AJUTORUL NOSTRU PERSONAL

BibliaŞi voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi in veac.

Ioan 14:16

Când Domnul Isus a promis că va trimite ucenicilor Săi „un alt Mîngîietor”, El le-a spus că vor avea o altă persoană asemănătoare Lui pentru a fi cu ei. Isus a discutat cu ucenicii, i-a învăţat, i-a încurajat şi i-a cunoscut îndeaproape.

Astfel, la Rusalii – FAPTE 2:1-4,  cînd El L-a trimis pe Duhul Sfînt să locuiască în toţi cei credincioşi, – Acesta le-a dat aceeaşi atenţie individuală, deşi nevăzută, pe care le-o dăduse El însuşi pînă atunci ucenicilor.

Poate că prietenul meu din Grecia, Sotos Boukis, este o ilustraţie a acestui fapt. Pe cînd eram profesor într-un colegiu creştin, am condus mai multe călătorii de studiu prin Europa. Înainte de plecarea mea în primul turneu ca şi conducător pentru cazuri speciale de urgenţă, am ştiut că domnul Boukis, un creştin minunat, ne va călăuzi în timpul celor 7 zile pe care grupul format din 25 de studenţi urma să le petreacă în Grecia.

Am fost mulţumit şi m-am simţit uşurat atunci cînd am ajuns la hotelul din Salonic (Tesalonic din Biblie), că acest bărbat ne aştepta. Îsi luase o săptămînă din concediul său pe anul acela, pentru a călători cu noi pe timpul şederii noastre în Grecia. Cunoştinţele, călăuzirea şi asistenţa lui personală au fost de nepreţuit. Îmi dădea multă linişte şi pace sufletească ştiindu-l alături de mine.

Aceasta este numai o imagine în miniatură despre tot ce face Duhul Sfînt în viaţa credincioşilor. El nu este o putere mistică, ci o fiinţă care locuieşte în noi. El este avocatul nostru (Ioan 14:16, 26), puterea noastră pentru a depune mărturie (Ioan 15:26, 27), şi ghidul nostru care ne duce la tot adevărul (Ioan 16:13). În duminica de Rusalii, și ori de câte ori ne amintim aceasta, să-i mulţumim Domnului Isus că El ne-a trimis Mîngîietorul.

O, Duhule preasfinte, ceresc mîngîietor,
Revarsă vieţii noastre Tu harul sfinţitor!
Preschimbă viaţa noastră în chipul lui Isus,
Şi fă-ne să ne-ncredem în tot ce El ne-a spus. (Traian Dorz )

Duhul omului  falimentează, dacă Duhul Domnului nu îl umple în întregime. (PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE)

***

El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă.

PSALM 23: 2

Întreg psalmul 23 ne vorbeşte de asigurarea deplină a aceluia care se încrede şi se bazează pe credincioşia Celui ce este credincios în tot ce a făgăduit. Dar ceea ce linişteşte şi bucură sufletul, în psalmul 23 nu este propriu zis ceea ce dă Domnul ci, Domnul însuşi.

El ne face să ne odihnim liniştiţi în păşuni verzi şi ne duce la ape de odihnă. Dulcea şi îmbelşugata păşune, acolo unde seceta nu poate ajunge; siguranţa de a ne bucura în linişte şi pace de înviorările dumnezeieşti, sînt partea noastră prin grija Bunului Păstor.

El ne înviorează sufletul şi ne călăuzeşte “pe cărări drepte din pricina Numelui Său.” Binecuvîntarea depinde de ceea ce este El şi nu de ceea ce am luat noi. Fără-ndoială, avem binecuvîntarea aceasta infinită adică pe El însuşi şi învăţăm să o gustăm în păşunile verzi şi odihnitoare ale părtăşiei cu El. Să ne lăsăm deci conduşi de El, să-L urmăm în mod hotărît şi serios astăzi în mijlocul împrejurărilor împotrivitoare ale vieţii. Nu simţim noi nevoie de a ne lăsa duşi la apele odihnitoare ale prezenţei Sale şi ale Cuvîntului Său?

