MEDITAȚII CREȘTINE – 6 Mai 2014

Biblia deschisa1) MEDITAȚII de Dimineața și Seara de C. H. Spurgeon

Rămânem în EL

  1 Ioan 4:13

Vrei un adăpost pentru sufletul tău? Întrebi „care este preţul?” Este mai scump decât ar vrea mândria omenească. Este fără bani şi fără plată. Ai vrea să plăteşti o chirie respectabilă? Ai vrea să faci ceva ca să-L cucereşti pe Christos? Atunci nu poţi avea adăpost, fiindcă această casă este „,fără plată” (Isaia 55:1).

Vrei să iei în stăpânire casa Stăpânului meu pentru totdeauna, fără să plăteşti nimic în schimb, nimic în afară de datoria de a-L iubi şi a-L sluji pentru totdeauna? Vrei să-L iei pe Isus şi să „rămâi în El” pentru totdeauna? Acest adăpost este dotat cu tot ce-ţi trebuie. Este plin de bogăţii care îţi vor ajunge toată viaţa. Aici poţi avea părtăşie cu Christos şi poţi să te hrăneşti cu dragostea Lui. Aici mesele sunt pline cu bucate care nu se vor termina niciodată. Când eşti obosit, te poţi odihni aici cu Isus. De la ferestrele lui, poţi vedea cerul în orice moment.

Vrei să locuieşti aici? Dacă eşti într-adevăr pe drumuri, vei spune „aş vrea din toată inima; se poate?” Da, iată cheia. Cheia este „vino la Isus”. „Dar”, vei spune tu, „sunt prea amărât pentru o asemenea casă”. Nu contează, înăuntru sunt haine destule. Dacă te simţi vinovat şi condamnat, intră; chiar dacă este o casă prea bună pentru tine, Christos te va face destul de bun ca să poţi locui în ea. El te va spăla şi te va curăţa, şi atunci vei putea cânta „rămânem în El”. Credinciosule, eşti de trei ori binecuvântat cu o asemenea casă! Eşti privilegiat, fiindcă ai „o cetăţuie” (Psalmi 71:3) în care eşti mereu în siguranţă. Locuind în El, nu ai doar o casă perfectă şi sigură, ci şi o locuinţă veşnică. Când lumea aceasta va pieri ca un vis, casa noastră va trăi şi se va înălţa mai netedă decât marmura, mai neclintită decât pamântul, la fel de sigură ca şi Dumnezeu, fiindcă este o parte din Dumnezeu însuşi, şi noi „rămânem în El”.

***

Aş mai trage o nădejde în tot timpul suferinţelor mele.

Scurta noastră şedere pe pământ va face cerul mai plăcut. Nimic nu te ajută să te odihneşti mai bine decât o face munca; nimic nu te face să te simţi mai în siguranţă decât gândul că ai scăpat dintr-o mare primejdie. Cel mai amar tonic al pământului va îndulci şi mai mult vinul care sclipeşte în cupele slavei. Armura noastră ciocnită şi cicatricele ne vor face să ne simţim victoria mai glorioasă, când vom fi primiţi pe scaunele celor care au învins lumea. Nu am avea deplină tovărăşie cu Christos, dacă nu am avea parte de suferinţe, fiindcă El a fost botezat cu botezul suferinţelor printre oameni; noi trebuie să fim botezaţi cu acelaşi botez, dacă vrem să intrăm cu El în împărăţie. Tovărăşia cu Christos este atât de onorabilă, încât cea mai mare durere este un preţ neînsemnat pentru obţinerea ei. Un alt motiv pentru care ne mai aflăm încă aici este binele celorlalţi. Nu putem intra în ceruri până nu ne terminăm lucrarea, şi poate că trebuie să mai oferim încă lumină unor suflete aflate în întuneric. Şederea noastră prelungită aici este fără îndoială spre slava lui Dumnezeu.

