de nevoile şi nenorocirea lui. Toate aceste însă nu-l ajută. Unde este greşeala? Potrivit versetului de mai sus, omul însuşi, deoarece îi lipseşte teama de Dumnezeu, şi sfătuitorul lui este altul, decât Dumnezeu. David spune: “ Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.” David a fost un om pe pălacul Lui Dumnezeu.Nu degeaba este scris:” Teama de Domnul este începutul înţelepciunii.” Acela care se încrede în Domnul nu acţionează după capul lui, ci se ghidează în totul după Cuvântul Lui Dumnezeu.El este un împlinitor al Cuvântului, nu doar un ascultător. Se teme să facă altceva, sau altfel de cum îl învaţă Cuvântul Lui Dumnezeu. Fiindcă el rămâne ascultător de Domnul, poate conta pe credincioşia Lui.El îl binecuvântează şi îndepărtează de la el blestemul deoarece se încrede în Dumnezeu, şi caută să-I dea slavă numai Lui.Cei bogaţi au lipsă si le este foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine, îşi încredinşează toate problemele în mâna Domnului şi aşteaptă ajutorul de la El. Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi, şi El ascultă strigătul lor. Când cei drepţi strigă către Dumnezeu, El îi ascultă, şi-I scapă. (Meditație de Fritz Berger, MÂNTUIREA PRIN HRISTOS)

*

Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.1

Corinteni 1:30

Versetul acesta arată ceea ce a devenit Domnul Isus Hristos pentru noi cei credincioşi, prin moartea Lui de pe cruce, nu ceea ce era El ca făptură în viaţa aceasta pământească şi nici ce era în veşnicie. Apostolul spune: „Prin El (adică prin Dumnezeu) sunteţi în Isus Hristos.” Înainte de moartea Lui noi nu puteam fi în Hristos. Legătura cu Hristos Cel viu nu era posibilă înainte de moartea Lui. Cât timp grăuntele de grâu nu moare, rămâne singur. O legătură vie se poate face numai cu un Hristos mort şi înviat.Este clar că Domnul şi Mântuitorul nostru în sensul textului din Proverbe 8 şi 9, este ÎNŢELEPCIUNEA lui Dumnezeu; dar pentru noi El este înţelepciune abia după moartea Sa prin care toate lucrurile şi-au căpătat un rost al lor. La cruce a fost înfăptuită lucrarea de iertare a păcatelor noastre potrivit cu cerinţele lui Dumnezeu. Şi aceasta într-o înţelepciune pe care oamenii cu priceperea lor nu ar fi putut niciodată s-o născocească sau cel puţin s-o înţeleagă – Hristos cel răstignit în care oamenii au văzut slăbiciune a devenit pentru noi, cei aleşi, PUTEREA şi ÎNŢELEPCIUNEA lui Dumnezeu. ÎN El avem şi ÎNDREPTĂŢIREA, SFINŢIREA şi RĂSCUMPĂRAREA.Niciodată n-am fi putut să ajungem la această moştenire prin propriile noastre puteri. Dumnezeu L-a făcut pe Hristos păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. Suntem izbăviţi numai prin jertfa Domnului Isus Hristos şi suntem mântuiţi pe temeiul sângelui scump al Mielului fără cusur şi fără prihană.

Avem de-acum numai o ţintă

Şi NUMAI una să vestim

ISUS! ISUS! numai ISUS!

NUMAI de El noi vrem să ŞTIM.

(Meditație DOMNUL ESTE APROAPE!)

*

Nu va rupe o trestie frântă şi nu va stinge un fitil care fumegă, până va aduce biruinţa judecăţii.

Matei 12.20

Profetul Isaia a scris aceste cuvinte sub inspiraţia Duhului Sfânt, pentru a trasa, în mod profetic, câteva caracteristici ale lui Mesia. Matei citează cuvintele lui Isaia cu referire la viaţa Domnului Isus, ca fiind împlinirea acestei profeţii remarcabile. Ea descrie căile şi purtarea lui Hristos, în mijlocul poporului Său. Ce minunat este să privim la aceste descrieri ale calităţilor morale ale lui Hristos şi să le aplicăm împrejurărilor noastre! El nu va rupe o „trestie frântă“ şi nu va stinge un „fitil care fumegă“. Vedem exemple despre acest lucru peste tot în Evanghelii. Domnul i-a căutat şi i-a instruit pe cei descurajaţi, pe cei zdrobiţi şi pe cei pe care societatea religioasă îi dăduse afară din mijlocul ei, ca neavând nicio valoare.

