MEDITAȚII CREȘTINE – 30 Aprilie 2014

Glasses on Open Bible ca. 2001by  C.H. Spurgeon

Toţi copiii lui Israel au cârtit.

Numeri 14:2

Şi între creştinii de astăzi sunt cârtitori, la fel de înverşunaţi ca cei din tabăra lui Israel. Sunt cei care, când se împiedică, cârtesc împotriva încercărilor. Ei întreabă: „de ce sunt atât de nenorocit? Ce am făcut ca să merit atâtea pedepse?” Am ceva să-ţi spun, cârtitorule! De ce murmuri împotriva hotărârilor pe care le ia Tatăl ceresc? Te-ar lovi El mai tare decât meriţi?

Gândeşte-te cât de răzvrătit erai odinioară, şi El te-a iertat! Cu siguranţă că, dacă acum consideră că trebuieşti pedepsit, ştie El de ce, şi ar trebui să nu cârteşti. La urma urmei, eşti pedepsit pe măsura păcatelor tale? Gândeşte-te la răul din inima ta, şi apoi la nuiaua care trebuie să te cureţe. Cântăreşte-te, şi vezi câtă zgură se ascunde în aurul tău. Crezi că focul din cuptor este prea puternic? Oare spiritul acesta mândru şi răzvrătit nu demonstrează că inima ta nu este. cu adevărat sfinţită? Nu sumva cuvintele cârtitoare sunt departe de firea blândă şi sfântă a copiilor lui Dumnezeu? Nu este nevoie de o corecţie?

Dar dacă vei murmura contra pedepsei, ia aminte, fiindcă soarta cârtitorului este amară. Dumnezeu îi loveşte de două ori pe cei care nu îndură cu răbdare prima lovitură. Află însă un lucru: „El nu mâhneşte cu plăcere, nici nu necăjeşte bucuros pe copiii oamenilor” «Plângeri 3:33).

Toate corecţiile Sale vin din dragoste, ca să te purifice şi să te apropie de El. Cu siguranţă că, dacă vei recunoaşte că pedeapsa vine din mâna Tatălui tău, o vei îndura mai uşor. „Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi pedeapsa; Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte copii” (Evrei 12:6-7). „Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii dintre ei, care aufost nimiciţi de Nimicitorul” (1 Corinteni 10:10).

*

Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule!

Psalmi 139:17

Atotştiinţa divină nu aduce nici o mângâiere minţilor nesfinţite, dar copiii lui Dumnezeu găsesc în ea belşug de alinare. Dumnezeu se gândeşte întotdeauna la noi. El nu-şi întoarce niciodată faţa de la noi, pentru că ne priveşte întotdeauna. Acest lucru este absolut necesar, fiindcă ar fi îngrozitor să rămânem măcar o clipă fără protecţia Sa. Gândurile Sale sunt întotdeauna blânde, iubitoare, înţelepte, prudente şi prevăzătoare. Ele ne aduc beneficii nemăsurate; de aceea, este o încântare şă ne amintim de ele. Domnul s-a gândit întotdeauna la poporul Său; dovadă este alegerea lor şi legământul de har prin care le-a fost asigurată mântuirea. El se va gândi întotdeauna la ei; o dovedeşte perseverenţa cu care îi conduce în siguranţă, spre odihna finală. In toate umbletele noastre, privirea Străjerului veşnic ne urmăreşte necontenit; nu ieşim niciodată din raza Lui de observaţie. În toate durerile noastre, El ne priveşte neîncetat, şi nici unul din vaietele noastre nu-I este neştiut. In toate chinurile noastre, El ne observă strădaniile şi scrie în cartea Sa toate luptele celor credincioşi. Gândurile Domnului ne urmăresc pe toate cărările şi pătrund până în străfundurile fiinţei noastre. Nici un nerv şi nici un tendon, nici o valvă şi nici o arteră nu este uitată; toate detaliile lumii noastre neînsemnate se află în gândurile marelui Dumnezeu.

Dragă cititorule, preţuieşti acest adevăr? Atunci păstrează-1 în inima ta. Nu te lăsa niciodată condus de nebunii filosofi care predică un Dumnezeu impersonal şi vorbesc despre materia de sine existentă şi stătătoare. Domnul trăieşte şi se gândeşte la noi; acesta este un adevăr prea preţios pentru a fi furat. Cunoaşterea unui nobil este atât de valoroasă încât cel care o are se consideră bogat; cu cât mai de preţ este cunoaşterea Regelui Regilor! Dacă Dumnezeu se gândeşte la noi, totul este bine, şi ne putem bucura pe vecie.
2) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014

Pentru că cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are, de a‑Şi supune chiar toate lucrurile. 

