Zece Meditații ale Zilei de 5 Mai

biblie_roEu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. 

2 Corinteni 6:16

Ce titlu minunat: „poporul Meu”! Ce descoperire încurajatoare: „Dumnezeul lor”! Cât de multe înţelesuri se ascund în aceste două cuvinte, „poporul Meu”! In primul rând, găsim aici o referire distinctivă: întreaga lume îi aparţine lui Dumnezeu. Cerul, până şi cerurile cerurilor, sunt ale lui Dumnezeu, şi El stăpâneşte asupra copiilor oamenilor; dar numai despre cei pe care El i-a ales, pe care i-a răscumpărat, spune că sunt „poporul Meu”.

In această formulare se regăseşte ideea apartenenţei, într-un mod special „partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire” (Deuteronom 32:9). Toate popoarele pământului sunt ale Lui. Întreaga lume se află sub puterea Lui, totuşi poporul Său, aleşii săi, sunt partea Sa specială. El a făcut mai mult pentru ei decât pentru alţii. El i-a cumpărat cu sângele său şi i-a adus mai aproape de El. El i-a primit în inima Sa şi i-a iubit cu o iubire veşnică, o iubire pe care apele nu o pot îneca şi trecerea timpului nu o poate şterge. Dragi prieteni, puteţi, prin credinţă, să vă vedeţi în numărul lor?

Puteţi să vă uitaţi spre cer şi să spuneţi: „Domnul meu şi Dumnezeul meu, eşti al meu printr-o relaţie care mă împuterniceşte să-ţi spun Tată. Oare eşti al meu în tovărăşie sfântă, şi într-un fel de care lumea nu are parte?” Poţi să citeşti Cartea Sfântă, şi să găseşti datele oficiale ale mântuirii tale? Îţi vezi numele scris cu sânge scump? Poţi, prin credinţă, să te prinzi de Isus şi să-I spui „Christosul meu”? Dacă poţi, atunci Dumnezeu îţi va spune ţie, şi celor asemeni ţie poporul Meu”. Dacă Dumnezeu este Dumnezeul tău, şi Christos este al tău, atunci Domnul îţi acordă o atenţie specială. Eşti obiectul alegerii Sale, acceptat prin Fiul Său prea iubit. (C.H. Spurgeon – MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI: Dimineața)

2) SEARA

Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea, si cine se încrede în Domnul este fericit.

Proverbe 16:20

Înţelepciunea este puterea unui om; sub călăuzirea ei, el poate să ducă la bun sfârşit orice plan. Conducerea înţeleaptă îi oferă omului cea mai mare bucurie şi reprezintă cea mai nobilă folosire a talentelor lui. Purtându-te înţelept, ai parte numai de lucruri bune. Fără înţelepciune, eşti ca un mânz neştiutor, alergând încoace şi încolo, pierzându-ţi puterea şi energia în lucruri care nu merită. Înţelepciunea este busola care te ajută să te orientezi pe marea agitată a vieţii; fără ea, eşti ca o corabie în derivă, la bunul plac al vântului şi valurilor. Într-o lume ca cea de astăzi, cel care nu este înţelept merge din rău în mai rău; în loc să-i meargă bine, se loveşte de nenumărate probleme.

Dacă nu-şi păzeşte paşii cu cea mai mare grijă, peregrinul îşi va răni picioarele şi va sângera în mărăcinii vieţii. Cel care călătoreşte printr-un pustiu bântuit de tâlhari trebuie să fie foarte înţelept, dacă vrea să ajungă cu bine la destinaţie. Dacă, sub călăuzirea Marelui îndrumător, Îi urmăm cu atenţie paşii, vom avea parte de bine chiar şi în cel mai negru ceas. Mai sunt şi acum fructe din pomii Edenului care aşteaptă culese, şi cântările Paradisului răsună încă printre negurile pământului. Întrebaţi unde se poate găsi înţelepciunea? Mulţi au visat la ea, fără să o găsească niciodată. Unde o putem învăţa?