O, de-am realiza cîtă nevoie avem de a fi şi a rămîne neîntrerupt în prezenţa Domnului Isus! Cînd mulţi din ucenicii Lui “s-au întors şi nu mai umblau cu El, Domnul a zis celor doisprezece: “voi nu vreţi să vă duceţi?” Dar Petru I-a răspuns: “Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.

Vremurile şi evenimentele se precipită tot mai mult, Satan oferă oamenilor tot felul de invitaţii, chiar religioase dar false, şi atunci “unde să ne ducem?” Cine altul ne-ar putea duce la păşuni verzi şi la ape de odihnă în prezenţa Lui? Bunul nostru Păstor nu este numai o călăuză ca mulţi aceia care se consideră astfel, ci El a zis: ” Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. El ne-a scos afară din pustia acestei lumi prin jertfa Lui şi ne conduce spre cer.

La cine să plecăm? Pustiu urît e lumea; Sub mreaja lui Satan e laţ amăgitor… La cine să plecăm? Cine să ne dea ca Tine cuvintele luminii, ape vii din cer? Rămînem lîngă Tine scump Mîntuitor. La cine să plecăm? Ca Tine nimeni altul de noi nu se-ngrijeşte: o, cît ne iubeşti! In inmă ne porţi, pe viaţă şi pe moarte. Rămînem lîngă Tine, scump Mîntuitor!” (MANA DE DIMINEAŢĂ)

***

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.

(Psalmul 37:5)

Sensul literal al acestui verset este: „Rostogoleş­te-ţi calea pe urmele lui Yehova şi încrede-te în El, şi El lucrează“. Ne atrage atenţia intervenţia imediată a lui Dumnezeu odată ce încredinţăm, sau „rostogolim“ poverile de orice fel din mâinile noastre în ale Lui. Fie că povara noastră este un necaz, o dificultate, o nevoie trupească, sau cu privire la mântuirea cuiva drag, „El lucrează“.

Când lucrează El? „El lucrează“ acum. Noi ne purtăm ca şi cum Dumnezeu nu a acceptat imediat încrederea noastră în El şi ca urmare întârzie împlinirea a ceea ce I-am cerut să facă. Nu înţelegem că „El lucrează“ în timp ce încredinţăm. „El lucrează“ acum! Lăudaţi-L pentru acest fapt real.

Speranţa că El va lucra este ceea ce-L împuterniceşte pe Duhul Sfânt să împlinească ceea ce am „rostogolit“ asupra Lui. În momentul acela nu mai este în mâna noastră, şi nu trebuie să mai încercăm s-o facem noi. „El lucrează!“ Debarasează-te de povară şi nu încerca s-o iei din nou.

Ce uşurare este să ştii că într-adevăr El este la lucru în dificultatea prin care trecem!Şi când cineva îţi spune: „Dar nu văd nici un rezultat“, nu-i da atenţie.„El lucrează“ dacă am „rostogolit“ poverile noastre asupra Lui şi „dacă ne uităm ţintă … la Isus“ (Evrei 12:2) ca El să rezolve lucrurile. Credinţa noastră poate fi încercată, dar „El lucrează“. Cuvântul Său este adevărul!

Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu care lucrează pentru mine. Psalmul 57:2

O traducere frumoasă mai veche a acestui verset spune: „El va împlini cauza ce-o ţin în mână“. Lucrul acesta mi se pare foarte real în ziua de azi. Lucrul acesta „pe care-l ţin în mâna mea“ – lucrarea mea de azi, acest concept pe care nu-l pot stăpâni, această sarcină în care mi-am supraestimat abilităţile – aceasta este ce pot „striga“ după El să facă „pentru mine“, cu siguranţa liniştită că El o va face. „Cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sunt în mâna lui Dumnezeu“ (Ecl. 9:1). (Frances Ridley Havergal )
Domnul va urmări promisiunile legământului Său. Orice apucă şi ţine în mâna Sa va împlini. De aceea îndurările Sale trecute sunt garanţii pentru cele viitoare, şi motive întemeiate de a continua să strigăm către El. (Charles H. Spurgeon) – Din IZVOARE IN DESERT, primit prin Email

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s