MEDITAȚII CREȘTINE – 27 Aprilie 2014

love-of-god-is-with-youDUMNEZEU ÎŞI VA TERMINA LUCRAREA ÎNCEPUTĂ 

Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. – Psalmul 138:8

Acela care a început, va şi sfârşi lucrarea Sa în sufletul meu. Tot ce este cu privire la mine, îl priveşte şi pe Domnul. Tot ce va găsi El bun, fără a fi ajuns perfect, îl va supraveghea, îl va menţine şi îl va duce la bun sfârşit. Iată mângâierea noastră!

Prin mine însumi, eu nu voi putea sfârşi lucrarea de har. Lipsurile mele de fiecare zi, îmi dovedesc aceasta îndeajuns şi, daca am rămas credincios până acum, aceasta se datorează numai faptului că Domnul m-a ţinut. Dacă El m-ar părăsi numai o clipă, tot ceea ce am câştigat ar fi pierdut şi eu aş pieri. Dar Domnul va continua să mă binecuvânteze; El va desăvârşi credinţa mea, dragostea mea, caracterul meu, lucrul meu. Şi El va face aceasta, pentru că a început această lucrare în mine. De la El îmi vine dorinţa pe care o am ca să mă desăvârşesc şi, într-o oarecare măsură, El a împlinit deja năzuinţele mele. Niciodată El nu va lăsa o lucrare neterminată; aceasta n-ar fi spre slava Sa; El ştie cum să împlinească planurile harului Său, şi chiar dacă propria mea fire rea, lumea şi diavolul se unesc împreună pentru a împiedica lucrarea Sa, eu nu mă îndoiesc de făgăduinţa Sa. „El va sfârşi ce a început pentru mine” şi eu îl voi lăuda totdeauna.Te rog, Doamne, fă să înflorească lucrarea Ta de har în mine şi să înainteze astăzi! (Din Tezaurul Promisiunilor  de C.H. Spurgeon)

2) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014

Vedeţi dar cât de mare a fost acesta. 

Evrei 7.4

Deşi versetul acesta se referă în mod direct la Melhisedec, Epistola către Evrei este o carte a superlativelor când este vorba de Hristos. Scopul ei este de a arăta că Domnul Isus este cu mult mai măreţ decât toţi cei care au fost înaintea Lui. În această epistolă citim mult despre măreţia lui Hristos în contrast cu vechea ordine de lucruri, care era doar o umbră a Lui şi a bunurilor viitoare (Evrei 10.1).

Fiecare capitol din Evrei scoate în evidenţă această tematică superbă:

Evrei 1 – El este mai mare decât profeţii şi îngerii.
Evrei 2 – El este mai mare decât Adam (comparaţi cu Psalmul 8).
Evrei 3 – El este mai mare decât Moise.
Evrei 4 – El este mai mare decât Iosua.
Evrei 5 – El este mai mare decât Aaron.
Evrei 6 – El este mai mare decât principiile de bază ale religiei.
Evrei 7 – El este mai mare decât preoţia levitică.
Evrei 8 – El este mai mare decât vechiul legământ.
Evrei 9 – El este mai mare decât cortul întâlnirii.
Evrei 10 – El este mai mare decât arderile‑de‑tot şi jertfele.
Evrei 11 – El este mai mare decât eroii Vechiului Testament.
Evrei 12 – El este mai mare decât Abel.
Evrei 13 – El este mai mare decât jertfa pentru păcat şi mai mare decât Ierusalimul sau oricare alt sistem religios de pe pământ.

El este mai mare pentru că El este o Persoană divină – Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, iar toţi ceilalţi, indiferent că sunt oameni sau îngeri, sunt doar fiinţe create; pentru că preoţia Lui rămâne pentru totdeauna, potrivit puterii unei vieţi nepieritoare; pentru că jertfa Sa nu trebuie repetată şi este valabilă pentru a da răscumpărare eternă; pentru că până şi cei mai renumiţi eroi ai credinţei au fost oameni cu greşeli – însă El nu greşeşte niciodată; pentru că cel mai respectat sistem religios al lumii nu înseamnă nimic în comparaţie cu El; pentru că El este Marele Păstor; şi pentru că legământul Lui este etern! (B. Reynolds)