Filipeni 3.20,21

Speranţa sau aşteptarea creştinului este aceea că Domnul Isus va veni şi‑i va schimba trupul smeririi sale, transformându‑l într‑unul glorios, asemenea trupului Său. Fie că va trebui sau nu să moară înainte de acest eveniment, aceasta nu va schimba cu nimic realitatea. Transformarea va avea loc; speranţa este sigură. Dacă creştinul moare înainte de venirea Domnului, putrezirea se va îmbrăca în neputrezire, iar dacă este în viaţă în acel moment pe pământ, ceea ce este muritor în el se va îmbrăca în nemurire. Autoritatea pe care întemeiem această speranţă o avem nu doar în Cuvânt (1 Corinteni 15.51‑53), ci şi în lucrarea împlinită a lui Hristos.Creştinul are motive să creadă că nu numai sufletul său, ci şi trupul său va fi mântuit prin sângele scump al lui Hristos. Dacă, prin harul lui Dumnezeu, mântuirea i‑a atins sufletul, el poate fi încrezător că ea îi va cuprinde şi trupul.Apostolul Pavel a fost învăţat să aştepte acest sfârşit glorios pentru el şi pentru toţi cei credincioşi. Noi limităm mântuirea lui Dumnezeu atunci când îi mărginim binecuvântarea numai la domeniul sufletului şi facem ca schimbarea trupului să depindă de altceva decât de mântuire.Unii vor spune că transformarea credinciosului depinde de sfinţirea sa; alţii, de felul cum aşteaptă venirea Domnului; în timp ce apostolul ne spune că pe cei pe care i‑a îndreptăţit, Dumnezeu i‑a şi glorificat (Romani 8.30).Şi, din nou, el ne spune că, pe toţi cei care adorm în Isus, Dumnezeu îi va aduce împreună cu El; iar acei credincioşi care vor rămâne în viaţă până la venirea Domnului vor fi răpiţi împreună cu cei morţi (care vor învia întâi) pentru a‑L întâlni pe Domnul; şi astfel vor fi pentru totdeauna cu El (1 Tesaloniceni 4.14‑18). Mântuirea deplină a creştinului nu va fi desăvârşită până la venirea Domnului.„Meat in Due Season“ [„Hrană la timpul potrivit“]

3) MANA DE DIMINEAŢĂ

Toate sînt ale voastre…..fie lumea……fie lucrurile de acum fie cele viitoare. Toate sînt ale voastre; şi voi sînteţi ai lui Hristos şi Hristos este al lui Dumnezeu.

1CORINTENI 3: 21-23

Mulţi copii ai lui Dumnezeu au siguranţa iertării păcatelor şi într-o oarecare măsură, dorinţa de a slăvi pe Dumnezeu în viaţa lor. Ei pot spune că sînt mîntuiţi prin har, dar ei nu realizează că sînt moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos şi nici nu realizează că toate sînt ale lor: cele de acum şi cele viitoare.Bogăţiile nepătrunse ale Domnului Isus Hristos care îşi vor avea îndeplinirea şi satisfacţia deplină şi desăvârşită în cer, bogăţiile acestea trebuie să fie posesiunea prezentă a celui ce crede în El. Credinciosul cel mai tînăr, cel mai slab, este chemat să stăpînească această moştenire pentru a slăvi pe Mîntuitorul său prin felul său de viaţă. şi Duhul Sfînt este Acela care ne asigură bucuria imediată a unei moşteniri duhovniceşti care întrece orice pricepere, tot ce am putea să cerem sau să gîndim noi, făcînd din noi “…copii……moştenitori ai lui Dumnezeu…” (Rom. 8:17). N-ar trebui să ne mărturisim sărăcia vieţii nostrc creştine şi să recunoaştem că nu trăim ca moştenitori? Faptul că avem personal pe Domnul Isus ca Mîntuitor este condiţia care ne asigură acum, în prezent, bucuria acestei moşteniri duhovniceşti.Dar Acela care a venit la noi şi pe Care L-am primit, vrea să-şi găsească în noi moştenirea Sa. Cu alte cuvinte, El este moştenitorul fiinţei şi vieţii noastre. Viaţa noastră trebuia deci să fie posesiunea Lui şi s-o folosească cum crede El de cuviinţă. În felul acesta El ne va putea îndrepta privirile spre o lume pierdută, pe care El o iubeşte atît de mult şi care are nevoie de dragostea lui Dumnezeu pe care noi trebuie să i-o facem cunoscută. Dragostea aceasta este cheia care va deschide broasca ruginită de păcat a inimii omeneşti. Să luăm deci hotărîrea de a ne lăsa stăpîniţi în întregime de Domnul Hristos care are dreptul de moştenitor al fiinţelor noastre şi să-I cerem să ne umple de dragostea Lui, pentru ca numai în felul acesta să ne poată folosi pentru cîştigarea sufletelor în lumea aceasta ruinată de păcat şi să fim un balsam chiar şi în adunare. “Noi nu putem să realizăm cu adevărat dragostea Domnului Hristos în părtăşia noastră cu El, fără a cuprinde în ea pe toţi aceia pe care El îi iubeşte ca pe ai Săi.” (J.N.D.)

