Meditații 1 MAI – Trăieşte conform cu standardul lui Dumnezeu

walk-by-faith «Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul.»

Ieremia 29:13-14

Mai îngăduie Domnul încă o trezire spirituală? Iată o întrebare care îi frământă pe mulţi copii ai lui Dumnezeu şi care, de-a lungul timpului a generat mai multe opinii. Există credincioşi binecuvântaţi care cred că Domnul nu mai îngăduie trezirea în zilele noastre. Eu personal cred din toată inima că doar o trezire spirituală este singura în măsură să pregătească Biserica lui Isus pentru reîntoarcerea Mirelui nostru iubit.

Dar avem oare motive întemeiate să credem că este voia lui Dumnezeu să ne dăruiască o astfel de trezire? Da, deoarece Biblia o promite! Este foarte im­portant să trăim după voia Domnului în fiecare zi pe care El ne-o îngăduie, pentru că un om nu poate fi fericit decât dacă trăieşte în conformitate cu standardul lui Dumnezeu. Putem să pierdem ce e mai bun dacă în urma păcatului ie­şim de sub voia Lui. Cum îşi descoperă însă Dumnezeu planul? Prin şoapta Duhului Sfânt. Domnul Isus însuşi a spus că Duhul Sfant ne va călăuzi în toate privinţele. Toţi cei care doresc cu adevărat să fie mântuiţi, se vor lăsa con­duşi de El. Vrei tu oare să faci voia Domnului cu orice preţ? Dacă da, nu poţi greşi, căci Duhul Lui Dumnezeu te va călăuzi în tot adevărul. ( Meditație de WIM MALGO)

2) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers

Credinţă – nu simţiri

Trebuie să-mi duc viața prin credinţă, fără să-L văd pe EL  –
2 Corinieni 5:7 (Moffat)

Un timp suntem conştienţi de atenţia lui Dumnezeu faţă de noi, apoi când Dumnezeu începe să ne folosească în lucrarea Lui, luăm o înfăţişare patetica şi începem să vorbim despre necazuri şi dificultăţi, în timp ce Dumnezeu încearcă să ne determine să ne facem datoria ca nişte oameni necunoscuţi. Dacă ar sta în puterea noastră, nici unul dintre noi n-ar vrea să fie un necunoscut din punct de vedere spiritual. Ne putem face datoria atunci când se pare că Dumnezeu a închis cerul? Unii dintre noi vrem întotdeauna să fim nişte sfinţi iluminaţi, având un nimb auriu în jurul capului şi sclipiri de inspiraţie, iar sfinţii lui Dumnezeu să se ocupe de noi tot timpul. Un sfânt cu aură nu este bun la nimic, e anormal, nepotrivit pentru viaţa de zi cu zi şi nu seamănă deloc cu Dumnezeu.

Noi suntem aici ca să lucrăm în această lume ca bărbaţi şi femei, nu ca îngeri pe jumătate înaripaţi. Şi trebuie să lucrăm cu o putere infinit mai mare de a rezista necazurilor, pentru că am fost născuţi de sus. Dacă încercăm să readucem momentele excepţionale de inspiraţie, acesta este un semn că nu pe Dumnezeu ÎI vrem. Facem un fetiş din momentele când Dumnezeu într-adevăr a venit şi ne-a vorbit şi insistăm că El trebuie să facă acest lucru din nou, dar ceea ce vrea Dumnezeu să facem este să umblăm prin credinţă. Câţi dintre noi nu ne-am dat la o parte de parcă am spune „Nu mai pot face nimic până când Dumnezeu nu mi se arată“. El nu ni se va arăta. Și noi, fără nici o inspiraţie, fără nici o atingere subită a lui Dumnezeu, va trebui să ne ridicăm. Atunci vine surpriza – „O, dar El a fost aici tot timpul şi eu n-am ştiut!” Nu trăi niciodată pentru acele momente excepţionale; ele sunt surprize.

Dumnezeu ne va da momente de inspiraţie numai atunci când va vedea că nu suntem în pericol să fim duşi în rătăcire de ele. Trebuie să nu facem niciodată un standard de viaţă din momentele noastre de inspiraţie; standardul nostru este datoria noastră.

3) CALENDAR DOMNUL ESTE APROAPE 

Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.