3) MANA DE DIMINEAŢĂ

Căci noi sîntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (EFESENI 2:10)

Cuvîntul acesta este o mare încurajare. Cînd ne găsim în faţa falimentului eforturilor noastre sau a elanurilor sincere cu privire la sfinţenie vom recunoaşte nu numai că sîntem lucrarea Lui, dar mai ales că am fost creaţi din nou în Domnul Hristos. O viaţă dumnezeiască, o viaţă nouă a fost sădită în noi, astfel încît, lucrurile vechi cad ca frunzele vestejite, în felul acesta, lucrarea harului operînd în noi face să cadă vechile obiceiuri, gusturi, legăturile de altădată, “toate lucrurile au devenit noi” prin Duhul de viaţă care este în Hristos. Sfinţenia nu este rodul eforturilor noastre, ci efectul vieţii de înviere pe care o trăim ca făpturi noi şi pe care Duhul Sfînt o lucrează în noi zi după zi, fiindcă sîntem în Hristos. Putem verifica adevărul acesta dacă umblăm în mod constant cu Dumnezeu. La sfîrşitul zilei, să ne amintim de biruinţele şi căderile pe care le-am avut. Vom observa că în ziua următoare, Duhul de viaţă care este în Hristos, acest Duh creator, ne va face să înaintăm tot mai mult în asemănarea cu El şi într-o mărturie care să-L cinstească, să-L slăvească.Nu numai că faptele pe care trebuie să le facem sînt pregătite mai dinainte de Dumnezeu, dar El ne pregăteşte mai întîi pe noi înşine pentru aceasta. Toate împrejurările vieţii noastre contribuie la educarea noastră spirituală. în felul acesta intrăm pe calea de slujire pe care ne-a rînduit-o Dumnezeu; şi este o slujbă pe care El a pregătit-o fiecăruia în parte. Dar ceea ce este şi mai minunat este faptul că El ne-a pregătit şi harul necesar ca să-I slujim unde ne-a aşezat El. Ce bine ar fi fost dacă de-a lungul timpului credincioşii şi-ar fi cunoscut slujirea la care au fost chemaţi şi dacă fiecare ar fi rămas în locul unde 1-a aşezat Dumnezeu. Duhul Sfînt ne arată atît de clar lucrul acesta în 2Cor. 12:12-31. Negreşit noi nu putem să-L limităm pe Dumnezeu în planul Său. Dacă vom continua să ne odihnim pe lucrarea pe care a făcut-o El pentru noi, El va dezvolta posibilităţile slujirii noastre mai mult decît sîntem în stare să-I cerem sau să ne gîndim noi. Ceea ce ne trebuie este o predare deplină şi atunci vom realiza că sîntem abia la începutul a ceea ce ar putea face Dumnezeu prin noi.

4) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de  Fritz Berger

„Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.”

1Corinteni 15: 58

Este valabil pentru mulţi:”Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre.” În versetul de mai sus suntem îndemnaţi să sporim în lucrul Domnului pentru că osteneala noastră nu este zadarnică. De ce nu este zadarnică? Pentru că este plăcută Lui Dumnezeu. Ar fi ceva absurd dacă am lucra cu gândul că este fără folos. Dacă încercăm să-i judecăm pe alţii, este bine să ne întrebăm: „ Câţi oameni au ajuns la naşterea din nou prin mine?” Aceasta depinde dacă noi aşteptăm roade datorită sforţărilor noastre, sau rodul nostru este din har. Totuşi este bine să ne întrebăm. Slugile leneşe şi nefolositoare nu-şi pun această întrebare. Sunt unii care au un singur scop: să nu facă vreun rău, sau un păcat;pe când alţii sunt la dispoziţia Lui Dumnezeu spre a-I sluji. Unii cred că vor ajunge în cer dacă nu vor păcătui. Dar noi avem şi alte lucruri de îndeplinit, de exemplu:Mulţumiţi Lui Dumnezeu pentru toate lucrurile!” Facem noi aceasta? Dacă nu, atunci păcătuim. De aceea vrem să ne întrebăm:”Ccum pot ajunge în această stare? Cum pot să cresc în credinţă?” Dacă bem lapte, creştem. Citim despre o adunare că:”A crescut şi creşterea ei a fost vizibilă.” Creşterea trebuie să fie vizibilă. Este scris:”Creşteţi în har!” Şi nu creşteţi în Moise.” Dar cum? Trebuie să ne bazăm pe har. Nu putem creşte dacă dorim să rămânem şi să creştem în neprihănire, prin fapte. Numai prin har putem înainta.

5) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE  Text:  Matei 10:16-26 

 O POZIŢIE MAI BUNĂ

Căci nu este nimic ascuns care să nu fie destăinuit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. Matei 10:26

Ce mîngîiere este să ştii că nimic nu scapă ochiului Iui Dumnezeu! EI va face toate lucrurile drepte. Tratamentul incorect şi suferinţele pe care nu le meriţi din partea lumii, vor fi aduse într-o zi la lumină. Cei cărora li s-a făcut răul vor fi răzbunaţi – chiar dacă nu în această lume, cu siguranţă în cealaltă. Am învăţat aceste lucruri, pentru prima dată, de la mama. Cînd eram la începutul adolescenţei cineva mi-a furat bicicleta. Era greu de cumpărat o bicicletă în zilele acelea, cînd banii nu ne prea intrau în casă. Eram distrus şi furios şi i-am exprimat mamei amărăciunea. Dar, ca de multe daţi pînă atunci, înţelepciunea ei m-a ajutat din nou. „Dave, mi-a spus ea, în această situaţie eşti cu adevărat un biruitor. Este mult mai bine să fii unul care a pierdut o bicicletă decît cel care a furat o bicicletă. Gîndeşte-te numai cu ce va trăi această fiinţă. Si ce-I va spune lui Dumnezeu la marea judecată?” Am înţeles imediat argumentul ei şi m-am consolat. Dar numai mai tîrziu am priceput tot ce spusese mama şi ce era implicat în cuvintele ei. Ea avea credinţa în justiţia lui Dumnezeu. Ea ştia că în ciuda faptului că acea persoană o va duce bine furînd în lumea aceasta, într-o zi va trebui să dea socoteală pentru păcatele ei în faţa lui Dumnezeu. Simţi răni adînci în inima ta pentru relele pe care ţi le-au făcut alţii? Poate cineva pe care-l iubeşti şi în care ai încredere, te-a trădat. Poate ai suferit o mare pierdere, şi cel ce-a dat lovitura a dispărut cu obiectul tău de preţ. Gîndeşte-te numai la poziţia celui ce-a săvîrşit acest lucru rău. Deoarece Dumnezeu este drept şi va face ca toate lucrurile să fie corecte, tu eşti într-o poziţie mai bună!

Faptele rele şi păcatele firii    
Ţinute-s adesea ascunse privirii.
Judecata va scoate totu-n lumină
Nimic n-a scăpat de privirea divină. (D.J.D.)

Secerişul judecăţii este sigur de îndată ce sămînţa păcatului este semănată

6) MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

«Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.»

Isaia 55: 6

Ne întrebăm poate de ce trebuie să îl căutăm pe Dom­nul. Îndemnul Său – «Căutaţi-Mă» – din Isaia 45,19 este însoţit şi de răspunsul la această dilemă: «Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept». Cunosc stratagema dia­volului care încearcă să ne ispitească să ne lăsăm prinşi de alte activităţi, să nu-L mai căutăm din toată inima pe Dom­nul. Oare de câte ori nu ni s-a întâmplat chiar şi în timpul rugăciunii să ne surprindem gândindu-ne la altceva? Dom­nul însă ne avertizează: «Ascultaţi-Mă, dar» (Isaia 55,2). Dacă îl căutăm în mod sincer vom primi răspuns la rugă­ciunile noastre, dar nu acest lucru îl urmăreşte Domnul în primul rând. Important este să îl găsim pe El, deoarece, odată ce L-am găsit avem absolut totul din belşug. Atunci am găsit şi răspuns, soluţii la frământările noastre. Când ÎI găsim, s-ar putea ca problemele, întrebările şi greutăţile noastre să nu se rezolve, dar cu siguranţă vom fi eliberaţi de ele. Când îl găsim, Se ocupă El de tot; Domnul spune: «Căci cel ce Mă găseşte, găseşte viaţa …» (Prov. 8,35).

7) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers

Ce doreşti?

