MEDITAȚII CREȘTINE – 3 Mai 2014

bible-archeology-exodus-red-sea-crossing-drawingPrin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe când Egiptenii, cari au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi

 Evrei 11.29

Aceeaşi mare prin care au trecut israeliţii ca pe uscat, a fost pentru egipteni o capcană în care şi-au găsit moartea. Aşa este şi cu moartea Domnului Isus Cristos şi cu învierea Sa. Ele sunt dovezi, pe deoparte că judecata tuturor celor credincioşi a luat sfârşit şi pe de altă parte că judecata rămâne peste această lume.

Cristos cel înviat este chezaşul tuturor credincioşilor înaintea lui Dumnezeu, dar va fi totodată judecător pentru toţi cei care în această vreme a harului nu au crezut în El. Şi câţi nu sunt ascunşi în această mare de aşa numiţi creştini care au auzit de lucrarea lui Cristos (de moartea şi învierea Lui) dar care nu au trăit nici pocăinţa şi nici întoarcerea adevărată la Dumnezeu. O simplă alipire de unele orânduieli creştine NU are valoare înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să primeşti prin credinţă sinceră pe Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Numai aşa poţi fi împăcat cu Dumnezeu şi astfel să ai viaţa veşnică. Ce puţin se gândesc oamenii la lucrul acesta, mergând cu paşi repezi spre o judecată inevitabilă, deoarece nu numai că au păcătuit, dar trec cu atâta indiferenţă peste dragostea Domnului Isus pe care a arătat-o pe cruce.Dumnezeu creează omului posibilitatea de a fi mântuit. În Cuvântul Său citim: „Cine VREA poate să vină să ia apă fără plată.” De-ar asculta cât mai mulţi glasul harului de azi pentru a se hotărî şi pentru a păşi pe calea mântuirii.În sec. al treilea, Ciprian, arhiepiscop al Cartaginei îi scria prietenului său Donatus: „Lumea aceasta este rea, neînchipuit de rea! Dar în mijlocul ei am descoperit nişte oameni liniştiţi şi sfinţi, care au aflat un mare secret. Ei sunt stăpâni pe sufletele lor. Ei sunt creştini.” Eşti şi tu un astfel de creştin? (Din Calendarul  DOMNUL ESTE APROAPE )

2) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers

Mijlocirea vitală

“Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri.”
Efeseni 6:18

Compasiunea şi prejudecăţile personale sunt cel mai în măsură să distrugă relaţia noastră cu Dumnezeu

Pe măsură ce stăruim în mijlocire, putem descoperi că ascultarea noastră de Dumnezeu îi va costa pe cei pentru care mijlocim mai mult decât ne-am gândit. Atunci suntem în pericol să începem să mijlocim din compasiune faţă de aceia pe care Dumnezeu îi ridică treptat la o sferă total diferită, ca urmare a rugăciunilor noastre. Oricând încetăm să ne mai identificăm cu interesul lui Dumnezeu faţă de alţii, lăsându-ne prinși de compasiune faţă de ei, legătura noastră vitală cu Dumnezeu a dispărut; am pus în calea ei compasiunea şi grija noastră faţă de ei, şi acest lucru este un reproş deliberat adus Domnului.Este imposibil să mijlocim în mod vital dacă nu suntem cu totul siguri de Dumnezeu. Compasiunea şi prejudecăţile personale sunt cel mai în măsură să distrugă relaţia noastră cu Dumnezeu. Identificarea cu Dumnezeu este cheia mijlocirii. Ori de câte ori încetăm să ne mai identificăm cu Dumnezeu, aceasta se datorează compasiunii pentru alţii, nu păcatului. Chiar dacă păcatul poate nu va împiedica relaţia noastră cu Dumnezeu, compasiunea însă o va face cu siguranţă, acea compasiune faţă de noi înşine sau faţă de alţii care ne face să spunem: ,Nu voi lăsa să se întâmple acel lucru”. Imediat ce spunem aceasta, am pierdut legătura vitală cu Dumnezeu. Mijlocirea nu-ţi lasă nici timp şi nici dorinţa de a te ruga pentru propriul tău „eu dulce şi trist”. Gândul la tine însuţi nu mai trebuie alungat, pentru că el nu este prezent, ca să poată fi alungat. Te-ai identificat complet şi total cu interesul lui Dumnezeu pentru viaţa altora. Discernământul este pentru a auzi chemarea lui Dumnezeu la mijlocire, nu pentru a găsi greşeli în alţii.