Să ascultăm glasul Domnului, fiindcă El este singurul care cunoaşte secretul. El a descoperit fiilor oamenilor care este izvorul adevăratei înţelepciuni, şi acesta se află în textul „cine se încrede în Domnul este fericit”. Calea care duce la înţelepciune este încrederea în Domnul. Această cale te ajută să ieşi din cele mai încâlcite labirinturi ale vieţii; urmeaz-o, şi vei avea parte de eterne binecuvântări. Cel care se încrede în Domnul are o diplomă de înţelepciune garantată de Scriptură. Este fericit acum, şi va fi fericit pentru veşnicie. Doamne, în pacea acestei seri, vino cu mine în grădină şi învaţă-mă înţelepciunea speranţei. (C.H. Spurgeon – MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI)

3) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de C.H. Spurgeon

DE CE SĂ RĂMÂI ÎN SCLAVIE

Domnul Dumnezeul tău îi va aduce înapoi pe robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia El – Deuteronom 30:3

Chiar şi poporul lui Dumnezeu poate să se vândă pentru a fi rob al păcatului. Acesta e un fruct amar, rod al unei rădăcini foarte amare. Ce sclavie este aceea a unui copil al lui Dumnezeu vândut păcatului, în lanţurile lui Satan, lipsit de slobozenie, de puterea de rugăciune, de bucuria în Dumnezeul său! Să luăm seama să nu cădem într-o astfel de robie; dar, dacă suntem intraţi în ea, să nu disperăm.Nu putem rămâne prinşi în sclavie pentru totdeauna. Preţul plătit de Domnul Isus pentru răscumpărarea noastră este prea mare pentru ca El sa ne lase în mâinile vrăjmaşului.

Dar calea slobozeniei este: „Întoarce-te la Domnul Dumnezeul tău.” Acolo unde am găsit pentru prima oară mântuirea, o vom găsi şi a doua oară: la picioarele crucii, mărturisindu-ne păcatul, vom găsi iertare şi izbăvire. Apoi „să ascultăm de glasul Domnului Dumnezeului nostru, din toată inima şi din tot sufletul nostru, în tot ce ne porunceşte” şi robia noastră va înceta. Duhul abătut şi întristarea sufletului se spulberă – de îndată ce părăsim idolii şi ne plecăm smeriţi înaintea Dumnezeului celui viu. De ce să rămânem robi? Să ne însuşim, fără întârziere, dreptul de copii ai lui Dumnezeu, ieşind astfel din exil.

4) MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

«Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în Ţara Făgăduinţei ca într-o ţară care nu era a lui.»

Evrei 11: 9

Nu trebuie să te minunezi, tu, care eşti hotărât să mergi pe calea Mielului, că poate vei deveni un solitar. Ca năs­cut din nou, înaintea lui Dumnezeu nu mai eşti musafir sau străin, ci egal cu cei sfinţi şi locuitor în casa lui Dum­nezeu. Da, viaţa ta e ascunsă împreună cu Cristos în Dum­nezeu. Reversul medaliei este că nu eşti altceva decât un străin pentru această lume. Cu cât e mai puternică legă­tura spirituală cu Duhul, cu atât vei suferi mai mare împo­trivire din partea duhului anticristic care stăpâneşte lumea aceasta.

Calea lui Isus este foarte îngustă; duhul compromi­sului, al pornirilor lumeşti şi al eului nu au loc pe această cale. Ea ne desparte sufleteşte de familie şi de prietenii ca­re nu acceptă drumul crucii şi al abandonării în braţul Domnului. Dar este singura cale care duce la întâlnirea cu Isus pe norii cerului. Suntem străini şi călători pe acest pă­mânt ca Avraam odinioară, şi aşteptăm cu nerăbdare şi bu­curie ziua când Isus Cristos, Domnul nostru Se va ivi pe norii cerului — (poate chiar azi) — şi-i va răpi pe copiii Lui. Vrei să fii şi tu părtaş al acestui eveniment unic în istoria omenirii?

5) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger

Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Caci ei tot mai pot sa te laude. Ferice de cei ce-si pun taria în Tine, în a caror inima locuieste încrederea.”

Psalm 84:4-5

Este o deosebire mare între a locui în casa Lui Dumnezeu, sau a vizita casa Domnului din cand în cand.Multi sunt vizitatori care se duc într-acolo daca sunt bolnavi, sau se afla in vreun necaz, sau daca le merge bine; cateodata Duminica dimineaţa, dar dupa masa ei sunt acasa, sau în alta parte. Altii sunt ca niste zilieri, dar nici acestia nu raman acolo, caci este scris:”Sluga nu ramane pururea în casa.” Acestaia nu sunt mostenitori, nu sunt din samânţa casei Tatalui. Copiii, însa rămân în casa pe veci, caci sunt mostenitori, si mostenitori împreuna cu Hristos.