Şi tu umbli după lucruri mari? – Ieremia 45:5

Umbli după lucruri mari pentru tine? Poate că nu cauţi să fii cineva, dar cauţi lucruri mari de la Dumnezeu pentru tine însuţi. Dumnezeu vrea mai mult ca tu să fii într-o relaţie strânsă cu El decât doar să primeşti darurile Lui; vrea ca tu să ajungi să-L cunoşti pe El. Un lucru mare este supus întâmplării, vine şi pleacă. Dumnezeu nu ne dă niciodată ceva la întâmplare. Nimic nu este mai uşor decât să ajungi într-o relaţie bună cu Dumnezeu, în afară de cazul în care nu-L doreşti pe Dumnezeu, ci numai ceea ce-ţi dă El. Dacă ai ajuns doar până în punctul de a-L căuta pe Dumnezeu pentru lucruri, nu ai ajuns niciodată la prima fază a predării; ai deveni creştin dintr-o perspectivă a ta proprie. „I-am cerut lui Dumnezeu Duhul Sfant, dar El nu mi-a dat odihna şi pacea pe care le-am aşteptat.” Imediat Dumnezeu pune degetul pe rană – tu nu-L cauţi deloc pe Domnul, ci cauţi ceva pentru tine însuţi. Isus spune: „Cereţi şi vi se va da”. Cere-i lui Dumnezeu ceea ce vrei; nu poţi cere dacă nu ceri un lucru bun. Când te apropii de Dumnezeu, încetezi să mai ceri lucruri. „Tatăl vostru cel ceresc ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a-l cere voi.” Atunci de ce să-i ceri? Ca să ajungi să-L cunoşti pe El. Cauţi tu lucruri mari pentru tine – „O. Doamne, botează-mă cu Duhul Sfânt”? Dacă Dumnezeu nu face asta. este din cauză că nu eşti suficient de predat Lui; există ceva ce refuzi să faci. Eşti gata să te întrebi ce anume vrei de la Dumnezeu şi de ce vrei acel lucru? Dumnezeu ignoră întotdeauna perfecţiunea prezentă în favoarea perfecţiunii finale. Pe El nu-L interesează să te facă fericit şi să te binecuvânteze chiar acum; El lucrează tot timpul în vederea perfecţiunii finale – „ca ei să fie una. cum Noi suntem una”.

8) IZVOARE ÎN DEŞERT

Eu sunt Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor!

Apocalipsa 1:18

Flori! Crini de Paşti! Spuneţi-mi în această dimineaţă aceeaşi lecţie plăcută a nemuririi pe care aţi spus-o atâtor suflete îndurerate de-a lungul anilor. Veche Carte înţeleaptă! Lasă-mă să mai citesc o dată în paginile tale puternica încredinţare că „a muri este un câştig“ (Filipeni 1:21). Poeţilor! Recitaţi pentru mine versurile voastre care preamăresc evanghelia vieţii veşnice la fiecare rând. Cântăreţi! Izbucniţi încă o dată în imnuri de bucurie – să mai aud o dată cântările mele preferate despre înviere. Copaci, flori, şi păsări; şi mări, ceruri, şi vânturi – şoptiţi-o, faceţi-o să răsune din nou, cântaţi-o, să se audă ecoul ei, să bată şi să răsune prin fiecare atom şi particulă de pe Pământ, şi văzduhul să fie plin de ea. Să fie povestită şi repovestită iarăşi şi iarăşi, până când speranţa ajunge să fie convingere, şi convingerea devine o certitudine a cunoaşterii. Să fie vestită până când, ca şi Pavel, chiar şi când ne înfruntăm moartea, vom înainta victorioşi, cu siguranţa credinţei noastre şi cu o paşnică şi radiantă expresie pe feţele noastre.

O, bocitori posomorâţi, ce mergeţi zi de zi
Pe ale cimitirului alei de chiparos şi tisă,
Lăsaţi astăzi mormintele de jos spre care mergeţi,
Şi ridicaţi-vă ochii spre albastrul etern al lui Dumnezeu!

Nu este timp pentru amărăciune şi întristare;
Alegeţi crinii de Paşti, nu narcisele pale;
Lăsaţi-vă sufletele să se înfioare de mângâierea bucuriei,
Şi răspundeţi clinchetului dulce al clopoţeilor de Paşti.