3) Cuvântul Lui Dumnezeu pentru astăzi 

 PIEDICI ÎN CALEA RUGĂCIUNII (2) 

Nu aveţi, pentru că nu cereţi” (lacov 4:2)

lată încă două piedici în calea rugăciunilor noastre:

1) Lipsa rugăciunii. Se estimează că din 667 de rugăciuni pentru lucruri specifice menţionate în Biblie, există 454 de răspunsuri specifice. Asta înseamnă că Biblia este o carte de rugăciuni – şi răspunsuri. Problema noastră este că petrecem mult timp discutând despre rugăciune şi nu reuşim să trecem la fapte şi să ne rugăm. Charles Trumbull a spus: „Rugăciunea eliberează puterea lui Dumnezeu“. Scopul rugăciunii nu este să învingi împotrivirea lui Dumnezeu, ci să crezi în El şi să cauţi voia Lui. Cuvântul Său spune: „nu aveţi, pentru că nu cereţi“. CE. Cowman a scris: „Nici un bărbat şi nici o femeie nu realizează atât de multe cu un consum atât de mic de timp ca atunci când el sau ea se roagă“. Până nu înveţi să te rogi prin credinţă şi să aştepţi răspunsul lui Dumnezeu, nu vei ajunge nicăieri.

2) Lipsa de preocupare pentru alţii. Când evreii s-au plâns că Dumnezeu nu le răspunde la rugăciuni, El le-a spus: „deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel dejug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând… dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău … şi Domnul va răspunde” (Isaia 58:6-9). Păcatul şi necredinţa nu sunt singurele lucruri care îţi împiedică rugăciunile; viaţa centrată pe propria persoană le împiedică! O fetiţă s-a rugat timp de mai multe săptămâni, cerându-l lui Dumnezeu un anumit lucru. în cele din urmă, plină de frustrare, ea a spus: „Apropo, Doamne, ţi-am spus lucrul acesta de mai multe ori”. Dacă te afli şi tu în această situaţie, nu te mai gândi la propriile tale nevoi şi concentrează-te asupra nevoilor celorlalţi.

4) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de  Fritz Berger

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umplea.” –  Ps. 81:11

Biblia ne îndeamnă: ”Cei săraci vor mânca şi se vor sătura.” ( Ps.22:27). În Isaia 55:2-3 citim: “Mâncaţi ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.”

Cu cel care începe să se hrănească, Dumnezeu încheie un legământ veşnic de har. În Ioan 6 găsim scris:”Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Aceasta ar însemna ceea ce este scris în versetul 63:” A mânca Cuvântul Lui: Duhul este acela care dă viaţa, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe caare vi le-am spus Eu sunt Duh şi viaţă.” Deseori sunt necesare înghiţituri mari. De exemplu Coloseni 1:22:”El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vaă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi fără prihană, şi fără vină.” În faţa acestor realităţi este nevoie ca să ne deschidem gura larg pentru a înghiţi cu credinţă că suntem fără prihană şi fără vină înaintea Lui. În trecut am crezut pe jumătate acest verset, dorind să mă fac singur fără prihană; dar am observat că nu-mi reuşeşte şi atunci mi-am dat seama că Isus este Acela care deja a făcut acest lucru, că El a luat păcatele şi pedeapsa asupra Sa şi-mi oferă în schimb dreptatea şi viaţa. De aceea pot fi fără prihană şi fără vină, partea mea fiind doar să cred aceasta. În Romani 8:30 este scris că El socoteşte pe ai Săi neprihăniţi şi i-a proslăvit, iar în Ps. 81, Domnul constată:” Dar poporul Meu nu a ascultat glasul Meu, de aceea Dumnezeu i-a părăsit.” Dar cel ce M-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit fără să se teamă de vreun rău.” Da, gura aceluia va fi umplută cu bucate gustoase.

5) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de CHARLES H. SPURGEON

ASCULTÂND SEMNALUL DE LUPTĂ

Când vei auzi un vuiet de paşi în vârful duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta, ca să-i bată pe Filisteni. – 2 Samuel 5.24

Pe calea noastră se găsesc semne ale lucrării lui Dumnezeu, care ar trebui sa ne mişte. Duhul lui Dumnezeu suflă încotro vrea şi tu îi auzi sunetul. Atunci trebuie să fim cu atât mai atenţi. Să profităm de aceste împrejurări preţioase, folosindu-le. Noi avem de luptat contra Filistenilor în orice timp; dar când însuşi Domnul merge înaintea noastră, să fim cu atât mai trezi. Vântul mişcă vârful duzilor, şi David cu oamenii săi au recunoscut acest sunet ca fiind semnalul de atac şi, în timp ce ei înaintau, Domnul însuşi îi lovea pe filisteni. Oh, Domnul să ne dea azi prilejul de a vorbi acelora care ne înconjoară. Cine ştie dacă azi nu este o zi de veşti bune, pentru mântuirea vreunui suflet? Să ţinem deschisă urechea pentru a asculta vuietul vântului, şi mintea noastră gata să se supună semnalului. Făgăduinţa Sa este că: „atunci Domnul va ieşi înaintea noastră”. – Nu găsim aici o încurajare de a începe lupta? Şi dacă Domnul merge înaintea noastră, nu vom rămâne pe loc.

6) MANA DE DIMINEAŢĂ

Tu stăpîneşti mîndria mării: cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.” – PSALM 89:9

Versetul acesta a fost în chip minunat ilustrat şi confirmat cînd Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a vorbit dintr-o corabie lovită de furtună: “Taci! Fii liniştită.” şi valurile mării frămîntate s-au potolit imediat “…şi s-a făcut o linişte mare.” (Marcu 4:39). Aceasta este uluitoarea putere miraculoasă a Aceluia prin care şi pentru care au fost făcute toate lucrurile, în proorociile Cuvîntului lui Dumnezeu, marea este o ilustrare a naţiunilor lumii într-o continuă tulburare şi nelinişte (Apoc. 17:5). Cînd vor fi supuse într-o stare de pace trainică talazurile grele ale unei lumi necăjite şi frămîntate? Numai atunci cînd Domnul Isus, în harul şi puterea Lui suverană, îşi va lua în propriile Sale mîini autoritatea şi va domni pe acest pămînt sfîşiat de războaie şi de tot felul de nenorociri. El va supune neamurile sub puterea Lui ” le va cîrmui cu un toiag de fier”, o adevărată teocraţie şi pacea care va rezulta va fi minunată.Tot astfel, cel credincios poate să considere împrejurările care-l înconjoară acum chiar ca o mare tulburată care nu poate fi liniştită şi simte că aceste lucruri sînt gata să-l cufunde într-o înfrîngere desnădăjduită. Dar, ca şi ucenicii, el poate striga la Domnul Isus care este gata să vorbească inimii lui: “taci, fii liniştită.” în mod minunat, el este adus într-o stare de odihnă în braţele ocrotitoare ale Domnului său. Deasemenea, apele mereu tulburate sînt ca firea pămîntească în cel credincios. Deşi mîntuit prin harul lui Dumnezeu el se poate afla atît de tulburat de luptele firii rele din el încît nu poate găsi o pace adevărată. Care este soluţia? Numai Domnul Isus. Privind la El prin credinţă, depinzînd de El, inima credinciosului va găsi o scumpă uşurare – calm, bucuria liniştită a prezenţei Lui plină de iubire, îndepărtează tumultul unei inimi agitate şi dă o pace adîncâ. “Cînd sufletul a înţeles ce este Dumnezeu pentru el, cînd dispoziţiile sufleteşti ale omului nou sînt îndreptate către adevăratul Obiect, el are în aceasta o odihnă desăvîrşită. Odihniţi-vă pe dragostea Domnului Hristos şi nu pe simţămintele voastre. Acolo aţi găsit pacea şi acolo o veţi putea păstra.” (J.N.D.)
Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Luaţi jugul Meu asupra voastră……şi veţi găsi odihnă pentru sufletele
voastre.” (Matei 11:29).