Un sfânt încercat va străluci în coroana Regelui ca un diamant bine şlefuit. Nimic nu reflectă mai multă onoare asupra unui om decât o încercare continuă a lucrării sale, şi faptul că îndură până la capăt fără să renunţe. Noi suntem lucrătorii Domnului, şi El va fi slăvit prin suferinţele noastre. Pentru gloria lui Isus, îndurăm noi încercările credinţei cu bucurie sfântă. Fie ca orice om să-şi jertfească dorinţele spre slava lui Isus, şi să spună „Dacă prin şederea mea în praf îl pot înălţa pe Domnul cu un milimetru, sunt gata să zac printre cioburile pământului. Dacă prin şederea mea pe pământ îl pot slăvi pe Isus, cerul meu va fi să nu fiu primit în cer“.

Timpul nostru este fixat şi rânduit prin legi divine. Să nu ne îngrijorăm deci, ci să aşteptăm cu răbdare să se deschidă porţile de mărgărit.

2) CALENDAR DOMNUL ESTE APROAPE

Iată că voi face să vă ploaie pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, … Şi casa lui Israel a numit hrana aceasta „mana”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.  – Exod 16: 4-31

Dumnezeu a salvat poporul Israel din robia egipteană. Sângele mielului l-a salvat de judecată. Dar foarte repede după trecerea prin Marea Roşie în ale cărei valuri şi-au găsit sfârşitul duşmanii, se arată nemulţumirea lor prin gândul la oalele cu carne din Egipt. Dar Dumnezeu a purtat poporul cu deplină răbdare, dându-I pentru întreaga călătorie pâine şi carne. Din ceruri a lăsat să plouă pâine. Israeliţii nu au cunoscut-o şi s-au întrebat unii pe alţii: „Man hu?” care se traduce: „Ce este aceasta?” Vitaminele necesare corpului omenesc pentru creştere şi dezvoltare, sunt cunoscute de Dumnezeu mai bine decât ar putea cunoaşte cel mai iscusit om. Şi credeţi că nu conţinea mana aceasta vitaminele necesare vieţii?La fel a făcut Dumnezeu cu toţi cei pe care ne-a scăpat din robia Satanei, prin sângele Domnului Isus: ne-a dat pentru călătoria prin pustie, pâinea cerească, CUVÂNTUL SĂU. Gustul pâinii cereşti pentru Israel era ca turta cu miere. Ieremia a spus: „Când am primit cuvintele Tale şi le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ier. 15.16). Apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioşi în 1 Petru 2.2: „şi ca nişte prunci născuţi de curând să doriţi laptele duhovnicesc şi curat” (adică Cuvântul lui Dumnezeu). Pâinea vieţii este Domnul Isus şi El cere ca noi să-L iubim, să ne hrănim cu El şi să ne bucurăm de dragostea Lui. Într-adevăr Cuvântul Său este un mărgăritar de mare preţ pe calea prin pustie. De-ar rămâne Cuvântul Său în inimile noastre tot timpul la loc de frunte. Binecuvântarea stă în legătură cu ASCULTAREA, blestemul în legătură cu neascultarea.

3) MANA DE DIMINEAŢĂ

şi poporul a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva luiMoise.” – NUMERI 21:5

Neînţelegerile şi greutăţile în adunările oamenilor lui Dumnezeu sînt îngăduite de Domnul. El nu intenţionează ca sfinţii Săi să aibă simţăminte rănite, ofensări între ei, nici ca ei să aibă un duh de rivalitate, de resentiment sau de mîndrie. Mai degrabă El le dă şansa să se recunoască morţi în mod practic şi să dezvolte şi să desfăşoare o credinţă simplă. O astfel de credinţă vede mîna Domnului peste toţi şi vede pe sfinţi la fel de scumpi în ochii Lui, chiar dacă ochii noştri nu-i văd pe toţi copiii lui Dumnezeu la fel. Ce rău facem cînd îi calificăm pe fraţii noştri după măsura noastră omenesască şi nu după măsura Domnului Hristos care şi-a dat viaţa pentru toţi şi îi iubeşte pe toţi cu aceeaşi tandreţe! Dar El îngăduie încercările şi neînţelegerile în adunare nu ca să dea prilej firii pămînteşti să arate ce este în stare, ci ca să dea posibilitatea omului celui nou să-şi dezvolte amabilitatea, smerenia şi îndelunga răbdare ca ale Domnului Isus, într-un cuvînt, să confirme roadă Duhului, şi părtăşia neîntreruptă, curgătoare, cu Domnul nostru.

