5 Meditații ale Zilei de 7 Mai

jesus-heals-lame-at-bethesda(1) Meditatii  Dimineața și Seara, de C. H. Spurgeon

După El au mers multe noroade. El a tămăduit toţi bolnavii.

Matei 12:15

Ce mulţime de boli hidoase trebuie să se fi înfăţişat privirii lui Isus! Dar nu citim nicăieri că a fost dezgustat, dimpotrivă, El s-a aplecat cu răbdare asupra fiecărui caz. Ce varietate de rele trebuie să se fi întâlnit la picioarele Lui! Ce răni în putrefacţie şi ce plăgi supurânde!

Totuşi el a fost mereu pregătit pentru toate monstruozităţile, şi le-a învins indiferent de formă. Nu conta cât de puternică era săgeata; El era pregătit s-o rupă în două. Fierbinţeala febrei şi răceala frigurilor, neputinţa paraliziei si furia nebuniei, rănile leprei şi întunericul orbirii, toate cunoşteau puterea cuvântului Său şi fugeau din calea Lui. El a învins răul în fiecare colţ al câmpului de luptă şi a primit închinarea captivilor eliberaţi.

El a venit, a văzut şi a învins pretutindeni. La fel se întâmplă şi în dimineaţa aceasta. Oricare fi boala mea, Marele Medic mă poate vindeca. Oricare ar fi starea celor pe care îi amintesc în rugăciune, pot să sper că Isus le va vindeca suferinţele. Pot să sper pentru copilul meu, pentru prieteni şi pentru cei dragi, atunci când îmi amintesc de puterea vindecătoare a Domnului. Cât despre mine, oricât de grea ar fi «lupta cu păcatul şi cu infirmităţile, pot să stau liniştit. Cel care a umblat pe pământ vindecând, împrăştie încă lumină şi har asupra fiilor oamenilor. Lăsaţi-mă să merg la El chiar acum. Lăsaţi-mă să-L laud în dimineaţa aceasta, amintindu-mi cum m-a izbăvit, şi să-I slăvesc Numele.

El s-a făcut cunoscut oamenilor luând asupra Lui suferinţele lor. „Prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5). Biserica de pe pământ este plină de suflete vindecate de Marele Medic. Chiar şi locuitorii cerurilor pot povesti cum au fost vindecaţi de El. Apropie-te, deci, suflete; spune tuturor despre puterea vindecătoare a harului Său, şi lasă cuvintele tale să fie „o slavă pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor” (Isaia 55:13)

*

Scoală-te, i-a zis Isus, ridică-ţi patul si umblă.

Ioan 5:8

Asemeni multor altora, slăbănogul aşteptase mult timp o minune, un semn care să-l vindece. Îndurerat, privea scăldătoarea, dar nici un înger nu venea la el; totuşi, gândindu-se că era singura lui şansă, aştepta în continuare. Nu ştia că acolo se afla Cel care putea să-l vindece printr-un singur cuvânt, oricând.

Mulţi se află în aceeaşi stare proastă. Ei aşteaptă o emoţie extraordinară, o impresie remarcabilă, o viziune cerească. Aşteaptă în zadar şi privesc în gol. Chiar presupunând că, în câteva cazuri, se văd semne remarcabile, acestea sunt rare, şi nimeni nu are dreptul să le pretindă, mai cu seamă cei care ştiu că sunt incapabili să se mişte până la apă, chiar dacă îngerul ar veni.

E foarte trist să realizezi că sunt mii de oameni care aşteaptă încă minuni, semne şi întâmplări extraordinare, şi care le-au aşteptat în zadar mai mult decât ne putem închipui. Între timp, aceste sărmane suflete uită că Mântuitorul îi invită să privească la El şi să fie mântuite. El i-ar putea vindeca imediat, dar ei preferă să aştepte un înger sau o minune.

Încrederea în Dumnezeu este drumul sigur spre binecuvântare, şi El este vrednic de această încredere; dar necredinţa îi face să prefere apele reci ale Betesdei în locul pieptului Său cald. O, fie ca Domnul să-şi întoarcă privirea chiar acum asupra celor care sunt în situaţia aceasta tristă. Fie ca El să uite îndoielile lor mărunte. Cu vocea Sa dulce şi blândă, fie ca El să-i cheme să-şi ridice paturile disperării, să se scoale prin puterea speranţei şi să umble. O, Doamne, ascultă rugăciunea celor care aşteaptă In Betesda. În pacea amurgului şi înainte ca soarele să se ascundă, fíe ca ei să te privească şi să trăiască. Dragă cititorule, există vreun pasaj care să vorbească despre tine în cuvintele acestea?

***

(2) MANA DE DIMINEAŢĂ

“El va bea din pârâu în timpul mersului, de aceea îşi va înălţa capul”.