Acestora le merge bine, traiesc o viata fara griji, pentru ca stiu ca Tatal îngrijeste de ei în toate privintele: hrana, imbracaminte, adapost. De aceea nu sunt nevoiti sa cerseasca; daca ar cersi ar fi umilitor pentru Tatal, caci Lui Îi apartine aurul, argintul, si toate lucrurile. Prezenta Tatalui îi invioreaza, de aceea inima lor este plina de multumire si lauda fata de Tatal lor cel Bun.

Daca este vânt, sau furtuna, starea lor launtrica ramane aceeasi, si-L slavesc pe Tatal mereu. El este puterea lor. De aceea Îl lauda si-n slabiciunile lor pentru ca puterea Lui sa locuiasca în ei. Astfel este posibil sa-L urmeze din toata inima. Ei stiu ca poruncile Tatalui sunt drepte si aceasta bucura inimile lor. De aceea Il urmeaza si nu incearca sa mearga ei inainte, pentru ca urmandu-L traiesc in belsug. Stiu de asemenea ca urmandu-L, merg pe un teren sigur, de aceea nu se vor clatina. Domnul îi ocroteste din toate partile, tinând dreapta Lui asupra lor.

6) MANA DE DIMINEAŢĂ

Veghează şi întăreşte ce rămîne, care e pe moarte.”

 Apocalipsa 3:2

Cuvintele acestea sînt adresate Bisericii din Sardes, care din punct de vedere istoric, reprezintă Reforma începută de Luther dar nu în energia ei de la început ci în starea tristă de declin spiritual. De aceea Domnul Isus îi aminteşte de “lucrurile care rămîn” dar care sînt “pe moarte”, referindu-se la începutul firav al reformei.

Apoi îi spune: “adu-ţi aminte cum ai primit; ţine şi pocăieşte-te.”

Fără-ndoială că scrisoarea aceasta, care ilustrează starea Bisericii pînă la venirea Domnului, priveşte pe fiecare credincios în parte în vremea de acum. Dacă ne gîndim la întoarcerea noastră la Dumnezeu, va trebui să recunoaştem că elanul şi dragostea dintîi sînt bine ilustrate prin cuvintele “care sînt pe moarte”. Trebuie să înţelegem că nu e vorba de pierderea mîntuirii noastre ci a rîvnei şi entuziasmului cu care am început drumul nostru spre cer şi aceasta pentru că părtăşia noastră cu Domnul Isus este atît de firavă şi de superficială.

Ocupaţiile noastre frecvente, ritmul accelerat al vieţii zilnice, ne-au acaparat timpul şi gîndurile şi din pricina aceasta nu am mai găsit vremea necesară ca să cultivăm în intimitatea inimilor noastre acea scumpă părtăşie şi prezenţă a Domnului Hristos iar rezultatul este inevitabil: ne merge numele că trăim.

De aceea, primul îndemn al Lui, în această scrisoare este: “veghează”. Biblia are şi alte locuri cu privire la veghere şi ar fi bine să le citim chiar acum: Mat. 26:41; Marcu 13:33,37; Le. 12:37; ICor. 16:13; ITes. 5:6; lPetru 5:8; Apoc.l6:15.

Domnul deci are trei îndemnuri de seamă: “Adu-ti aminte cum ai primit.”

Să facem puţină linişte înlăuntrul nostru şi să ne gîndim cu ce bucurie am primit Cuvîntul vieţii şi ce învăţături solemne şi sfinte am luat de la acei fraţi scumpi pe care Dumnezeu i-a rînduit pentru hrănirea şi creşterea noastră spirituală. Apostolul Pavel nu se sfieşte să-i spună lui Timotei “…adu-ţi aminte de Domnul Isus…” şi, notaţi, Timotei era un credincios pe care Pavel conta şi îl preţuia. Da! avem nevoie să ne amintim neîncetat de Mîntuitorul nostru şi de ce a făcut El pentru noi şi în felul acesta vom alimenta continuu legătura noastră cu El.

“Ține!” Ce trebuiau să ţină credincioşii din Sardes? Negreşit, să ţină ce au primit şi cum au primit. şi nouă ni se adresează acelaşi îndemn, mai ales cînd realizăm cîte învăţături false pătrund astăzi în adunări, în predici, în literatură şi în “misionarismul” din uşe în uşe. În sfîrşit, Domnul ne spune “Pocăieste-ţe!” O, cîtă nevoie avem de pocăinţă! Domnul Isus şi-a început lucrarea cu acest cuvînt: “Pocăiţi-vă!”