Ce trist dacă starea inimii noastre este atît de egoistă încît nu este capabilă să prindă prilejurile pe care ni le dă Dumnezeu pentru o creştere duhovnicească, ci mai degrabă face din aceste situaţii o pricină pentru manifestarea firii pămînteşti. O, dacă am fi goliţi mai mult de noi înşine ca să fim umpluţi de Domnul Hristos; ar fi o dorinţă pe care ar trebui s-o avem cu toţii! Dar dacă dorinţa aceasta este sinceră, putem fi siguri că Domnul va face să întîmpinăm împrejurări cu scopul de a ne face să învăţăm în mod practic să ne lepădăm de noi înşine şi să arătăm blîndeţea, smerenia şi îndelunga răbdare a Domnului Isus. Aceste împrejurări au deasemenea scopul de a ne ajuta ca să desfăşurăm în relaţiile dintre noi, acea dragoste a omului nou în Hristos, care se ridică deasupra resentimentelor şi simţămintelor naturale ale firii noastre şi care se cheltuieşte pe ea însăşi pentru binele acelora faţă de care am avea în adevăr multe motive de a simţi un resentiment.”Dragostea iubeşte pe toţi fraţii, cum a făcut şi Domnul Hristos, avînd izvorul în El însuşi şi nu în motivele ei. Dragostea simte toate durerile şi slăbiciunile fraţilor, dar trece dincolo de ele, ca să le poarte, să le suporte şi să găsească în ele prilejul unui sfînt exerciţiu..” J.N.D. Cu alte cuvinte, dragostea n-ar trebui să aibă o raţiune personală ci să-şi aibă sursa în Domnul Hristos.

4) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Exod 23: 20-33

DOMNUL nu-i dă numai porunci lui Israel. El îl înconjoară cu grija Lui atentă: îi oferă un conducător, pe îngerul Său, care va merge înaintea lui pentru a-i conduce şi a-i îndruma în bătălii. Mai mult chiar, de atunci El Ie-a dat instrucţiuni cu privire la sfârşitul călătoriei lor. înainte de aceasta au fost trasate hotarele largi ale ţării pe care aveau să o moştenească.În mod asemănător, în zilele noastre, Dumnezeu Se îngrijeşte de calea poporului Său creştin pe acest pământ, dându-le un tovarăş de drum, Duhul Sfânt. îndemnul adresat lui Israel în v. 21: „Fii atent în prezenţa Lai şi ascultă glasul Lui… pentru că Numele Meu este în El” poate tî legat eu cel din Noul Testament de a nu mâhni Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (Efeseni 4.30).

În harul Său, Dumnezeu doreşte ca ai Săi să cunoască destinaţia acestui drum: frumoasa moştenire pe care le-a pregătit-o cu [sus în cer.Totodată, între preocupările lui Dumnezeu sunt unele pe care suntem mai puţin dispuşi să le înţelegem şi mai ales să le acceptăm. Ele au ca temelie grija Lui deosebită ca ai Săi să fie în totul despărţiţi de naţiunile din jur. Dai Dumnezeu nu insistă asupra acestei separări pentru a-i lipsi de ceva bun, dimpotrivă, aceasta este o consecinţă a dragostei, care unnăreşte să-i ferească de o capcană sigură (v. 33).

5) IZVOARE IN DESERT

Prietenia Domnului este  pentru cei ce se tem de El.