4) IZVOARE ÎN DEŞERT

Vacile urâte la vedere şi slabe la trup  au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup … Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline.  (Geneza 41:4,7)

Acest vis ar trebui să fie un avertisment pentru fiecare dintre noi. Da, este posibil ca cei mai buni ani ai vieţii noastre, cele mai frumoase experienţe de care ne-am bucurat, cele mai mari victorii pe care le-am câştigat, şi cele mai bune lucrări pe care le-am făcut să fie înghiţite de perioade de cădere, de înfrângere, de dezonoare şi de inutilitate în împărăţia lui Dumnezeu. Unii oameni ale căror vieţi au fost foarte promiţătoare şi pline de realizări au avut un astfel de sfârşit. Cu siguranţă că este groaznic de imaginat, dar este adevărat. Totuşi nu este neapărat nevoie să se întâmple.Samuel Dickey Gordon spunea odată că singura măsură sigură împotriva unei astfel de tragedii este să ai „o relaţie vie cu Dumnezeu zi de zi – sau chiar oră de oră“. Experienţele mele binecuvântate, roditoare, şi victorioase de ieri n-au nici o valoare pentru mine astăzi. De fapt, ele pot fi „înghiţite“ sau anulate de căderile de astăzi, dacă nu le văd ca pe nişte stimulente care să mă propulseze înainte spre experienţe mai bune şi mai bogate.Menţinerea acestei „relaţii vii cu Dumnezeu“, prin rămânerea în Hristos, va fi singurul lucru care va împiedica „vacile urâte la vedere şi slabe la trup“ şi „spicele slabe“ să-mi mistuie viaţa. din Mesaje pentru vegherea de dimineaţă

5) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Corinteni 4:5-15

NUMAI DE DRAGUL LUI

Căci noi nu ne propovaduim pe noi înşine, ci pe Domnul Isus Cristos. Noi sîntetn robii voştri, pentru Isus.  – 2 Corinteni 4:5

Cei doi copii ai mei de pe bancheta din spate a maşinii, erau doar nişte copii, şi nu nişte adulţi la scară redusă. Încercam din greu să accept acest fapt. Dar glumele lor şi semnificaţiile ascunse ale celor spuse mă îngrijorau. Ştiau ceea ce simt atunci cînd se tratau astfel unul pe celălalt. Erau hotărîţi să se bage unul în sufletul celuilalt şi să-mi încerce în acelaşi timp limitele toleranţei părinteşti. Nu a durat mult pînă să primesc cîteva pastile insultătoare. De ce nu se puteau purta civilizat şi cu dragoste, m-am gîndit – cel puţin din pricina mea? Nu le păsa de mine? Nu aveau nici măcar puţin respect faţă de sentimentele mele? La acel punct, m-a lovit un alt gînd. Era ca şi cînd unul din gîndurile mele s-ar fi întors ca un bumerang, lovindu-mă pe la spate. Deodată mi s-a părut că eu însumi stăteam pe bancheta din spatele maşinii şi Tatăl ceresc era la volan. M-am gîndit cît de multe lucruri fac eu – şi pe cîte nu le fac – numai de dragul Lui? Cîte lucruri fac eu – nu numai pentru că sînt bune, nu numai pentru că aşa este creştineşte, sau că este în interesul meu să le fac, dar să le fac de dragul Domnului? Apostolul Pavel pare să fi petrecut ceva timp gîndindu-se la aceste lucruri. Probabil că el şi-a dat seama că din pricina dragostei sale pentru Isus şi a dorinţei de a-L mulţumi, tot ce a făcut a fost făcut de dragul Domnului.Cu aceste gînduri în minte, cred că mai bine sâ trec pe bancheta din spate, cu ceilalţi copii – pentru o vreme. (M.R.D. II)
De vrei să faci ceva frumos
Pentru Cristos, priveşte bine
Şi-ai să descoperi ne-ndoios
Ce-aproape e Cristos de tine. – Traian Dorz.
Facem cel mai mult pentru noi înşine atunci cînd facem cel mai mult pentruDomnuL

6) MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO
« Veniţi la Mine toţi cei trudiţi si împovăraţi si Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mi­ne, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.»  – Matei 11,28-30

Domnul Isus face această invitaţie de două ori. Este ne­mărginirea îndurării, a bunătăţii Domnului, care se înno­iește în fiecare dimineaţă. Această dublă invitaţie este pen­tru aceia care vin la El: «Eu vă voi da odihnă» şi «veţi gă­si odihnă pentru sufletele voastre». Prin promisiunea: «Eu vă voi da odihnă», Domnul îţi va reînnoi viata. El vrea să îți schimbe inima, să-ţi ofere noi perspective, să-ţi dea un nou punct de vedere. Iar când spune «veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre», El ne dă de înţeles că ştie ce fel de fi­inţe suntem. Dumnezeu cunoaşte neliniştea inimii noas­tre şi agitaţia pe care nu o putem nicicum stăpâni. Acest adevăr este valabil pentru azi şi pentru toate zilele: grăbeşte-te şi vino cu toate problemele şi poverile la Isus! Nu as­culta îndemnurile firii, ci încredinţează-te cu totul în mâ­na Lui!

7) Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

 LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE RIDICE

Am ridicat ochii spre cer… mi-a venit mintea înapoi” (Daniel 4:34-36)

Când împăratul Nebucadneţar s-a pocăit, „mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi”. Dar când noi trebuie să ne păstrăm imaginea, suntem refractari faţă de cererea de ajutor la alţii, ca nu cumva lumea să aibă o părere mai proastă despre noi. Un autor scrie: „Să cazi este destul de rău, dar să cazi şi să nu strigi după ajutor este şi mai rău. Unii sunt atât de plini de mândrie şi de auto-suficienţă, încât ei se gândesc: „Dacă nu mă pot ridica singur, nu voi lăsa pe nimeni să mă ajute”. Nu mai fi atât de mândru – mândria este cea care te-a făcut să cazi de prima dată! Biblia spune: „El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:37). Mândria este periculoasă, ea te obligă să stai inutil într-o stare de neajutorare zile în şir – şi uneori ani. Dacă ai fi cerut imediat ajutor, te-ai fi putut ridica şi ţi-ai fi putut continua viaţa”. Proverbe 14:12 spune: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”. Ai încercat vreodată să salvezi un animal rănit? El nu ştie că singura ta dorinţă este să-l ajuţi; el ştie doar că este în dureri şi în consecinţă ripostează faţă de persoana care o merită cel mai puţin. Lucrul acesta este adevărat mai ales când ai fost rănit de o persoană apropiată şi nu ai întrezărit lucrul acesta. Poţi suferi atât de mult, încât începi să nu mai ai încredere în nimeni, nici măcar în Dumnezeu. încetezi să te mai rogi şi să citeşti Biblia, îi eviţi pe cei ce vor să te ajute şi refuzi să laşi pe cineva să se roage pentru tine. Biblia spune: „nu vă împietriţi inimile” (Evrei 3:15). Astăzi, recunoaşte că ai căzut şi lasă-L pe Dumnezeu să te ridice.

8) CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE

Prin El, să-I aducem totdeauna lui DUMNEZEU o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc Numele Lui.  –  Evrei 13.15