El a tratat cu delicateţe „trestia frântă“. Nu a rupt-o, ci a ridicat-o, a susţinut-o şi a încurajat-o. Să ne gândim la slăbiciunile de caracter ale ucenicilor Săi şi la felul răbdător în care El i-a corectat! El nu i-a repezit, nici nu i-a condamnat, ci întotdeauna le-a îndreptat ochii către o zi mai strălucitoare, dacă aveau să rămână alături de El. Sunt multe „trestii frânte“ şi printre noi astăzi. Să urmăm exemplul plin de har al Domnului nostru în slujba noastră faţă de ele!

De asemenea, El n-a stins „fitilul care fumegă“; într-un astfel de fitil mai poate exista o mică scânteie, care poate fi transformată în flacără. Daţi-mi voie să vă împărtăşesc ceva din viaţa mea personală! Comentariile lui G. V. Wigram au fost mult folosite de Dumnezeu în viaţa mea, în zilele de început, când credeam că nu mai pot fi de folos în vreun fel. El a scris: «Hristos nu poate aprinde nici măcar o singură scânteie în inima unui credincios, fără ca acea scânteie să nu fie pentru Dumnezeu. El dă lumina şi El a rânduit ca fiecare rază a ei să reflecte ceva pentru Dumnezeu». Aceasta este exact lucrarea pe care Domnul Isus o face. El vede inima şi cunoaşte când în ea este încă o mică scânteie pentru El; de aceea, El o va înteţi şi o va transforma într-o flacără care să ardă pentru El Însuşi. (DOMNUL ESTE APROAPE)

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

2 IANUARIE

Dimineaţa

Stăruiţi în rugăciune. Coloseni 4:2

Este interesant să observi cât de mult din Scriptură este dedicat rugăciunii, fie că ni se oferă exemple, fie că ni se dau învăţături, fie făgăduinţe. De abia deschidem Biblia şi citim „atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului” (Genesa 4:26), şi chiar când vrem să o închidem vedem „Amin”-ul din Apocalipsa 22:21 ca încheiere. Exemplele sunt destule. Aici ne întâlnim cu credinciosul Iacov, dincolo cu Daniel care se roagă de trei ori pe zi, sau cu David care îşi cheamă Dumnezeul din toată inima. Pe munte îl vedem pe Ilie, iar în temniţă pe Pavel şi Sila. Avem o mulţime de porunci şi mii de făgăduinţe. Ce ne învaţă exemplele acestea despre importanţa şi necesitatea sfântă a rugăciunii? Putem fi siguri că, orice ar fi promis Dumnezeu în Cuvântul Său, se va îndeplini în vieţile noastre. Dacă a spus atât de multe despre rugăciune, este din cauză că El ştie că noi avem nevoie de ea. Atât de mare este nevoia noastră încât, până vom ajunge în ceruri, nu trebuie să încetăm să ne rugăm. Nu ai nevoi? Atunci mă tem că nu îţi cunoşti propria sărăcie. Nu ai nevoie să ceri mila lui Dumnezeu? Atunci poate că mila lui Dumnezeu îţi va arăta cât eşti de nenorocit! Un suflet fără rugăciune este un suflet fără Christos. Rugăciunea este gânguritul copilului încrezător, lovitura războinicului credincios, amintirea sfinţilor adormiţi în Domnul. Este respiraţia, cuvântul, alinarea, puterea, onoarea unui creştin. Dacă eşti copil al lui Dumnezeu, vei căuta faţa Tatălui tău şi vei trăi în dragostea Tatălui tău. Roagă-te ca în anul acesta să fii sfânt, umil, zelos şi răbdător. Roagă-te să ai o comuniune mai strânsă cu Christos, şi să intri mai des în sala de ospeţe a iubirii Lui. Roagă-te să fii un exemplu şi o binecuvântare pentru ceilalţi, ca să poţi trăi mai mult spre gloria Stăpânului tău. Moto-ul pentru acest an să-ţi fie „Stăruiţi în rugăciune”. (Meditație de Dimineața de Spurgeon)

*

Să-ţi învioreze popoarele puterea.