Psalmul 25:14

Există anumite taine ale providenţei lui Dumnezeu pe care El îngăduie copiilor Săi să le afle. De fapt, deseori, cel puţin la suprafaţă, planurile Lui cu ei par să fie severe şi ascunse. Totuşi credinţa priveşte mai profund şi spune: „Aceasta este taina lui Dumnezeu. Tu priveşti numai în afară, dar eu privesc mai profund şi văd sensul ascuns“. Adu-ţi aminte că diamantele se găsesc în stare brută, şi adevărata lor valoare nu se poate vedea. Şi când a fost ridicat cortul întâlnirii în pustiu, nu avea nimic în afară care să-ţi atragă privirile. De fapt, învelitoarea de afară făcută din piei groase de viţel de mare nu spunea nimic despre lucrurile preţioase dinăuntru.

Dragă prietene, Dumnezeu poate să-ţi trimită daruri valoroase într-un ambalaj neatrăgător. Dar nu te îngrijora din cauza ambalajului, pentru că poţi avea toată siguranţa că înăuntru El a ascuns comori de dragoste, bunătate şi înţelepciune. Dacă vom primi pur şi simplu ce ne trimite El şi avem încredere în El pentru binecuvântările dinăuntru, vom afla semnificaţia tainelor providenţei Lui, chiar şi în vremuri de întuneric. (A. B. Simpson)

Până nu va tăcea fiecare război de ţesut,
Şi nu vor înceta să zboare firele încrucişate,
Dumnezeu nu va derula modelul
Şi nu va explica motivul pentru care
Firele negre sunt la fel de necesare
În mâna iscusită a Ţesătorului,
Ca şi firele de aur şi argint
Pentru modelul pe care El l-a gândit.

Un om care-L are pe Hristos ca Domn este stăpânul oricărei situaţii. Eşti presat de împrejurări? Nu le da la o parte, pentru că ele sunt mâinile Olarului. Şi vei învăţa să le stăpâneşti nu oprind desfăşurarea lor, ci îndurând disciplina lor. Situaţiile nu numai că te modelează într-un vas frumos, de cinste, dar te şi aprovizionează cu resurse de mare valoare.

6) MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

«Să nu părăsim adunarea noastră cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie.»  – Evrei 10: 25

Care zi se apropie? Ziua revenirii lui Isus! Nedorind să renunţe la el însuşi, eul rebel din noi spune: vreau să fiu liber! «Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor» (Psalm 2,3) Acest «eu» doreşte să fie şi să rămână in­dependent. Dar sunt sigur că Domnul, la venirea Sa pe no­rii cerului vrea să îi găsească pe toţi ai Lui uniţi, ca în ziua de Rusalii când S-a pogorât Duhul Sfânt: «în ziua Cinci-zecimii erau toţi împreună în acelaşi loc» (Fapte 2,1). Ai tu părtăşie cu alţi copii ai lui Dumnezeu? Dacă nu există o adevărată adunare a sfinţilor, de ce nu îţi deschizi tu casa pentru o asemenea adunare în cuvânt şi rugăciune? «Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă» (Fapte 2,46). Adevărata părtăşie cu Domnul, adevărata unitate în Duh şi prin Cuvântul Sfânt se realizează doar prin părtăşia binecuvântată cu alţi copii ai Săi.

7) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de de Oswald Chambers

Libertate pe baza profunzimii Evangheliei

Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei.“ – Galateni 5:1

Un om cu o gândire spirituală nu va veni niciodată la tine să-ţi ceară: „Crede cutare şi cutare lucru”, ci îţi va cere să-ţi conformezi viaţa standardelor lui Isus. Nouă nu ni se cere să credem Biblia, ci să-L credem pe Cel pe care ni-L revelează Biblia (vezi Ioan 5:39-40). Suntem chemaţi să prezentăm libertatea conştiinţei, nu libertatea opiniilor. Dacă avem libertatea lui Cristos, atunci şi alţii vor fi aduşi la aceeaşi libertate – libertatea care vine din înţelegerea supremaţiei lui Isus Cristos.Măsoară-ţi întotdeauna viaţa doar după standardele lui Isus. Apleacă-ţi gâtul numai sub jugul Lui, nu sub alt jug; şi ai grijă să nu pui niciodată asupra altora un jug care nu este al lui Isus Cristos. Îi trebuie mult timp Iui Dumnezeu să ne elibereze de ideca că, dacă ceilalţi nu gândesc exact ca noi. ei greşesc categoric. Acesta nu este niciodată modul lui Dumnezeu de a vedea lucrurile.