Dacă Hristos ar fi încă în temniţa adâncă a mormântului,
Un prizonier al Vrăjmaşului de care ne temem;
Dacă El n-ar fi înviat din celula putrezirii,
Cine atunci ţi-ar fi şters lacrimile triste ce le verşi?

Dacă Hristos ar fi mort, ar trebui să plângem,
Dar El a înviat şi a biruit moartea;
Potoleşte deci suspinurile tale, măcar până mâine,
De Paşti acordă o vacanţă necazurilor tale. (May Riley Smith)

Un cunoscut predicator era odată în biroul lui scriind o predică pentru Paşti, când i-a trecut prin minte acest gând: „Domnul meu trăieşte!“ Plin de bucurie a sărit pe podea şi repeta într-una: „Hristos este viu. Trupul Lui este cald, El nu este marele «Eu eram», ci marele «Eu sunt»“.

Hristos nu este doar un fapt, ci un fapt viu. El este gloriosul adevăr din Ziua de Paşti!Datorită acestui adevăr, un crin pascal înfloreşte şi un înger stă la mormântul fiecărui credincios. Noi credem într-un Domn înviat, aşa că nu vă uitaţi la trecut ca să vă închinaţi doar la mormântul Lui. Uitaţi-vă în sus şi înăuntru ca să vă închinaţi Hristosului cel viu. Pentru că El trăieşte, şi noi vom trăi. (Abbott Benjamin Vaughan)

9) Meditatii de Dimineața și Seara de Charles H. Spurgeon

DIMINEAŢA
Dumnezeu, Dumnezeul nostru.  – Psalmi 67:6

Este ciudat să observi cât de putin ne folosim de binecuvântările spirituale pe care ni le dă Dumnezeu, dar este încă şi mai ciudat să vezi cât de puţin ne folosim de Dumnezeu însuşi. Deşi El este „Dumnezul nostru”, apelăm de puţine Ori la El şi îi cerem puţine lucruri. Cât de rar cerem sfatul Dornnului! Cât de des ne facem afacerile fără să-I căutăm călăuzirea! In toate necazurile, ne luptăm fără încetare să ne purtăm singuri poverile, în loc să le aruncăm asupra Lui, ca să ne poată sustine! Acest lucru nu se întâmplă din cauza neputinţei noastre, fiindcă Domnul ne spune „sunt al tău, suflete; vino şi foloseşte-Mă Cum vrei. Poţi să vii oricât de des la cămara mea, şi cu cât vii mai mult, cu atât este mai bine”. Este vina noastră dacă respingem bogăţiile lui Dumnezeu. De vreme ce ai un asemenea Prieten, şi El te invită, vino zilnic la el. Atâta timp cât ai un Dumnezeu la care să te duci, nu vei duce lipsă de nimic. Atâta timp cât ai un Dumnezeu care te ajută, nu trebuie să te temi de nimic. Du-te la Tezaurul tău şi la toate lucrurile de care ai nevoie. Acolo ţi se va împlini orice vis. Învaţă divina îndemânare de a avea totul în Dumnezeu. El îţi poate oferi totul sau, încă şi mai bine, poate fi totul pentru tine. lngăduie-mi să te implor, atunci, să-L foloseşti pe Dumnezeu. Foloseşte-te de El în rugăciune. Du-te des la El, fiindcă este Dumnezeul tău. O, vei ezita să te foloseşti de un asemenea privilegiu? Zboară la EL, şi spune-I toate nevoile tale. Foloseşte-L mereu — prin credinţă — în orice moment. Dacă împrejurări întunecate ţi-au umbrit drumul, foloseşte-L pe Dumnezeu ca pe o lumină. Dacă un duşman puternic te-a atacat, fă din Dumnezeu scutul tău, fiindcă „Domnul Dumnezeu este un soare si un scut” (Psalmi 84:11) pentru poporul Său. Dacă te-ai rătăcit în labirintul vieţii, foloseşte-L ca pe o călăuză, fiindcă El te va conduce. Oricum ai fi, și oriunde te-ai afla, aminteşte-ţi că Dumnezeu este singura ta nevoie şi singurul ajutor. El poate face totul pentru tine.

*

Domnul este împărat în veci de veci.