PSALM 110: 7

Pentru orice ucenic adevărat există un drum trasat, o cale strîmtă, dar protejată de Dumnezeu, o cale plină de pericole, dar păzită de Acela care veghează asupra noastră. Să fim atenţi să deosebim acest drum, să-l urmăm şi să nu ne plângem de el arătîndu-ne nemulţumiţi sau cârtitori.

Cînd Dumnezeu ni S-a descoperit în Domnul Isus Hristos, L-am primit ca Mîntuitor şi Domn al nostru: o relaţie nouă s-a stabilit între noi şi Tatăl nostru ceresc. Domnul Isus a zis: “Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12). În consecinţă, drumul nostru este sigur, noi n-avem decît să-L urmăm pe dumnezeiescul nostru înaintaş, cu o credinţă deplină în Cuvîntul Său şi cu o ascultare filială de voia Sa.

Dar drumul acesta trece printr-o ţară vrăjmaşă şi noi trebuie să veghem şi să ne rugăm fără încetare ca să nu cădem în ispită, ci să urmăm cu smerenie pe Domnul căutînd să creştem în harul şi cunoaşterea Sa. Fiecare greutate a acestui drum are un scop educativ, fiecare experienţă conţine o lecţie preţioasă.Psalmul 110 vorbeşte de o luptă, ceea ce dă o însemnătate deosebită cuvântului cu care se încheie: “El va bea din pîrîu în timpul mersului, de aceea îşi va înălţa capul.” Dumnezeu ştie că lupta ne poate epuiza, îngrijorările ne pot depăşi şi atmosfera ostilă ne poate paraliza. El cunoaşte primejdiile noastre şi prin această ilustrare, vrea să ne ajute să le evităm. Pe drum să nu ne lipsim de băutul din pârâu. În pustie, Israel a băut “dintr-o stîncă duhovnicească care venea după el; şi stînca era Hristos.” (1Cor 10:4). Să ne adăpăm din acest Izvor totdeauna proaspăt şi care însufleţeşte. Şi ne vom relua mersul cu capul înălţat şi nu vom fi niciodată însetaţi.

Vom avea însă această experienţă binecuvîntată cu condiţia ca inima noastră să fie în întregime de partea lui Dumnezeu, iar voia noastră supusă voii Sale, ascultînd tot ce ne cere în Cuvîntul Lui fără să murmurăm.”Un suflet ignorant, dar credincios, este mai de preţ în ochii lui Dumnezeu decît acela care, deşi cunoaşte mai mult, este totuşi infidel. Putem afla bucurie în ascultarea Cuvîntului; dar această bucurie nu înseamnă nimic, dacă, Cuvîntul nu se realizează în noi şi dacă astfel nu avem o părtăşie normală, continuă cu Domnul Isus. Putem fi bucuroşi să ştim că Domnul Hristos este Păstorul nostru, dar la ce serveşte aceasta dacă nu-L urmăm?” (J.N.D.)

***

(3) IZVOARE IN DESERT

Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

Luca 18:1

Eşecul în stăruinţă este una din cele mai frecvente probleme în rugăciune şi mijlocire. Începem să ne rugăm pentru ceva, înălţând cererile noastre timp de o zi, o săptămână, sau chiar o lună, dar apoi, dacă nu primim un răspuns clar, repede ne dăm bătuţi şi încetăm să ne mai rugăm pentru lucrul respectiv.Aceasta este o greşeală cu consecinţe îngrozitoare şi este pur şi simplu o cursă în care începem multe lucruri, dar nu le vedem niciodată terminate. Aceasta duce la ruină în toate domeniile vieţii.

Oamenii care se obişnuiesc să înceapă ceva fără să termine vreodată, îşi formează obiceiul de a eşua. Şi cei care încep să se roage pentru ceva fără să persevereze până ajung la un rezultat bun îşi formează acelaşi obicei în rugăciune. Renunţarea este acceptarea eşecului şi a înfrângerii. Înfrângerea duce apoi la descurajare şi îndoieli cu privire la puterea rugăciunii, ceea ce poate fi fatal pentru succesul vieţii de rugăciune a unui om.

Oamenii întreabă adesea: „Cât de mult trebuie să mă rog? N-ar trebui să revin la momentul în care am încetat să mă mai rog şi să las problema în mâna lui Dumnezeu?“ Singurul răspuns este acesta: Roagă-te până când ţi se împlineşte rugăciunea sau până când eşti deplin încredinţat în inima ta că se va împlini. Doar când una din aceste două condiţii va fi îndeplinită este sigur să te opreşti din stăruinţa în rugăciune, pentru că rugăciunea nu este doar chemarea lui Dumnezeu, ci este şi o luptă cu Satan. Şi deoarece Dumnezeu foloseşte mijlocirea noastră ca o armă puternică a biruinţei în luptă, El singur trebuie să decidă când este sigur să încetezi să te mai rogi.