Există doar o singură libertate adevărată, libertatea lui Isus care lucrează în con­ştiinţa noastră dându-ne puterea să facem ceea ce este bine. Nu fi nerăbdător cu alţii! Aminteşte-ţi cum a lucrat Dumnezeu cu tine, cu răbdare şi blândeţe; dar nu dilua niciodată adevărul lui Dumnezeu. Lasă-l să lucreze în felul Lui şi nu-ţi cere niciodată scuze pentru El. Isus a spus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici“, nu: „Convertiţi oamenii la opiniile voastre”.

8) DOMNUL ESTE APROAPE GBV

Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Şi‑a dat viaţa pentru noi; şi noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi. Dar cine are bunurile lumii şi îl vede pe fratele său având nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?  –   1 Ioan 3:16,17

Să privim mai îndeaproape aici la faptul că moartea sacrificială a Domnului Isus este apreciată ca fiind în folosul acelora care au fost răscumpăraţi prin ea, pentru că doar aceia au experimentat efectele ei binecuvântate. Este adevărul că viaţa Lui pe pământ a fost trăită în slujire umilă pentru sfinţii Săi; iar aceasta nu a încetat până când acea viaţă a fost dată ca jertfă supremă prin moartea Sa pe Calvar. Aceasta este o incalculabilă binecuvântare pentru fiecare copil al lui Dumnezeu.Aceasta nu a fost doar o simplă jertfă cu scopul de a ajuta omenirea să atingă un nivel mai mare al libertăţii şi al independenţei.

Astăzi, unii oameni îndrăznesc să vorbească despre moartea Lui ca şi cum ar putea fi comparată cu aceea a oamenilor care au luptat pentru anumite cauze umanitare sau în anumite războaie civile şi care au murit în încercarea de a face lumea mai bună. Domnul Isus nu a încercat aşa ceva. El a venit ca să Se dea pe Sine Însuşi ca jertfă pentru iertarea păcatelor noastre.

Totuşi, faptul că El Şi‑a dat viaţa pentru noi este de asemenea un exemplu pentru noi; tot astfel „şi noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi“. Dacă aceasta va trebui să sfârşească în moarte, aşa să fie, dar vieţile noastre trebuie să fie trăite în slujire umilă de dragul sfinţilor lui Dumnezeu. Aceasta implică să trăim pentru ei, nu numai să murim pentru ei dacă împrejurările o cer.L. M. Grant

9) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de  Fritz Berger

Caci Domnul este un soare si un scut, Domnul da indurare si slava, si nu lipseste de niciun bine pe cei ce duc o viata fara prihana. Doamne al ostirilor, ferice de omul care se increde in Tine!” – Ps. 84:11-12

Omul este datorita firii lui în intuneric si umbla în întuneric, nestiind unde merge. Nu observa nici macar ca drumul sau duce spre Iad. Cel care nu stie încotro merge, ajunge în pierzare potrivit Scripturii. Duhul Sfânt lucreaza în fiecare inima. Isus bate la uşa inimii fiecaruia, si cel care va deschide uşa, va intra la el, si va lua cina cu el.