Isaia 41:1

Toate lucrurile de pe pământ au nevoie de înviorare. Nici un lucru creat nu trăieşte prin sine însuşi. „Tu înnoiesti astfel faţa pământului” (Psalmi 104:30) este declaraţia psalmistului. Chiar şi copacii, care nu-şi poartă singuri grija scurtei lor vieţi prin muncă, trebuie să bea din ploaia cerului şi să se hrănească din ascunsele comori ale pământului. Cedrii din Liban, pe care Dumnezeu i-a sădit, trăiesc doar fiindcă, zi după zi, se hrănesc cu seva din adâncul pământului. Nici viaţa omului nu poate fi prelungită fără o reînnoire de la Dumnezeu. Aşa cum este necesar să menţinem sănătatea trupului prin mâncare, la fel trebuie să ne hrănim sufletele ascultând Cuvântul predicat, citind din Cartea lui Dumnezeu şi desfătându-ne cu ospăţul poruncilor. Cât de slabe ar fi trupurile noastre dacă nu am mânca! Dar cu cât mai slab este un sfânt care trăieşte fără conducerea Cuvântului lui Dumnezeu şi fără rugăciune! Dacă credinţa noastră poate trăi fără Dumnezeu, atunci nu este de origine divină; nu este decât un vis. Fiindcă ceea ce a sădit Dumnezeu Îl aşteaptă, aşa cum florile aşteaptă roua. Fără o refacere permanentă nu vom fi pregătiţi pentru atacurile continue ale răului, pentru ispite şi pentru conflictele din suflet. Când se porneşte vijelia, vai de copacul care nu şi-a prins bine rădăcinile de stâncă şi nu şi-a făcut suficiente provizii de hrană. Când soseşte furtuna, vai de marinarii care nu şi-au întărit pânzele, nu şi-au aruncat ancora şi nu au căutat un liman. Dacă permitem binelui să slăbească, răul va prinde puteri şi va lupta cu disperare pentru a ne lua în stăpânire; şi astfel, poate, va urma durerea şi disperarea şi nefericirea. Să ne apropiem de tronul îndurării divine în umilinţă. Atunci vom primi împlinirea făgăduinţei „Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea! (Isaia 40:31). – (Meditație de Dimineața de Spurgeon)

*

«Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vred­nic de Mine»

Matei 10,38

Ce fel de suferinţe vei experimenta în acest nou an? Cel care a suferit mult însă nu se plânge. El realizează cu bucu­rie că, pentru un copil al lui Dumnezeu, suferinţa nu este altceva decât o unealtă în mâna iubitoare a Tatălui — mână care, cu delicateţe, ne eliberează de tot balastul efemer şi ca­re, exact prin suferinţă ne face părtaşi unei vieţi împreună cu Isus, viaţă de o frumuseţe de nedescris. Dacă în acest an, ca şi copil al Lui vei avea parte cumva de suferinţă, ui­tă-te la Isus, care a păşit pe această cale şi a ajuns astfel în glorie! Pe cât de cumplită I-a fost suferinţa şi pe cât de dureroasă batjocura, pe atât de înaltă e dumnezeirea Sa: «… vestea mai dinainte patimile lui Cristos şi slava de care aveau să fie urmate» (1 Pet. 1,11). Cei mai mulţi credin­cioşi resping suferinţa lui Cristos despre care vorbeşte Pavel (vezi 2 Cor. 1,5-7) şi caută pe cât posibil să o ocoleas­că. Dacă vrei să ajungi însă în viaţa de apoi cântând cu bu­curie, hotărăşte-te pentru Dumnezeu «şi urmează pe Miel oriunde merge El (Apoc. 14,4). Atunci textul din Romani 8,17 se va împlini şi în viaţa ta: «. ..dacă suntem copii, sun­tem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El. (Meditație de WIM MALGO)

*

Odăile, cu cât erau mai sus, cu atât erau mai încăpătoare,
şi te suiai la ele ocolind; căci te suiai împrejurul casei
pe o scară şerpuitoare. Astfel era mai mult loc,
ca lărgime, în partea de sus a casei,
şi din catul de jos te suiai în catul de sus prin cel de la mijloc.

Ezechiel 41:7

Tot mai sus să fie înaintarea ta:

Pentru aceasta mă rog astăzi;

Tot mai sus pe parcursul anilor

Şi-a anotimpurilor care trec.

Tot mai sus în acest an care vine,

Calea ta este neumblată;

Tot mai sus să călătoreşti mereu,

Lângă Salvatorul tău.