Ioan 8.28

Dumnezeu L-a prezentat poporului Său pe Fiul Său ca Mesia. El s-a revelat ca Acela care prin Cuvântul şi prin semnele pe care le-a făcut a dovedit că este Mesia şi că nimeni, nici înaintea Lui, nici după El nu a făcut lucrările pe care le-a făcut El. Dar iudeii L-au lepădat şi ura lor către Dumnezeu a mers aşa de departe că au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Ei n-au vrut să-L recunoască ca pe Cel trimis de Dumnezeu, adică ca pe Mesia. Pentru ei Cuvântul Lui nu avea valoare. Odată le va părea rău de ceea ce au făcut, dar atunci El nu i se va mai arăta ca Mesia.După ce ei îşi vor revărsa toată mânia vor recunoaşte că El a fost şi că, cuvintele rostite către ei au fost cele spuse de Tatăl Său. A doua oară găsim acest cuvânt: „înălţare” în Ioan 3.14-15 unde vedem necesitatea înălţării Sale pe cruce pentru mântuirea omului.A treia oară citim acest cuvânt „înălţat” în Ioan 12. 32-33. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii”. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.” Într-adevăr se poate vedea puterea mare care se arată de la cruce. Răstignitul este Acela care îi atrage pe toţi la El, indiferent că sunt dintre iudei sau dintre neamuri. El este singurul punct de atracţie. O suflete drag, dacă vrei să fi atras şi tu la venirea Lui ca să-şi ia Mireasa, atunci trebuie să ai în tine materia necesară atragerii şi aceasta este CREDINŢA în El, căci tot ce a suferit, a suferit şi pentru tine.Omul trebuie să se înnoiască până în cele mai depărtate adâncuri ale fiinţei sale morale, dacă vrea să fie un vas al dragostei dumnezeieşti. Toţi trebuie să stăm la pândă împotriva iubirii de sine care caută să ne înfăşoare.

4) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU  de CHARLES H. SPURGEON
PLIN DE CÂNTARE

Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme. – Isaia 55.12

Când păcatul ne este iertat, cea mai mare apăsare a noastră ia sfârşit, făcând loc celei mai adevărate dintre bucuriile noastre. Aceasta este fericirea pe care Domnul o răspândeşte peste cei ce s-au împăcat cu El şi ea se revarsă asupra naturii, umplând-o de sunetele sale. Natura este ca o orgă din care inima reînnoită poate scoate o armonie tulburătoare; cheia ei o cunoaşte omul harului şi nu are decât sa o atingă pentru a face sa răsune întregul univers într-un concert de laude. Munţii şi coastele dealurilor cu măreţele forme ale naturii alcătuiesc refrenul, iar copacii pădurilor şi întreaga creaţiune însufleţită formează melodia cântecului.Când Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în mijlocul nostru şi sunt mântuite suflete, atunci totul cântă, şi se bucură în jurul nostru. Când auzim mărturisirile celor născuţi din nou, şi experienţele credincioşilor mai înaintaţi, ne simţim atât de învioraţi şi de fericiţi încât nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul; şi ni se pare că stâncile melodiile şi colinele, pădurile şi câmpiile sunt influenţate de melodiile noastre vesele şi alcătuiesc în jurul nostru o orchestră minunată. Doamne, doresc ca în această frumoasă zi de Mai, sa mă unesc cu aceasta cântare universală şi, asemenea unui canar, să cânt bunătăţile Tale şi slava Ta.

5) Cuvântul Lui Dumnezeu pentru astăzi
Meditatii de Dimineața și Seara de Charles H. Spurgeon

Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare.

Cântarea Cântărilor 5:13

A sosit luna florilor! Vânturile lui martie şi ploile din aprilie şi-au făcut datoria, şi întreg pământul este scăldat în frumuseţe. Suflete, pune-ţi veşmântul de sărbătoare, apoi ieşi şi adună ghirlande de gânduri cereşti. Ştii unde să mergi, fiindcă cunoşti „straturile de miresme”. Te-ai bucurat adesea de parfumul „sadurilor mirositoare”. Du-te imediat la Prea Iubitul tău şi bucură-te în El. Obrajii aceia – loviţi cu biciul, brăzdaţi de lacrimi şi mânjiţi de scuipat — obrajii aceia, luminaţi de zâmbetul îndurării, sunt o mireasmă pentru inima mea. Nu ţi-ai ascuns faţa de ruşine şi scuipături, Doamne Isuse; de aceea, inima mea găseşte plăcere în slava Ta. Obrajii aceia au fost schimonosiţi de durere şi înroşiţi de stropii de sânge prelinşi sub coroana de spini. Asemenea semne de iubire îmi încântă sufletul mai tare decât orice parfum. Dacă nu Îi pot vedea întreaga faţă, îmi ajung pbrajii, fiindcă orice părticică a Sa îmi împrospătează simţurile spirituale şi îmi produce o mare încântare. În Isus găsesc nu numai parfum, ci straturi de miresme”. El este Trandafirul şi Crinul meu, alinarea inimii mele şi balsamul meu vindecător. Când este cu mine, soseşte luna mai. Sufletul meu îşi spală faţa in roua harului Său şi se desfată ascultând ciripitul făgăduinţelor Sale. Scumpul meu Isus, îngăduie-mi să cunosc toate binecuvântările care se află în părtăşia cu Tine. Eu sunt sărmanul căruia i-ai sărutat obrajii! O, lasă-mă să Te sărut şi eu.