7) DOMNUL ESTE APROAPE GBV

s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului. –   Iona 1.3

Calea neascultării duce întotdeauna în jos din punct de vedere moral. Acţionând împotriva cuvântului lui Dumnezeu, Iona a coborât cel puţin patru paşi.

În primul rând, „a coborât la Iafo“. Nu era nimic rău în legătură cu Iafo, decât că era în direcţie opusă cetăţii Ninive, cea spre care îl chemase Dumnezeu. Şi noi mergem în jos ori de câte ori acţionăm separat de călăuzirea pe care Dumnezeu ne‑o descoperă în Cuvântul Său preţios.

Al doilea pas greşit: Iona „a coborât într‑o corabie“ la Iafo. Pentru un timp se părea că împrejurările sunt favorabile coborârii sale, deoarece această corabie mergea spre Tarsis – exact acolo unde voia el să meargă. Dar să nu pierdem din vedere importanţa acestei mici expresii: „A plătit costul“. Neascultarea are întotdeauna un preţ – unul foarte scump.

În al treilea rând, Iona „a coborât în partea cea mai de jos a corăbiei“. Apoi, când Dumnezeu a stârnit furtună pe mare, ceilalţi corăbieri au început să strige către zeii lor fără valoare. Dar ce făcea Iona? Dormea ca un prunc!

Aceasta a ţinut până când comandantul vasului, disperat, l‑a trezit fără menajamente şi l‑a asaltat cu întrebări care făceau aluzie la o legătură suspectă între Iona şi marea agitată. Aceasta a condus la o mărturisire sinceră din partea lui Iona, însă nu era mărturisirea unui instrument curăţit. Chiar dacă Dumnezeu a folosit această împrejurare pentru a‑i atrage la El pe marinarii păgâni, aceasta s‑a întâmplat fără intenţia lui Iona.

În final, Iona „a coborât în pântecele peştelui“. Acolo, cursul său coborâtor a sfârşit într‑o condiţie atât de cruntă, încât a descris‑o ca „pântecele Locuinţei morţilor“. Cu papura înfăşurată în jurul capului, el a strigat către Dumnezeul mântuirii. Şi Dumnezeu i‑a dăruit eliberarea, însă costul neascultării a fost mare, aşa cum este întotdeauna. Cât de bine este să alegi calea care duce în sus, aceea a ascultării de bunăvoie şi pline de bucurie!G. W. Steidl

8) IZVOARE IN DESERT

În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus o pândă împotriva …
celor … care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi. (2 Cronici 20: 22)

O, dacă ne-am îngrijora mai puţin de problemele noastre şi am cânta şi am lăuda mai mult! Sunt mii de lucruri care ne încătuşează şi care ar putea fi schimbate în instrumente muzicale, dacă doar am şti cum s-o facem. Gândiţi-vă la acei oameni care cugetă, meditează şi se gândesc la treburile vieţii, şi care studiază în continuu misterioasele lucrări interioare ale providenţei lui Dumnezeu, întrebându-se de ce suportă atâtea poveri şi sunt înfruntaţi şi bătuţi pe orice câmp de luptă. Cât de diferite ar fi vieţile lor, şi cât de fericite, dacă ar înceta să se concentreze asupra lor înşişi şi asupra fiinţei lor interioare, şi ar începe în schimb să-şi înalţe zilnic experienţele către Dumnezeu, lăudându-L pentru ele.

Este mai uşor să scăpaţi de îngrijorări cântând decât gândindu-vă la ele. De ce n-aţi cânta dimineaţa? Gândiţi-vă la păsări – ele sunt primele care cântă în fiecare zi, şi au mai puţine griji decât orice creatură. Şi nu uitaţi să cântaţi seara, aşa cum fac prihorii după ce şi-au terminat lucrul zilnic. Odată ce au făcut ultimul lor zbor din zi şi au adunat ultima bucăţică de hrană, caută un vârf de copac de unde cântă o cântare de laudă.O, dacă am putea să cântăm dimineaţa şi seara, înălţând cântare după cântare într-o continuă laudă pe tot parcursul zilei! selectat

Nu lăsa cântarea să plece din viaţa ta
Chiar dacă uneori va curge
Pe un ton minor; se va uni din nou
Cu tonul major pe care-l şti.