7)Meditatii de Dimineața și Seara: de  C.H. Spurgeon

DIMINEAŢA:    În lume veţi avea necazuri.  –  Ioan 16:33

Te întrebi care este motivul necazurilor tale, credinciosule? Priveşte în sus, spre Tatăl tău, la toată sfinţenia şi curăţia Sa. Ştii că vei fi ca El într-o zi? Poţi să te asemeni imaginii Sale? Nu ai nevoie de purificarea din „cuptorul urgiei” (Isaia 48:10) ca să te albeşti? Este uşor să scapi de răutate şi să devii desăvârşit „după cum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48)? Acum, creştine, priveşte în jos. Ştii ce vrăjmaşi se află la picioarele tale? Ai fost odată slujitor al Satanei, şi nici un rege nu renunţă de bunăvoie la supuşii Săi. Crezi că Satana te va, lăsa în pace? Nu, el va fi mereu pe urmele tale, „ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită (1 Petru 5:8). Aşteaptă te la necazuri,, creştine. Apoi priveşte în jurul tău. Unde eşti? Eşti într-o ţară vrăjmaşă, străin și călător. Lumea nu este prietena ta. Dacă este, atunci nu eşti prieten, cu Dumnezeu, fiindcă prietenia cu lumea înseamnă Vrăjmăşie cu Dumnezeu. Fii sigur că eşti înconjurat de duşmani. Cand dormi, gândeşte-te că te odihneşti pe câmpul de luptă; când umbli, păzeşte-te de capcane. La fel ca ţânţarii, care îi înţeapă mai mult pe străini decât pe băştinaşi, încercările pământului te vor ataca mai tare. Priveşte, în ultimul rând, înlăuntrull tău, în inima ta, şi observă ce se află acolo. Păcatul şi egoismul locuiesc încă nestingherite. O, dacă nu ar exista nici un demon, care să te ispitească, nici un vrăjmaş care să lupte cu tine, și nici lumea care să te înşele, s-ar găsi în tine destul rău ca să te tulbure, fiindcă „inima este nespus de înşelătoare, şi deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9). Aşteaptă-te deci la necazuri, dar nu dispera, fiindcă Dumnezeu te ajută şi te întăreşte. El a spus „voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi” (Psalmi 91:15).