*

Eu sunt un trandafir din Saron.

Cântarea Cântărilor 2:1

Oricâtă frumuseţe ar fi în lumea naturală, Isus Christos posedă toată frumuseţea din lumea spirituală, printre flori, trandafirul este considerat cel mai dulce, dar Isus este mult mai frumos în grădina sufletului decât trandafirul din grădinile lumii. El ocupă primul loc între zece mii. El este soarele, şi toţi ceilalţi sunt stelele; cerurile şi ziua sunt întunecate în comparaţie Cu El, fiindcă Regele le întrece pe toate în frumuseţe. „Eu sunt un trandafir din Saron”. Acesta era cel mai frumos şi rar trandafir. Isus nu este doar „trandafirul”; El este „trandafirul din Saron” cel mai bun dintre cei mai buni. El este cel mai frumos şi mai încântător. Farmecul Său este foarte variat. Trandafirul este o încântare pentru privire, şi mirosul său este o plăcere şi o împrospătare. La fel, fiecare dintre simţurile sufletului — fie că este vorba de gust, miros, auz, vedere sau simţire – găseşte desfătare în Isus. Până şi amintirea iubirii Sale este dulce. Ia un trandafir din Saron, şi desfă-i petalele; pune-le în potirul amintirii, şi scoate apoi câte una, ca să-ţi umpli casa de mireasmă. Christos mulţumeşte cel mai rafinat gust al celui mai sensibil suflet în cel mai înalt grad. Cel mai mare amator de parfumuri este mulţumit de trandafir. După ce a atins cel mai înalt grad de desfătare, sufletul mai găseşte încă noi miresme în Christos; pe măsură ce trece timpul, ÎI poţi aprecia mai bine. Cerul însuşi nu posedă nimic mai de preţ decât trandafirul din Saron. Ce simbol i-ar putea exprima pe deplin frumuseţea? Vorbirea şi simţămintele umane nu pot vorbi despre El. Cele mai alese farmece ale pământului nu-i ating nici pe departe frumuseţea. Binecuvântat trandafir, înfloreşte în inima mea pe vecie!

6) MANA DE DIMINEAŢĂ

“…în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul…”