Chiar dacă se ridică umbre ca să acopere cerul vieţii,
Şi ascund pentru un timp soarele,
Curând se vor ridica şi vor descoperi crăpătura,
Dacă laşi melodia să cânte.

Nu lăsa cântarea să plece din viaţa ta
Chiar dacă vocea şi-a pierdut trilul,
Chiar dacă nota tremurătoare ţi se stinge-n gât,
Las-o să cânte liniştit în duhul tău.

Nu lăsa cântarea să plece din viaţa ta
Las-o să sune în sufletul tău cât timp eşti aici;
Şi când vei pleca de aici, te va urma acolo,
Şi va trăi în continuare în altă lume.

9) CuvântulLui Dumnezeu pentru astăzi

OCUPĂ-TE DE „COCOȘ”

Nu este nici o osîndire”  – (Romani 8:1)

Booker T. Washington spune o povestire minunată despre mama sa. În fiecare dimineaţă, pe vremea când era tânăr, el, împreună cu toţi sclavii de pe plantaţie, era trezit de cântecul unui cocoş. Cu mult timp înainte de zorii zilei, zgomotul deranjant umplea barăcile, amintindu-i lui Washington şi colegilor lui de muncă să se dea jos din pat şi să plece pe câmpurile de bumbac. Cântecul acelui cocoş a ajuns să simbolizeze o viaţă cu zile lungi de muncă asiduă.

Dar apoi a venit eliberarea. Abraham Lincoln a proclamat libertate pentru toţi sclavii. în prima dimineaţă după acest eveniment, tânărul Booker a fost trezit din nou de cocoş. Numai că de data asta, mama lui îl fugărea cu un topor în jurul hambarului. în ziua aceea, familia Washington a pregătit şi a mâncat acel ceas deşteptător la prânz. Prima lor faptă în libertate a fost să reducă la tăcere lucrul care le amintea de sclavie. Există vreun cocoş care îţi fură somnul? Poate trebuie „jumulit”.

Marea veste a Evangheliei este că da, harul Lui este real şi la fel este şi libertatea ta! „Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”. Uită de „sclavia ta” de dragul lui Dumnezeu, deoarece de fiecare dată când o pomeneşti, îl deranjezi pe El! Lucrul acesta este prea puternic pentru tine? Atunci citeşte ce spune Dumnezeu despre păcatele tale: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25). Dumnezeu ţi-a îngropat păcatele în „fundul mării” (Mica 7:19) şi lângă ele, El a pus un semn pe care scrie: „Pescuitul interzis!

10) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Exod 23:6-19

Să nu ucizi pe cel nevinovat şi pe cel drept” (v.7), este obligat să spună DOMNUL poporului Său – ordin care va fi, vai, prea bine justificat, din vreme ce El, „Cel Sfânt şi Drept”, va fi trimis la moarte (Fapte 3.14-15).

Străinul este şi el cuprins în aceste recomandări: el nu trebuia să fie nici strâmtorat, nici asuprit (v. 9; 22.21; vezi şi Ieremia 22.3). Levitic 19.34 merge mult mai departe: pe străin să-1 iubim ca pe noi înşine. În Noul Testament, Domnul Isus declară că a te îngriji de străin este acelaşi lucru cu a-L primi pe El însuşi (citiţi Matei 25.35 sf.).

Mai mult chiar, nu a fost El însuşi Străinul ceresc care S-a coborât pentru a-i cerceta pe oameni? Cum a fost inima Lui, atât de tandră, rănită de nerecunoştinţa celor în mijlocul cărora venise în dragoste! Da, suntem invitaţi să înţelegem „sufletul celui străin” (v.9), inima Mântuitorului. Amintiţi-vă că şi voi aţi fost străini – adaugă DOMNUL.

Acesta este secretul dragostei: «să ne punem in locul altuia»!În v. 10-13, Dumnezeu ne arată cum grija Sa se manifestă pentru întreaga creaţie: pentru animale, pentru plante şi pentru pământul în sine. Să învăţăm şi noi să respectăm tot ceea ce-I aparţine Tatălui nostru ceresc.În sfârşit, în legătură cu închinarea să subliniem finalul v. 15: „nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Mele fără nimic”’. De citit Deuteronom 26.2.

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s