SEARA   Un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.  – Psalmi 46:1

Binecuvântările legământului nu trebuie să rămână doar la la nivel de promisiune; ele trebuie să se împlinească în mod vizibil. Domnul Isus însuşi ne este dăruit ca un ajutor prezent. Credinciosule, îl foloseşti pe Christos aşa cum trebuie? Când eşti în necaz, alergi să-I spui durerile? Crezi că El simte împreună cu tine, crezi că te poate alina şi mângâia? Nu cumva alergi să le spui prietenilor şi oricui altcuiva, în loc să te îndrepţi spre cel mai bun Prieten, şi să-ţi verşi inima înaintea Domnului? Simţi povara păcatului în seara aceasta? Ţi se oferă un izvor de sânge, în care să te speli; foloseşte-L, pentru numele lui Dumnezeu. Te apasă sentimentul vinovăţiei? Harul iertător al lui Isus poate fi pus iar şi iar la încercare. Vino la El şi vei fi izbăvit. Te îndurerează neputinţele tale? El este tăria ta; de ce nu te sprijini pe El? Te simţi gol? Imbracă-te cu haina îndreptăţirii Sale. Nu sta să te uiţi la ea, acoperă-te. Leapădă-ţi îndreptăţirea proprie şi temerile. Acoperă-te cu inul alb şi subţire, fiindcă a fost pregătit pentru tine. Te simţi bolnav? Ridică receptorul rugăciunii, şi sună-1 pe Marele Medic.El te va vindeca pe dată. Tu eşti sărac, dar prin El vei deveni „un om foarte bogat”'(Rut 2:1). El ţi-a făgăduit că vei fi moştenitorul Său; ce mai aştepţi ca să-ţi ceri partea? Tot ce este şi are, va fi al tău. Atunci când poporul Său refuză să-L folosească, Christos este foarte îndurerat. El aşteaptă să fie chemat. Cu cât Îl împovărăm mai tare, cu atât îl vom iubi mai mult.

Să ne apropiem de El cu simplitate
Cu inimi vii, nu reci şi moarte;
S-aducem Bedeemul mai aproape
Şi să urcăm Sinaiul spre ţara fără noapte.

8) DOMNUL ESTE APROAPE GBV

Şi Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l‑a pus în grădina Edenului, ca s‑o lucreze şi s‑o păzească.    – Geneza 2.15

Când Adam a fost pus în grădina Edenului, misiunea sa era să o lucreze şi să o păzească. Este ceva uimitor. De fapt, cuvântul din original pentru „a păzi“ este acelaşi cuvânt folosit în Geneza 3.24, când heruvimii şi sabia înflăcărată trebuia „să păzească drumul către pomul vieţii“ după căderea omului – acest verset dă sensul cuvântului. De ce trebuia Adam să „păzească“ paradisul? Pericolul era ascuns. După cum ştim, şarpele nu era departe. Adam a eşuat în misiunea sa şi şarpele a avut acces la Eva – iar restul este istorie.Acest fapt este plin de învăţăminte, deoarece, indiferent de cât de perfecte şi de ideale sunt condiţiile, trebuie să ne păzim întotdeauna inimile. Solomon învăţa: „Păzeşte‑ţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte, pentru că din ea ies izvoarele vieţii“ (Proverbe 4.23). Luptele încep de aici, astfel că noi trebuie să ne păzim inimile de cursele lumii, de carne şi de diavol. În inima noastră sunt aşezate toate „izvoarele vieţii“. Când totul pare în regulă, atunci ne aflăm în cel mai mare pericol. Suntem privilegiaţi prin faptul că avem condiţii ideale pentru prosperitate spirituală; avem Scriptura, avem ajutorul şi părtăşia plină de dragoste a fraţilor noştri, un „cer deschis“ şi un Mare Preot credincios şi milos. Totuşi, pericolul pândeşte.Un exemplu remarcabil cu privire la aceasta va fi văzut în timpul împărăţiei de o mie de ani. La sfârşitul celor o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea sa şi va conduce răzvrătirea naţiunilor împotriva Domnului Isus. S‑ar putea presupune că oamenii nu vor asculta de glasul lui Satan după ce vor fi experimentat toate binecuvântările mileniului. Nu‑i chiar aşa! Fie ca inimile noastre să fie o „grădină închisă“ (Cântarea Cântărilor 4.12), în timp ce trecem prin această lume rea.(B. Reynolds)

9) IZVOARE IN DESERT

Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. 