COLOSENI 2:9-10

Dumnezeu Tatăl S-a făcut cunoscut prin Fiul, şi Fiul ne-a introdus în această desăvîrşită relaţie de inimă cu Tatăl. Nu numai că îi putem spune “Ava, adică Tată”, dar Tatăl ne deschide inima Lui şi varsă peste noi bunăvoinţa Sa. Noi eram orbi, străini de Dumnezeu, trăind o viaţă de nimic şi de irealităţi. Dar dîndu-Se nouă, Tatăl ne-a luat ca să fim ai Lui pentru ca să avem viaţa care este în El însuşi, ba chiar “să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.” (Evr.l2:10). El ne face cunoscută dragostea Lui desăvîrşită, puterea Sa, credincioşia Sa, Adevărul Său…, tot ce poate să cuprindă Numele de TATA.Dumnezeu ni S-a descoperit în Persoana Domnului Isus aşa cum spune versetul de care ne ocupăm acum. Domnul Hristos este viaţa noastră şi viaţa Lui este în noi, umplîndu-ne inimile, gîndurile, sfinţindu-ne duhul, sufletul şi trupul aşa cum spune textul în continuare: “totul deplin în El”. şi viaţa Lui care este din veşnicie cu Tatăl, Dumnezeu ne-a transmis-o şi nouă, copiilor Lui. Nouă a căror viaţă nu este decît un abur care se arată puţin şi apoi piere, nouă care trăim în lumea aceasta coruptă, nouă care sîntem născuţi în păcat dar care am primit imensul HAR de a fi înfiaţi prin Domnul Isus. Deaceea noi putem şi trebuie să manifestăm în jurul nostru acest suflu de veşnicie care este Dumnezeu însuşi. Cînd Dumnezeu poate face din noi ce vrea El, noi putem să-I cerem tot ce voim, şi ne va fi dat. Din plinătatea pe care ne-a dat-o, El vrea ca ea să se reverse din noi şi peste alţii, nu ca şi cum noi am putea transmite această plinătate şi altora, dar Dumnezeu ar vrea să ne dea o viaţă de plinătate spirituală care să-L reflecte pe El şi care să respingă tot ce nu este de la El; o viaţă predată şi trăită pentru El; o viaţă care să nu fie un efort mare şi obositor ci care să se exprime în mod simplu ceea ce este El: dragoste, milă, sfinţenie.Atunci, viaţa noastră care pînă mai deunăzi a fost o viaţă de irealitate în lumina veşniciei, va deveni o viaţă de realităţi în ce priveşte plinătatea pe care o avem în Domnul îsus: dragoste, adevăr, duhul de sacrificiu, blîndeţe, smerenie, slujire şi dependenţă de Tatăl, într-un cuvînt “asemenea Domnului Hristos” şi desigur, aceasta numai în Har.”Harul este introducerea dragostei lui Dumnezeu şi a vieţii lui Dumnezeu în mijlocul răului. Nu poate să existe har unde nu este rău. Dumnezeu dă, prin har, o viaţă care urăşte răul, iubeşte sfinţenia… şi aceasta în raport cu eficacitatea vieţii Domnului Hristos în noi.” (J.N.D.)

7) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: 2 Corinteni 5:14-21

Pentru că attt de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu…  – loan 3:16

DE CE TREBUIE SĂ MERGEM?

In cuvîntarea ţinută la Congresul Naţional Canadian al Misionarilor, care a avut loc în oraşul Toronto, purtătorul de cuvînt al acestei organizaţii, Robert E. Speer, a făcut următoarea observaţie:

Ultima poruncă a lui Cristos, pe care noi o numim Marea Trimitere, nu este temelia obligaţiei misionare. Chiar dacă acele cuvinte n-ar fi fost niciodată rostite de Domnul, obligaţia misionară a Bisericii nu ar fi fost deloc afectată de acest lucru“.

Comentînd afirmaţia aceasta, Robert D. Wood a spus că Speer s-a bazat pe faptul că „obligaţia misionară” este fundamentată pe trei argumente: caracterul lui Dumnezeu, universalitatea Evangheliei şi nevoia întregii umanităţi. Speer scrisese: „Marea Trimitere nu a creat ci a stabilit această obligaţie. Cuvintele lui Cristos nu ne-au trasat datoria, ci mai degrabă au enunţat-o.” Wood a subliniat că acest lucru este contrar cu ceea ce au înţeles cei mai mulţi creştini. El a spus: „Noi nu ne angajăm în lucrarea misionară aşa de mult pentru că Isus ne-a poruncit să mergem, cît din pricină că Dumnezeu iubeşte atît de mult lumea păcătoasă încît a pregătit un mijloc de mîntuire a ei. Noi mergem să spunem acest lucru deoarece planul mîntuirii… este într-adevăr Vestea cea Bună.

Iubirea lui Dumnezeu, turnată în inimile noastre, ne obligă sa împărtăşim iubirea convertitoare cu cei care, asemenea nouă, înainte de-a fi fost mîntuiţi, sînt „pierduţi în păcat şi în întunericul lumii acesteia“. Fie ca dragostea lui Dumnezeu pentru lume să ne mişte să mergem cu dragostea Sa în lume. Aceasta este cea mai puternică motivaţie.( R.W.D. )
Avem un mesaj s-aducem în lume –
Că Dumnezeu stăpîneşte zidirea.
El Şi-a trimis Fiul să ne salveze,
Să ne-arate: Dumnezeu e iubirea. (Nichol)
Să mergem la lumea aflată în nevoie, ducînd Cuvîntul de care are nevoie.

8) DOMNUL ESTE APROAPE GBV/MAI 2014

Şi împăratul le‑a rânduit o parte zilnică din mâncărurile alese ale împăratului şi din vinul pe care‑l bea el … Dar Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese ale împăratului şi cu vinul pe care‑l bea el. 