Credincioşii sunt însărcinaţi să aducă jertfă de laudă Domnului. Acest adevăr să nu-l uităm niciodată. Marele nostru Preot duce jertfele noastre de laudă şi mulţumire în faţa lui Dumnezeu. Cât de mult ne îmbărbătează chiar acest verset: „Să aducem o jertfă de laudă adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ne este spus: „Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în locul Prea Sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină” (Evrei 10.19-22). Chiar dacă jertfele noastre sunt uneori slabe, incomplete şi nedesăvârşite, noi avem un Mare Preot care are putere să deosebească binele de rău. El ia aceste jertfe şi le prezintă lui Dumnezeu ca un miros plăcut al Persoanei şi a lucrării Sale. Fiecare mişcare a inimii către El, orice lucru cât de mărunt ar fi, fiecare dar făcut cu bucurie, totul se înalţă spre Dumnezeu, dezbrăcat de orice slăbiciune şi nedesăvârşire, dar îmbrăcat cu chipul Celui care neîncetat stă pentru noi în faţa lui Dumnezeu. Acestea ne amintesc de placa de aur curat pe care Aaron trebuia să o poarte şi despre care citim: „Ea să fie pe fruntea lui Aaron şi Aaron va purta fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentru ca ei să fie plăcuţi înaintea lui” (Exod. 28.38). De-am cerceta şi mai mult ţinuta noastră în viaţa de toate zilele.Dumnezeu s-a descoperit prin Isus Cristos. La cruce adevărul şi îndurarea s-au întâlnit. Păcatul a fost dat la o parte prin sângele Lui. De aceea îmi plec capul şi nu pot face altceva decât să-I mulţumesc.

9) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de C.H. Spurgeon

RĂSPLATA BIRUITORULUI

Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe ea va fi scris un nume pe care nu-l ştie decât acela care-l primeşte. – Apocalipsa 2.17

Inima mea, sileşte-te să stărui în lupta sfântă, căci mare e răsplata biruinţei. Azi noi mâncăm din hrana cerească ce cade în tabăra noastră, din acea hrană, din pustie, care vine din cer şi care nu lipseşte niciodată pelerinului în drum spre Canaan. Dar în Domnul Isus, ne este păstrat un nivel mai înalt al vieţii duhovniceşti, precum şi o hrană care ne este necunoscută încă. În vasul de aur aşezat în chivot se găsea ascunsă o măsura de mană, care nu trebuia sa se strice, chiar peste veacuri. Nimeni nu a văzut-o vreodată; ea era păstrată în chivotul legământului în Locul preasfânt. Tot astfel viaţa credinciosului este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Vom ajunge în curând acolo. Ieşind biruitori prin harul Domnului Isus, vom avea parte de bucatele împăratului. Ne vom hrăni cu mana ascunsă, care e Domnul Isus. El este pentru noi totul, în toţi ai Lui, oricare ar fi situaţia noastră. El este Cel ce ne va întări pentru luptă, care ne asigură biruinţa şi El însuşi ne este răsplata. Doamne, dă-mi această biruinţă!

10) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI: Volumul 1 De la Geneza la Iosua
de Jean Koechlin –  Exod 19:16-25

Când un copil mic susţine că poate face ceva care-i este imposibil, de exemplu să ridice un sac de cincizeci de kilograme, ce-i spune tatăl? „încearcă!” Numai după ce, dând greş, copilul s-a convins că tatăl are dreptate, el se poate încrede în tatăl său, ca să facă el acest lucru în locul lui.Aceasta este lecţia pe care va trebui s-o înveţe Israel lângă Muntele Sinai.Poporul crede că poate face tot ceea ce cere Domnul? Aşa să fie, atunci să li se facă înţelese cerinţele Lui sfinte. Capitolul 12 din Evrei (v. 18-19) tocmai la această scenă se referă când prezintă în antiteză muntele „care nu se putea atinge” cu cel al Sionului, cu alte cuvinte, harul prin care suntem chemaţi să ne apropiem. Şi nu Moise mijloceşte pentru noi pe munte, ci Isus, care este în cer. „De aceea”, conchide scriitorul acestei epistole, „să avem har, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă” (Evrei 12.28). Această teamă de a nu fi pe plac Domnului, în cazul nostru, nu se naşte din porunci stricte, nici din angajamente îndrăzneţe pe care le-am făcut noi, nici, ca aici, pornind de la o demonstraţie solemnă a puterii lui Dumnezeu. Ea este răspunsul inimilor noastre faţă de harul Lui nemăsurat pentru noi (Psalmul 130.4).

11) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de  Fritz Berger

Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locuri stâncoase, sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie.”  – Marcu 4:16