Tot mai sus şi când vine necazul,

Şi încercările îţi frâng inima;

Tot mai sus ele să-ţi înalţe sufletul,

Ca să umbli cu Hristos de o parte.

Tot mai sus până se va ivi ziua

Şi umbrele toate vor fugi;

Tot mai sus până te vei trezi în Cer,

Şi vei sta înaintea tronului.

Nu ar trebui niciodată să fim mulţumiţi să ne odihnim în ceţurile văii, când piscul muntelui Tabor ne aşteaptă. Ce pură este roua de pe dealuri, ce proaspăt este aerul de munte, ce bogată este hrana şi băutura celor care locuiesc sus, ale căror ferestre privesc spre Noul Ierusalim! Mulţi sfinţi se mulţumesc cu un trai ca al minerilor, care nu văd niciodată soarele. Feţele le sunt brăzdate de lacrimi, când ar fi putut să fie unşi cu untdelemn ceresc. Sunt convins că foarte mulţi credincioşi suferă într-o temniţă, când ar putea să se plimbe pe acoperişul unui palat, admirând peisajul luxuriant şi Libanul. Treziţi-vă, credincioşi, din starea voastră umilă! Îndepărtaţi de la voi lenea, apatia, indiferenţa, sau orice împiedică dragostea voastră curată pentru Hristos. El să vă fie Izvorul, Centrul şi Singurul care vă înconjoară cu orice desfătare a sufletului. Refuzaţi să mai fiţi câtuşi de puţin satisfăcuţi cu realizările voastre limitate. Aspiraţi către o viaţă mai înaltă, mai nobilă, mai împlinită. Tot mai sus spre cer! Mai aproape de Dumnezeu! (Charles H.Spurgeon)

Vreau să escaladez ultima înălţime,

Şi să prind o scânteie din strălucirea gloriei:

Da, mă voi ruga mereu, până voi găsi cerul,

Doamne, du-mă pe o culme mai înaltă!

Foarte puţini dintre noi trăim viaţa la maxim. Zăbovim în şesuri, pentru că ne e frică să escaladăm munţii. Terenul prăpăstios şi neregulat ne descurajează, aşa că rămânem în ceaţa văilor şi nu descoperim niciodată misterul dealurilor. Nici nu ştim ce pierdem din cauza auto-îngăduinţei noastre, ce glorie ne-ar aştepta dacă am avea curajul să urcăm, şi ce binecuvântări am găsi dacă am escalada munţii lui Dumnezeu!

Prea jos zidesc cei ce zidesc sub stele. ( Meditație IZVOARE IN DEŞERT)

*

“… Arată-mi căile Tale…” “Arată-mi slava Ta.”

EXODUL 33:13,18

Cine caută în adevăr slava lui Dumnezeu nu doreşte decât voia Sa şi drumul pe care-l alege El. Să veghem căci n-a zis Domnul nostru: “Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină…”? (Mat. 6:22). Cînd vederea nu este împiedicată, când ochiul nu priveşte decât într-o singură direcţie, întreaga fiinţă urmează acea direcţie. Privirea noastră să fie sănătoasă şi sinceră ca să vedem această cale pe care Dumnezeu o arată numai acelora care caută slava Sa.

Drumul nostru poate să nu fie uşor, totuşi este al Lui, El îl cunoaşte. Atunci siguranţa este desăvârşită şi slava Lui se va arăta. Dumnezeu a arătat lui Moise căile Sale, dar drumul acesta era plin de obstacole. Conducându-şi poporul prin stâlpul de nor şi de foc, Dumnezeu îşi arăta slava Sa, nimicind piedicile şi dându-i biruinţă în greutăţi. El va fi Acelaşi şi pentru noi. Pustiul şi singurătatea sunt condiţiile în care El arată slava Sa copilului Său care ascultă de chemarea Sa.

Care este răspunsul lui Dumnezeu la cererea lui Moise? “Voi face să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea Mea” (vs. 19 D.). În mijlocul împrejurărilor, oricare ar fi ele, în care s-ar găsi slujitorul Său, ele n-ar putea să fie prea grele câtă vreme Domnul este de faţă. Dumnezeu deschide zăgazurile Lui de har. Noi ne-am refugiat în El iar El îşi întoarce spre noi privirea Lui binevoitoare. El lucrează în har pentru noi pe măsura nevoilor noastre. Să ne păstrăm inima deschisă la acest minunat har, să nu ne obişnuim cu el ca şi când l-am merita, ci să contăm totdeauna pe Acela prin care a venit Harul.