Daniel 1.5,8

Tot ceea ce are mai bun de oferit această lume, hrana şi vinul împăratului, nu reprezintă nimic în comparaţie cu binecuvântările pe care Dumnezeu ni le‑a dat nouă, creştinilor. Împăratul babilonian nu numai că a încercat să schimbe dieta lui Daniel şi a tovarăşilor săi, dar el le‑a schimbat chiar şi numele. Însemnătatea morală a acestui fapt este clară, deoarece aceasta se întâmpla pentru a le şterge aducerea‑aminte a Domnului şi pentru a‑i lipsi astfel de tot ce era spiritual. Daniel a cerut legume şi apă pentru el şi pentru prietenii săi. După zece zile de legume şi apă, diferenţa era atât de evidentă, încât îngrijitorul a îndepărtat mâncarea hotărâtă pentru ei şi le‑a dat legume!

Cât de actuală este această carte! Aceste lucruri se întâmplă şi în cultura noastră astăzi. Rugăciunea este interzisă în şcoli, evoluţionismul este predat în locul creaţionismului şi nu mai există repere absolute. Răul este numit bine şi binele rău. Mai este de mirare faptul că susţinătorii unui astfel de obiectiv satanic produc o generaţie care nu are nicio speranţă, niciun motiv pentru a trăi şi care, în mod tragic, vede suicidul ca pe singurul mod de a scăpa de o existenţă fără sens? Cu cât ne vom hrăni mai mult cu Hristos şi cu cât vom fi mai mult în părtăşie cu El, cu atât mai mult ceilalţi vor vedea aceasta. Tot la fel a fost şi cu Petru şi cu Ioan când conducătorii iudei „i‑au recunoscut că fuseseră împreună cu Isus“ (Fapte 4.13).Domnul să ne ajute să fim hotărâţi ca în aceste zile din urmă să strălucim ca nişte lumini în mijlocul întunericului crescând din jurul nostru.R. A. Barnett

9) IZVOARE IN DESERT

Făgăduită … de Dumnezeu, care nu poate să mintă.

Tit 1:2

Credinţa nu face minuni printr-un act al voinţei tale, sau prin senzaţia sigură că ceva se va întâmpla. Nu, ci recunoscând promisiunea lui Dumnezeu ca un fapt real, crezând că este adevărată, bucurându-ne de cunoaşterea acestui adevăr şi apoi pur şi simplu odihnindu-ne pentru că Dumnezeu a spus-o.Credinţa schimbă promisiunea în profeţie. O promisiune este condiţionată de colaborarea noastră, dar când ne exersăm credinţa autentică în ea, devine o profeţie. Atunci putem merge înainte cu siguranţa că se va întâmpla, pentru că „Dumnezeu … nu poate să mintă“.

Aud deseori oameni rugându-se pentru mai multă credinţă, dar când îi ascult cu atenţie şi ajung la esenţa rugăciunii lor, realizez că de fapt ei nu doresc deloc mai multă credinţă. Ceea ce vor ei este ca credinţa lor să fie transformată în vedere. Credinţa nu spune: „Văd că lucrul acesta este bun pentru mine; de aceea trebuie să-l fi trimis Dumnezeu“. În schimb, credinţa declară: „Dumnezeu l-a trimis; de aceea trebuie să fie bun pentru mine“. Credinţa, când mergem prin întuneric cu Dumnezeu, Îl roagă doar să ne ţină mai strâns de mână. Phillips Brooks

Păstorul nu-ţi cere
Să crezi în credinţa ta, ci doar să crezi în El;
Şi la aceasta Se referă când spune: „Veniţi la Mine“.
În lumină sau în întuneric caută să faci voia Lui,
Şi lasă-I lui Isus lucrarea credinţei liniştit.

10) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger

Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-L fac neroditor.

Marcu 4:18-19

În cazul acesta sămânţa răsare şi creşte, dar observăm că sămânţa a căzut între spini. Scriptura ne învaţă să nu semănăm între spini.Acest lucru se întâmplă la cei care se trezesc sufleteşte, dar nu au fost gata să reglementeze pe deplin înşelăciunile din trecut, nu se împacă cu duşmanii lor şi se lasă luaţi de grijile lumii. Pe urmă grijile cresc asemenea unor spini.”Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufunda pe oameni în prăpăd şi în pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă.” Putem vedea în versetul de mai sus că grija de bani şi bogăţia atrage după sine multe pofte nesăbuite, înăbuşind Cuvântul: „din plinătatea inimii vorbeşte gura”, şi „ Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” Pe baza acestor realităţi putem să cercetăm ce predomină în viaţa noastră: spinii, sau sămânţa bună? Acolo unde predomină spinii, nu este rod. Dar pe lângă aceasta persistă o conştiinţă încărcată şi frica de moarte. Oamenii aceştia sunt nefericiţi şi nemulţumiţi. Ştiu ce ar avea de făcut, dar rămân la constatarea: „Ar trebui, da ar trebui!” Dar nu găsesc putere de acţiune pentru că spinii i-au înconjurat şi le sug seva vieţii. În cazul cel mai fericit rămân la intenţii bune, dar drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune.