(Ioel 2:32)

Atunci de ce nu chem Numele Lui? De ce alerg la cutare sau la cutare, când Dumnezeu este atât de aproape şi va auzi şi cea mai slabă chemare a mea? De ce stau jos şi-mi trasez singur calea şi-mi fac planuri? De ce nu-mi încredinţez imediat persoana şi povara mea în mâna Domnului?Drept înainte este cea mai bună cale de alergat, aşa că de ce nu alerg drept spre Dumnezeul cel viu? În schimb, caut în zadar eliberare oriunde în altă parte, dar numai cu Dumnezeu o voi găsi. Cu El am promisiunea Lui măreaţă: „[eu voi] fi mântuit“. Şi cu El nu mai am nevoie să întreb dacă să-L chem sau nu, fiindcă „oricine“ îi cuprinde pe toţi. Mă include pe mine şi înseamnă oricine şi toţi care cheamă Numele Lui. De aceea voi crede în acest verset şi voi chema imediat pe gloriosul meu Domn care a făcut aşa o promisiune mare. Situaţia mea este urgentă, şi nu văd cum voi fi scăpa. Şi totuşi asta nu este treaba mea, căci Cel care a făcut promisiunea va găsi o cale să o ţină. Partea mea este pur şi simplu să ascult de poruncile Lui, nu să-I dirijez căile. Eu sunt slujitorul Lui, nu sfătuitorul Lui. Eu Îl chem şi El mă salvează. (Charles H. Spurgeon)
10) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 Exod 21.7-36

Comparând aceste versete cu Matei 5 (v. 17 şi mai departe), înţelegem că Robul credincios al Domnului a venit nu numai pentru a împlini Legea, ci şi pentru a introduce ceea ce este mai presus de ea (Matei 5.17 nota a: Hristos vine ca o revelare a plinătăţii lui Dumnezeu prefigurată în lege şi în profeţi). In timp ce Legea poruncea „să nu ucizi”, Isus declara că şi numai de-ar spune cineva „nebunule” fratelui său, deja s-ar expune focului gheenei! Domnul doreşte să înţelegem în fiecare zi mai profund dimensiunile răului din inima noastră. Şi vrea să ne facă cunoscut propria Sa inimă care a făcut infinit mai mult decât cerea Legea, cea care spunea: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău” (Matei 5.43, 44; vezi Romani 5.7, 8, 10; compară şi Exod 22.1 … cu Psalmul 69.4 sf). Unde ne-am găsi noi dacă porunca inflexibilă: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, ni s-ar aplica nouă? Dumnezeu ar trebui să facă să dispară de pe faţa pământului întreaga omenire, vinovată de crucificarea Fiului Său. Dar, în loc de aceasta, chiar şi la cruce, Domnul Isus pune în practică în mod desăvârşit ceea ce El ne învaţă în aceste versete: „Tată, iartă-i, – spune El – pentru că ei nu ştiu ce fac” (Luca 23.34).Versetul 32 stabileşte preţul unui rob: acelaşi preţ cu care a fost estimat Fiul lui Dumnezeu (Matei 26.15).
11) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Matei 27:24-36

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.  – Isaia 53:5

DE CE A MURIT CRISTOS?