În ce condiţie Dumnezeu arată calea Sa şi ne face să-I vedem slava? Ea este foarte simplă: “Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.” (vs. 21). Apostolul Pavel ne spune că stânca ce venea după ei era Hristos (1 Cor. 10:4). Să ne luăm locul în crăpătura stâncii, căci acolo este singurul loc unde suntem cu adevărat în siguranţă. Taina stăruinţei şi a credincioşiei noastre este părtăşia noastră cu Domnul Isus. Numai acolo, în acel loc lângâ El, Domnul ne va arăta Calea Sa şi ne va face să-I vedem slava.

Suflete scump, greutăţile şi împrejurările prin care trecem sunt de mult cunoscute de El şi în inima Lui plină de îndurare are deja soluţia pentru ele. (Meditație MANA DE DIMINEAŢĂ)

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

2 ianuarie

Text: Genesa 2:15-17; 3:1-6

ATRACŢIA LUCRULUI INTERZIS

Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de
privit… A luat deci din rodul lui şi a mîncat…
Genesa 3:6

Se povesteşte că un băieţel era în îngrijirea unei fete de casă.Cînd acesta a văzut o vază frumoasă expusă în vitrina din cameră, a cerut-o. Fiind refuzat, a început să plîngă, să strige şi să lovească cu piciorul. Mama, care se afla alături, auzind gălăgia, a intrat în cameră să vadă care este problema. Luînd copilul în braţe,i-a spus: „Ce doreşti, dragul mamei?” Copilul a arătat spre vaza din vitrină şi mama i-a dat-o. Dar acest lucru nu l-a satisfăcut şi curînd a început să plîngă din nou. „Ce mai doreşte acum scumpul meu băieţel?” a întrebat mama. „Vreau -Vreau!” a spus băieţelul printre sughiţuri, „Vreau tot ce nu am voie să am!”Dorinţa lucrurilor de dincolo de posibilităţile noastre nu este numai a copiilor rău crescuţi. Ea reflectă o tendinţă a noastră, a tuturor, ce-şi are originea la începuturile istoriei umane. Fructele „pomului cunoaşterii binelui şi răului” au fost interzise, şi este posibil că tocmai faptul acesta i-a intensificat atracţia.Cînd, în calitate de creştini, încercăm să trăim în acord cu principiile biblice, ne dăm seama că multe dintre practicile şi atitudinile obişnuite ale societăţii de azi trebuie respinse. Dar tocmai acest lucru alimentează flacăra dorinţelor. Iată de ce este important să cunoaştem voia lui Dumnezeu, să identificăm momeala diavolului şi să ne împotrivim ispitei. Aşa că „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Imbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept uneltirilor diavolului”. (Efeseni 6:10, 11).Atenţie la atracţia lucrurilor ntrezise! (R.W.D.)

Cu viciul plăcerilor de moarte

încearcă lumea să mă amăgească,

Şi cu sordidele-i comori deşarte

Vrea sufletul să-mi otrăvească. – Montgomery

Nu te uita cu coada ochiului la ispită,
în timp ce te rogi să nu cazi în ea.
(PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE)

*

Doamne, înlănţuie-mă de Tine cu puternice legături de dragoste înfocată; cuprinde-mă de jur-împrejur cu Providenţa Ta, pentru scopurile Tale; creşte-mă până voi putea să fiu din ce în ce mai folositor pentru Tine. (OSWALD CHAMBERS Bătând la uşa lui Dumnezeu)

*

CÂŞTIGAREA VICTORIEI

Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Romani 16.20

Iată o făgăduinţă care o completează pe cea de ieri. Potrivirea cu modelul nostru divin nu trebuie să ni se arate numai prin muşcătura din călcâi, ci şi prin biruinţa asupra celui rău. Balaurul trebuie zdrobit şi sub piciorul nostru. Adunarea din Roma era bântuită de lupte interne, dar Dumnezeul lor era ”Dumnezeul păcii” şi le dădea odihna sufletului. Vechiul vrăjmaş poate reuşea să-i facă să se poticnească şi să-i amăgească pe cei simpli; dar până la urmă, el va trebui să fie călcat în picioare chiar de aceia pe care-i tulburase. Poporul lui Dumnezeu nu obţine această biruinţă nici prin puterea lui nici prin dibăcia lui. Dumnezeu însuşi îl va zdrobi pe Satan; va fi zdrobit sub picioarele noastre, da, Dumnezeu îl va zdrobi.