El este Lumina lumii, iar cel care-L urmeaza va avea Lumina vietii. El este soarele nostru care ne da lumina si caldura, astfel pasii nostri pot fi sigur, pentru ca suntem fii ai luminii. El este scutul si refugiul nostru. El ne înconjoara din toate partile, astfel ca niciun necaz sa nu ne atinga. Dreptatea Lui este scut si refugiu pentru noi. Cu Cuvântul Sau putem sa ne aparam daca suntem inconjurati de dusmani si ispite. El ne da îndurare si slava. “Caci harul Lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat, si ne invata s-o rupem cu pacatul si cu poftele lumesti.” (Tit 2: 11-12) Doar prin El putem avea parte de iertarea pacatelor prin har, si putem experimenta ca El nu ne reproseaza, nici nu este suparat pe noi, si nu ne tine în socoteala pacatele noastre. Ce promisiune minunata: nu va duce lipsa de niciun bine cel ce se increde în El. Cel care are frica de Dumnezeu si se încrede în El, nu duce lipsa de niciun bine.

10) Cuvântul Lui Dumnezeu pentru astăzi

JOCUL ACUZĂRII (1)

Eu sunt nevinovat… Treaba voastră!” (Matei 27:24)

Tendinţa spre care ne îndreptăm este de-a deveni o cultură orientată spre învinovăţirea altora. Astăzi, necazurile noastre sunt menite să fie din vina altcuiva. „Sunt aşa din cauza lor. Ei mi-au făcut-o”. Şi lucrul acesta nu a început cu noi. Totul se trage de la Adam, în grădina Edenului, când i-a spus lui Dumnezeu: „Femeia pe care mi-ai dat-o … ea mi-a dat din pom şi am mâncat” (Geneza 3:12). Este în ADN-ul nostru! Noi spunem că eşecul căsniciei noastre este din vina partenerului nostru, bem prea mult deoarece cineva ne împinge spre asta sau nu ne simţim bine din cauza industriei fast-food. Să-i dăm în judecată! Aruncarea responsabilităţii pe spatele altcuiva ne poate uşura vina pentru moment, dar avem de-a face cu un joc mortal fără câştigători. Când a dat sentinţa morţii lui Hristos, Pilat a spus: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” El s-a gândit că dacă aruncă vina pe evrei, va evita ca soţia sau criticii lui să se supere şi el va ieşi „basma curată”. Dar el a fost arătat cu degetul! înţelege următoarele: Dumnezeu te face responsabil pentru deciziile şi pentru faptele tale. El „va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Romani 2:6). Iar eşecul tău de a lua decizia potrivită sau de a face fapta potrivită îţi atrage verdictul de vinovat. Pavel scrie: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7). Poate alţii sunt vinovaţi că te-au ofensat şi acesta este secerişul lor. Dar secerişul tău depinde de reacţiile tale. Acceptarea responsabilităţii înaintea lui Dumnezeu este modul în care îţi uşurezi vina, descurajarea şi stresul.

11) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de C.H. SPURGEON

LEAC ÎMPOTRIVA INVIDIEI

Să nu-ţi pizmuiască inima pe păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul, căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea. – Proverbe 23: 17-18

Când vedem că celor răi le merge bine, suntem gata să-i pizmuim; când îi auzim bucurându-se, în timp ce inima noastră e tristă, credem că partea lor e mai bună. Dar acest gând e nebunie şi păcat. Dacă i-am cunoaşte mai bine, şi mai ales dacă ne-am aminti sfârşitul lor, ne-ar fi mai degrabă milă de ei. Leacul pentru această pornire, este sa rămânem neîncetat, zi de zi, cu sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, adorându-L şi păstrând legătura cu El.

Această stare va duce sufletul nostru la niveluri superioare, unde vom judeca mai limpede şi dorinţele noastre vor fi mai curate. Cu cât cerul va ocupa mai mult loc în viaţa noastră, cu atât ne vom alipi mai puţin de lucrurile de pe pământ. Teama de Dumnezeu va şterge invidia din suflet. Vom da lovitura de moarte pornirilor noastre, privind sfârşitul celui rău. Bogăţia şi slava sa nu sunt decât o arătare scurtă, trecătoare. Măreţia aparentă a celui bogat ne uimeşte un moment, apoi se stinge. Ce câştig are el că prosperă dacă vine judecata să-l acuze? Dar omul lui Dumnezeu, din contră, are ca sfârşit pacea şi binecuvântarea şi nimeni nu-i poate răpi bucuria. Evită să priveşti cu jind şi caută adevărata mulţumire sufletească.

12) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

A BEA SAU A NU BEA

Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva; să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. 1 Corinteni 10:31

O femeie l-a întrebat pe tatăl ei aflat la bătrîneţe, cum de niciodată nu a căzut în patima băuturii. Crezînd că ştie răspunsul, ea a continuat: „Poate pentru că nu ţi-au plăcut băuturile?” Bătrînul tată a răspuns: „Nu! Motivul pentru care nu am băut în viaţa mea n-a fost pentru că nu mi-au plăcut băuturile, ci n-am băut pentru că mi-au plăcut“.

Recunoscînd puterea de seducţie a alcoolului în viaţa sa şi ştiind rănile şi sfîsierea inimii victimelor pe care le-ar fi putut face, s-a ferit de ele ca de otravă. Mulţi alcoolici au descoperit prea tîrziu şi, spre pierzarea lor, că alcoolul are o astfel de capcană încît victimele sale nu mai pot scăpa din ghearele sale mortale. El devine stăpînul lor. Le domină vieţile, le controlează acţiunile, le distruge carierele. El întrerupe relaţiile, le desparte familiile, le distruge căsnicia, frînge inimi, aduce suferinţă, lacrimi şi chiar moartea. Consecinţele sclaviei alcoolului sînt mai tragice decît poate cineva să creadă.

Creştinii ar face bine să aplice aceste principii enunţate de apostolul Pavel, atunci cînd iau în considerare băutura: Aduce acest lucru glorie lui Dumnezeu? (1 Cor. 10:31). Este legal? (1 Cor. 10:23). Ajută la ceva? (1 Cor. 6:12). Aduce zidire? (1 Cor. 10:23). Are putere asupra ta? (1 Cor. 6:12). Îi va face şi pe alţii să se poticnească? (Romani 14:21). Dacă cedezi Duhului Sfînt şi răspunzi cinstit la aceste întrebări, El îţi va da răspunsul la întrebarea de a bea sau nu.  (R.W.D. )
Ce prăpăd, regrete şi dureri
Adus-a jocul alcoolului cumplit.
Eu nu voi face de ruşine
Numele Mîntuitorului iubit.   (D.J.D. )
Băuturile tari slăbesc caracterul

13) SĂMÂNŢA BUNĂ

Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.

Psalmul 103.13

Când auzim vorbindu-se despre un leu, ne gândim la un animal fioros şi ne cuprinde teama. Dar Dumnezeu, Creatorul tuturor, poate să ordone şi animalelor de pradă să fie folositoare scopurilor Sale.

O misionară din Africa Centrală împreună cu o prietenă s-au deplasat cu barca de la un ţărm la altul pentru a vorbi femeilor de acolo despre Mântuitorul. Pe suprafaţa apei erau insuliţe de papirus. După ce au mers un timp cu barca, au ajuns la o astfel de insulă plutitoare de papirus. Deoarece papirusul era înalt, femeile nu mai vedeau cerul. Încercând să se îndepărteze de acea insulă, cele două femei şi-au pierdut orientarea, în barcă neavând o busolă. Seara se apropia cu repeziciune. În această situaţie, misionara şi prietena ei s-au rugat Tatălui ceresc. El Însuşi spune: „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi!“ (Psalm 50:23) Dumnezeu a răspuns rugăciunii lor. Un leu flămând se auzea în depărtare. Atunci cele două femei au ştiut care este direcţia de mers. La apropierea de ţărm, leul şi-a văzut de drumul său, iar femeile au ajuns acasă bucuroase, că rugăciunea le-a fost ascultată.Să ne încredem şi noi în atotputernicia lui Dumnezeu!

______________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s