Aceştia sunt diferiţi de oamenii înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum. Se bucură de Cuvânt şi ascultă Cuvântul foarte interesaţi la orele de Adunare. Pe drum spre casă subiectul lor continuă pe marginea Cuvântului, povestesc cât de binecuvântaţi au fost, şi cum le-a spus foarte mult Cuvântul, mulţumesc Lui Dumnezeu pentru predicatorul lor bun şi de-abia aşteaptă să fie din nou oră de Adunare spunând: “Biblia ni se pare complet nouă.” Dar când înţeleg că trebuie să restituie lucrurile furate, se gândesc:”ce va spune lumea. Este de ajuns să-ţi recunoşti păcatele doar înaintea Lui Dumnezeu.”Oamenii arată cu degetul spre ei, spunând:”Acum şi aceştia merg la Adunare şi vor să fie mai buni ca ceilalţi oameni.” Neavând rădăcină nu dau roade, căci au semănat pe pământ stâncos.Dacă nu suntem dispuşi să recunoaştem păcatele, atunci Cuvântul nu poate prinde rădăcini. Sunt oameni care se asemană cu pleava, aşa cum este scris în Matei 3:2. Mai demult grâul se curăţa cu lopata, prin aruncarea în bătaia vântului;pleava a ţinut pasul cu grâul un timp, apoi a fost luată de vânt. Sunt deci oameni care dacă vin ispitele dau înapoi, şi nu depun mărturie despre Isus pentru că le este ruşine. Aceştia sunt ca trestia în vânt; îşi schimbă faţa părerea celor care sunt mulţi, procedează după părerea lor proprie, zicând:”Este greu a trăi pentru Dumnezeu în vremea noastră. Sunt locuri în Scriptură care nu pot fi luate exact aşa.” Aceştia nu ajung să rodească, ei se usucă înainte de vreme.

12) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers

Spontaneitatea dragostei

Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate…  –  1 Corinteni 13: 4-8

Dragostea nu este premeditată, ea este spontană, apare în moduri extraordinare. Nu există nici un fel de siguranţă matematică în concepţia lui Pavel despre dragoste. Noi nu putem spune: „Nu mă voi gândi la nimic rău; voi crede toate lucrurile”. Caracteristica dragostei este spontaneitatea. Nu aşezăm spusele lui Isus ca pe un standard în faţa noastră: dar când Duhul Lui are cale liberă în noi, trăim potrivit standardului Lui fără să ne dăm măcar seama de aceasta, iar când privim înapoi suntem uimiţi de absenţa vreunui interes personal în manifestarea unui anume sentiment, ceea ce dovedeşte prezenţa spontaneităţii dragostei adevărate. Natura oricărui lucru legat de viaţa lui Dumnezeu în noi poate fi remarcată numai după ce lucrul respectiv a trecut.Izvoarele dragostei sunt în Dumnezeu, nu în noi. Este absurd să credem că dragostea lui Dumnezeu se află în mod natural în inima noastră; ea este acolo numai după ce „a fost turnată în inimile noastre de către Duhul Sfânt”.Dacă încercăm să-I demonstrăm lui Dumnezeu cât de mult îl iubim, acesta este un semn sigur că nu îl iubim. Dovada dragostei noastre faţă de El este spontaneitatea ei absolută; ea vine în mod natural. Când privim înapoi, nu putem spune de ce am făcut anumite lucruri; le-am făcut în conformitate cu natura spontană a dragostei Lui din noi. Viaţa lui Dumnezeu se manifestă în acest fel spontan, deoarece izvorul dragostei este în El, iar Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8).

13) SĂMÂNŢA BUNĂ

Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum să-l omorâm …“.

Geneza 37.19-20

Istoria mişcătoare a lui Iosif înfăţişează modul în care lumea avea să-L primească pe Trimisul Tatălui ceresc. Neavând inimă pentru tatăl lor, fraţii lui Iosif – oameni cu gânduri josnice – nu au putut deosebi pe cel trimis la ei. Pentru ei, Iosif era doar un visător, ale cărui visuri i-au umilit şi ei au complotat să-l omoare.Tot aşa şi despre Hristos, poporul Lui a spus: „Iată moştenitorul; veniţi să-L omorâm“. Şi cât de gata este omul să-şi arate ura! „Ei l-au zărit de departe şi … s-au sfătuit să-l omoare“. Dar gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile oamenilor, nici căile Lui nu sunt căile noastre. Dacă este de luat o hotărâre cu privire la Fiul dragostei Tatălui ceresc, care vine în întâmpinarea omului, atunci vom vedea că omul va respinge pe Hristos pe când este încă departe.Visurile lui Iosif vorbeau despre supremaţia viitoare a lui Iosif şi reprezentau un moment în plus pentru invidia şi ura fraţilor lui. El fusese un martor al răutăţii lor, iar acum era faţă de ei un martor al slavei sale viitoare. Tot aşa, când Domnul a mărturisit împotriva răutăţii lumii şi despre slava Lui viitoare, ca şi Iosif, Şi-a atras asupra Lui ura din partea lumii.

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s