11)SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

Exod 20.1-17 

Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită flecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.In sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu Matei 22.34-40).

12) Sămânţa Bună

Fiecare din voi să placă aproapelui, în ce este bine …

Romani 15.2

Prietenul meu Petru era miner şi se certa tot timpul cu vecinul său de palier, care era tot miner. Cearta se isca din cauza unor lucruri neînsemnate. De câte ori nu conciliasem între ei şi nu-i împăcasem! Într-o duminică seara ne-am întâlnit pe stradă. „De unde vii?“, l-am întrebat. – „Oh, trebuia să fii acolo“, a strigat el entuziasmat, „am avut o demonstraţie mare!“. – „O demonstraţie? Cu ce ocazie?“ – „Am demonstrat contra exploatării colegilor noştri din Africa de Sud!“ – „Te interesezi mult pentru astfel de lucruri!“ – „Ce crezi?“, a strigat Petru agitat. „Suntem solidari cu aceia. Toţi sunt fraţii noştri!“ – „Oh, Petru“, i-am spus bucuros, „atunci vei merge chiar acum la domnul L. şi îi vei spune: frate!“. Atunci faţa i s-a întunecat. „Ce? La acela? Ştii ce mi-a făcut cu găleata de gunoi pe locul meu de parcare! O să-i arăt eu lui…!“Ne-am despărţit, şi eu am plecat trist. Am conştientizat din nou ce însemnătate are afirmaţia din Biblie: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Să-l iubeşti pe cel de departe, pe colegul negru din Africa de Sud, nu este greu, cel puţin cu cuvântul. Dar pe aproapele… Într-adevăr, acest lucru îl pot face numai cei care şi-au deschis inima în faţa dragostei lui Dumnezeu şi care au devenit oameni noi.

13)  Cuvântul Lui Dumnezeu pentru astăzi

NU TE MAI ÎNDOI DE MÂNTUIREA TA__________________________

Dragostea desăvârşită izgoneşte frica” – 1 loan 4:18

Dai cumva tot ce ai tu mai bun în slujirea ta pentru Domnul şi cu toate acestea uneori te îndoieşti de mântuirea ta? Deşi nu eşti conştient de nici un păcat anume din viaţa ta, te simţi totuşi nedemn de a sta în prezenţa lui Dumnezeu, fără să mai crezi în acceptarea Sa. Citeşte acest verset. Sau mai bine scrie-l undeva şi poartă-l cu tine: „dragostea desăvârşită izgoneşte frica“.

Dacă Dumnezeu te-ar iubi cu o dragoste imperfectă, ai avea motiv de îngrijorare. Dragostea omenească, care este imperfectă, ţine o evidenţă a păcatelor şi o consultă destul de des. Dar nu şi dragostea lui Dumnezeu. în clipa în care îţi pui încrederea în Hristos, El te consideră „neprihănit” şi deplin acceptat din momentul acela. Dragostea Lui alungă frica, deoarece alungă păcatul. îţi aduci aminte de aceste cuvinte din epistola lui loan? „Ori în ce ne osândeşte inima noastră;… Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile” (1 loan 3:20). Asta înseamnă că este posibil să fii iertat şi totuşi să te simţi neiertat. Deci când te simţi neiertat, îndoieşte-te de sentimentele tale în loc să te îndoieşti de Dumnezeu. Nu da nici un vot emoţiilor tale. Du-te înapoi la verset. Cuvântul lui Dumnezeu stă deasupra oricărei auto-critici şi a oricărei păreri îndoielnice. După cum Pavel i-a spus lui Tit: „harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat …Spune lucrurile acestea, sfătuieşte …” (Tit 2:11, 15). Crezi în Hristos ca fiind Mântuitorul tău? Atunci începe să iubeşti cu îndrăzneală şi trăieşte plin de viaţă. Nimic nu dezvoltă mai mult curajul decât o doză limpede de har. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 loan 1:9). Să remarcăm cuvintele „orice nelegiuire”. După ce ai primit iertarea lui Dumnezeu, trăieşte o viaţă de om iertat!

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s