De aceea noi nu îndrăznim să încetăm să ne rugăm până nu a venit răspunsul sau până nu primim încredinţarea că va veni. În primul rând, ne oprim pentru că vedem efectiv răspunsul. În al doilea rând, ne oprim pentru că credem, şi credinţa din inimile noastre este tot atât de demnă de încredere ca vederea ochilor noştri, pentru că este „credinţa din partea lui Dumnezeu“ (Efeseni 6:23) şi „credincioşia lui Dumnezeu“ (Romani 3:3) pe care o avem în noi.

Dacă trăim o viaţă de rugăciune, vom ajunge să experimentăm şi să recunoaştem din ce în ce mai mult această încredinţare dată de Dumnezeu. Vom şti când să ne odihnim în ea liniştiţi şi când să continuăm să ne rugăm până când vom primi răspunsul Lui.

Aşteaptă promisiunea lui Dumnezeu până când El te întâlneşte acolo, pentru că El Se întoarce întotdeauna pe calea promisiunilor Lui.

***

(4) DOMNUL ESTE APROAPE GBV

Robul bun şi credincios (5)

Şi a fost aşa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s‑a plecat cu faţa la pământ înaintea Domnului. Şi robul a scos obiecte de argint şi obiecte de aur şi haine şi le‑a dat Rebecăi; şi a dat lucruri de preţ şi fratelui şi mamei ei … Şi el le‑a zis: „Nu mă opriţi, deoarece Domnul mi‑a dat reuşită în călătoria mea; daţi‑mi drumul, ca să merg la stăpânul meu“.     –  Geneza 24.52,53,56

Să observăm trei aspecte legate de versetele de mai sus:

  • Mai întâi, când robul a auzit că Laban şi Betuel îi spun: „Iată, Rebeca este înaintea ta, ia‑o şi mergi; şi să fie soţia fiului stăpânului tău“ (Geneza 24.51) şi a fost astfel încredinţat de succesul misiunii sale, primul lucru pe care l‑a făcut a fost să se închine Domnului care îl condusese pe drum şi care îi dăduse izbândă în misiunea sa. Succesul nu l‑a umplut de exaltare ori de mândrie, ci, din contră, l‑a umilit şi l‑a umplut de mulţumire faţă de Domnul. Aceasta este o lecţie folositoare pentru oricine Îl slujeşte pe Domnul.
  • În al doilea rând, vorbind despre măreţia lui Avraam şi despre faptul că tot ce avea Avraam îi fusese dat lui Isaac, robul a adus o dovadă concretă. A scos bijuterii de argint şi de aur şi veşminte şi le‑a dăruit Rebecăi. El a dat şi fratelui şi mamei ei lucruri preţioase, dovada practică a bogăţiei lui Isaac. Atunci când Îl prezentăm altora pe Hristos, trebuie să ne amintim că le vorbim despre Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Creatorul şi singurul Mântuitor.
  • În al treilea rând, odată ce misiunea sa este îndeplinită, el doreşte să se întoarcă la stăpânul său. „Nu mă opriţi, … daţi‑mi drumul ca să merg la stăpânul meu.“ El a venit de la stăpânul său şi se întoarce în prezenţa stăpânului său, amintindu‑ne de cuvintele Stăpânului nostru: „Unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu“ (Ioan 12.26). Este o binecuvântare să fim acolo! Putem vedea în acest pasaj o lecţie practică pentru toţi cei care vor să Îl slujească pe Domnul.A. M. Behnam

***

(5) CALENDAR DOMNUL ESTE APROAPE

Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la DOMNUL.

Psalmul 22.27

Ce binecuvântate şi măreţe sunt consecinţele lucrării Domnului Cristos. Harul lui Dumnezeu s-a descoperit în El pe deplin pentru a mântui pe toţi oamenii care cred în El.

Prima dată este Adunarea lui Dumnezeu „care a câştigat-o cu însuşi sângele Său” (Fapt. 20.28). „Cristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine pentru ea.” Este mireasa Mielului şi prin caracterul ei sunt iniţiate cele mai strânse legături cu El şi aceasta pentru vecii vecilor. Dar şi poporul Israel care a rupt legământul dintâi va putea găsi în sângele „noului legământ” har şi iertare. Abia atunci va ocupa locul binecuvântărilor seminţei lui Avraam pe acest pământ. Dar împărăţia de o mie de ani nu se va rezuma numai la poporul Israel, ci Domnul se va întoarce către toate popoarele. „Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul, toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta” (vers. 27).

Ce minunat va fi când toate marginile pământului Îl vor cunoaşte şi Îl vor slăvi, aici unde odinioară a fost lepădat. El va birui şi va stăpâni: „Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se coboară în ţarână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa” (vers. 29). Toţi Îl vor slăvi şi Îl vor recunoaşte „căci Domnul este Împăratul” şi El a făcut toate aceste lucruri.

Dar după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui, va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici.” (Isa. 53.10-12)

___________________________________________

Primite prin Email – din grija unor frați scumpi și speciali

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s