Să pornim cu bărbăţie să-l întâmpinăm pe Ispititor, şi nu numai duhurile răutăţii, ci, însuşi domnul întunericului va fugi din calea noastră. Să nădăjduim într-o grabnică biruinţă, păstrând o încredere nezdruncinată în Dumnezeul nostru. ”Curând”! Fericită nădejde, vom pune piciorul nostru pe şarpele cel vechi! Puterea răului va fi anihilată şi Satan va avea capul zdrobit într-un mod ruşinos sub piciorul omului. Prin credinţa în Domnul Isus să punem de acum piciorul pe Ispititor. (TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON)

*

PUTEREA ÎNTOVĂRĂŞIRII (1)

Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!”

(Psalmul 133:1)

Cuvântul „sinergie” înfăţişează un grup de oameni lucrând împreună pentru o cauză măreaţă, fiecare funcţionând la cel mai înalt nivel şi fiind bucuroşi. John Wooden, fostul antrenor al echipei de baschet UCLA a spus: „În perioada în care am antrenat, dar şi după aceea, m-am abţinut să mă refer la echipa UCLA Bruins ca la „echipa mea” sau la persoanele ce o compuneau ca la „jucătorii mei”. Când eram întrebat „Cum aţi câştigat, domnule antrenor?”, îl corectam pe reporter şi spuneam: „Nu eu am câştigat, jucătorii. Echipa noastră a depăşit la scor echipa adversă”. Poate asta e o problemă minoră, dar pentru mine este importantă, deoarece reflectă ideea mea că echipa este „deţinută” de membrii ei. Când fiecare membru al echipei îşi asumă proprietatea, „se întâmplă lucruri bune”. La sărbătorirea victoriei, un lider înţelept ia întotdeauna premiul şi îl oferă celorlalţi”. Pavel plătea mereu tribut celor care lucrau cu el, recunoscându-le contribuţia: „Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus, care şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţămesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre Neamuri” (Romani 16:3-4). Nu e nici o îndoială că Dumnezeu ar putea rezolva lucrurile fără tine, dar tu nu poţi rezolva nimic fără ajutorul celorlalţi. Muzicianul George Adams a spus: „Noi suntem făcuţi din mii de oameni. Toţi care şi-au arătat vreodată bunătatea faţă de noi printr-o faptă bună sau care ne-au încurajat au contribuit la făurirea caracterului nostru, a gândurilor noastre, cât şi a succesului nostru”. (CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi)

*

Judecători 1:16-26

Abia începută, această carte a Judecătorilor ne pune în faţă un declin, pe cât dc trist, pe atât de rapid. Care este motivul? În esenţă, uitarea prezenţei Domnului. Ghilgal nu mai este locul judecării de sine. nici locul unde se găseşte îngerul Domnului (2.1). Care este consecinţa? O mare teamă de puterea oamenilor! Carele lor de fier devin un subiect de groază (Prov. 29.25). Pare să existe aici o asemănare cu zilele lui losua. Luarea Luzului ne aminteşte de luarea lerihonului. Dar aceasta nu este o chestiune de credinţă nici din pârlea fiilor lui losif, nici din partea omului care le-a arătat intrarea in cetate. Rahav a fost cruţată datorită credinţei ei. Este cu totul diferit cazul trădătorului din Luz care, in loc să trăiască acolo cu poporul, pleacă şi îşi ridică o cetate in altă parte. O victorie care nu este rod al încrederii în Dumnezeu nu va dura niciodată.

Declinul este general, dar, individual, fiecare seminţie este caracterizată de măsura în care tolerează sau se supune, cu mai multă sau mai puţină putere de rezistenţă, prezenţei vrăjmaşilor în teritoriul ei. Tot aşa in Adunare, delăsarea colectivă este un rezultat al delăsării individuale Fiecare credincios are răspunderea lui personală. Ar trebui să ne întrebam fiecare dintre noi: „Care este răspunderea mea? Cum mi-a fost mărturia din ziua în care m-am întors la Dumnezeu?” (SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI)

—————————————–

Meditații primite prin Email prin bunăvoința lucrătoare a unor devotate surori

Foto: Tinerii ducând vestea bună, sub îndrumarea lui Costel Oglice

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s