Oamenii care stăteau pe dealul Golgotei, care au văzut efectele tratamentului violent care I s-a aplicat Iui Isus, ar fi fost foarte şocaţi să afle că El nu făcuse nimic rău. Atîrna acolo, aşa cum a scris profetul, pentru păcatele tale şi ale mele. Aceste cuvinte: străpuns şi zdrobit, folosite în traducerea actuală, sînt la fel de ilustrative ca şi cele din ebraică. În mod literal, profetul a spus: „El a fost străpuns-sfîşiat pentru păcatele noastre, zdrobit-nimicit pentru fărădelegile noastre”. Iată o imagine izbitoare atît a suferinţelor fizice cît şi a chinurilor spirituale ale Mîntuitorului pentru noi. Spatele Lui a fost brăzdat de nuielele soldaţilor romani (Matei 27:26), capul Său a fost rănit de ţepii coroanei de spini (Matei 27:29), iar mîinile şi picioarele Sale au fost străpunse de piroane pe cruce. Cel mai cumplit însă, El a trebuit să îndure mînia divină împotriva păcatului, fiind zdrobit sub greutatea fărădelegilor noastre. Deşi este îngrozitor să contempli această imagine a lui Cristos, totuşi reflectarea asupra semnificaţiei ei, aduce mare bucurie creştinului. Cîţiva tineri în timp ce se întorceau noaptea tîrziu, sub influenţa alcoolului, de la o petrecere, au observat crucea unei biserici iluminată de reflectoare. Unul dintre ei a strigat: „Hei, priviţi la semnul plus al lui Dumnezeu!” Tîrziu, în noaptea aceea, acel tînăr n-a mai putut dormi din pricina „semnului plus al lui Dumnezeu”, care-i amintea de moartea lui Cristos de pe Calvar. Căzînd în genunchi înaintea Mîntuitorului celui viu, a găsit mîntuirea şi pacea. Poţi să-ţi adaugi numele tău în textul din Isaia 53:5 şi să spui: „El a fost străpuns pentru păcatele mele?”    – H.G.B.
Străpuns pentru mine, străpuns pentru mine,
La cruce a fost Isus străpuns pentru mine.
Păcatu-i iertat, s-au dus dureri şi suspine,
Căci Isus murit-a străpuns pentru mine  – Ovens

Hristos a fost condamnat pentru păcatele noastre, ca noi să fim eliberaţi din păcatele noastre.

12)MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

«Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi şi Cristos te va lumina.»

Efeseni 5,14

Ai căzut în somnul spiritual al morţii? Poţi fi sigur că dormi dacă nu mai recunoşti necazul prin care trece Biseri­ca lui Isus şi lumea întreagă. Mulţi credincioşi au aţipit şi nu mai văd, nu mai realizează ce se întâmplă în jurul lor; sunt orbi şi surzi la cuvintele de atenţionare ale Bibliei: «Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lip­sa de nimic” şi nu ştii ca eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol» (Apoc. 3,17). Trezeşte-te! Să te trezeşti înseamnă să îţi vezi păcatele aşa cum le vede şi Dumnezeu — şi asta e înspăi­mântător! Din acest punct însă se naşte nevoia disperată a inimii şi pocăinţa, de aici ia naştere trezirea propriu-zisă. Dar trebuie să ştim şi ce nu înseamnă trezire. Trezirea nu este doar lucrarea lui Dumnezeu, deoarece atunci nu am mai avea nici un fel de responsabilitate, ci totul ar depinde de El. Responsabilitatea pentru deşteptarea familiei sau a bisericii noastre aparţine fiecăruia dintre noi. Întrebarea es­te dacă vrem cu adevărat acest lucru sau nu. Dumnezeu vrea cu siguranţă să ne trezim.

13) SĂMÂNŢA BUNĂ

Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.

2 Timotei 2.6

  • „Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte este lipsă.“  (Înţeleptul Solomon)
  • „Cel care nu munceşte este gata să comită orice faptă rea.“ (Benjanim Franklin, om politic american)
  • „În fiecare seară, înainte de a adormi, să ne gândim la ceea ce am făcut peste zi.“ (Pitagora, matematician grec)
  • „Cel care este mereu ocupat cu munca, nu mai are timp să se gândească la rele.“ (Cicero, scriitor roman)
  • „Dacă faci ceva, nu vei fi întotdeauna fericit; dar nu vei fi niciodată fericit, fără să faci ceva.“ (Benjanim Disraeli, politician britanic)
  • „Lucrurile măreţe se fac de obicei cu riscuri foarte mari.“ (Herodot, istoric grec)
  • „Un om nu este prea sărac, pentru că nu are nimic, ci pentru că nu munceşte.“ (Charles Montesquieu, scriitor francez)
  • „Munca îndepărtează de la noi trei mari rele: plictiseala, viciul şi nevoia.“ (Voltaire, scriitor francez)

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

Sursa foto: http://randomthoughts-trevorld.blogspot.com/2012/02/do-what-are-you-crazy-god.html

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s