Psalmi 10:16

Isus Christos nu îşi reclamă în mod despotic drepturile divine, fiindcă El este fară de tăgadă Unsul Domnului! „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El” (Coloseni 1:19). Dumnezeu I-a dat toată puterea şi autoritatea. Ca Fiu al Omului, El este acum Capul bisericii Sale, şi domneşte peste cer, pământ şi iad, având cheile vieţii şi morţii. Unor prinţi le place să fie numiţi împăraţi de poporul lor, şi cu siguranţă că domnului Isus îi place să fie numit aşa de biserica Sa. Dacă s-ar supune votului această numire, orice credincios L-ar încorona ca împărat. O, dacă l-am putea cu şi mai multă slavă! Ar trebui să nu cruţăm nimic pentru slava lui Christos. Suferinţa ar trebui să fie o plăcere, şi pierderea câştig, dacă am putea să-i încununăm fruntea cu mai multe cununi şi să-L facem mai glorios în ochii oamenilor şi ai îngerilor. Da, El trebuie să domnească. Trăiască Regele! Toată lauda ţi se cuvine Ţie, Rege Isus! Înainte, suflete care îl iubiţi pe Domnul. Plecaţi-vă la picioarele Lui, şi aşterneţi-I drumul cu crinii iubirii şi.cu trandafirii recunoştinţei: „aduceţi coroana regală,! şi Încununaţi-L pe Domnul tuturor”. Mai mult, Domnul Isus este Rege în Sion prin dreptul cuceritorului. El a pus stăpânire pe inima poporului Său, şi a ucis vrăjmaşii care-L ţineau în robie. În Marea Roşie a sângelui Său, Răscumpărătorul nostru a înecat Faraonul păcatelor noastre. Nu va fi El Rege în Ieşurun? El ne-a eliberat de sub tăişul de fier al legii; nu merită Eliberatorul să fie încoronat? Noi suntem partea Sa, fiindcă ne-a eliberat din mâinile amoriţilor cu mână tare şi braţ puternic. Cine îi va lua partea de pradă? Fii slăvit, rege Isus! Îţi recunoaştem cu bucurie stăpânirea! Domneşte pentru totdeauna în inimile noastre, minunat Prinţ al Păcii.

10) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul 1 de la Geneza la Iosua de Jean Koechlin –  Exod 18: 1-12

Aici îl întâlnim din nou pe Ietro, socrul lui Moise. El personifică naţiunile pământului care, într-o vreme viitoare, se vor bucura împreună cu poporul Israel de eliberarea lui şi II vor glorifica pe Dumnezeu. Vedem de asemenea că Sefora şi cei doi fii ai ei, personificând Biserica, aşa cum am văzut mai înainte în cap. 2, nu au jucat nici un rol în încercările lui Israel, nici în eliberarea lui. Biserica va fi răpită de pe pământ atunci când va începe necazul cel mare, căruia îi va urma restaurarea poporului evreu.Gherşom ne aminteşte prin numele lui că, asemenea lui Moise, Hristos a fost un străin pe pământul unde a venit să locuiască şi că şi Biserica este străină aici jos. Dar, în această situaţie dificilă, el are ajutorul lui Dumnezeu: aceasta este semnificaţia numelui Eliezer. In v. 8, Moise aduce mărturie despre tot ce a făcut Dum­nezeu pentru ai Săi. Nu este oare un exemplu bun pentru noi? Să nu ne abţinem să spunem altora, începând cu membrii familiei noastre, care s-ar putea să nu ştie, cum am fost mântuiţi. Rezultatul acestei mărturii se vede în v.ll: Ietro recunoaşte măreţia Domnului, Ii dă glorie, aduce jertfe şi, în final, mănâncă sau, cu alte cuvinte, are comuniune cu cei răscumpăraţi în prezenţa lui Dumnezeu.

11) CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE

Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trâmbiţează dreptate. Legea DUMNEZEULUI său este în inima lui. –  Psalmul 37.30-31

Am citit odată despre un om din Orient care a tăiat pentru oaspetele său un miel şi l-a întrebat care parte din miel ar vrea să o mănânce. Oaspetele a răspuns: „cea mai bună.” Atunci au fost servite inima si limba. A doua zi, când i-a fost pusă aceeaşi întrebare, a rămas mirat când i s-a servit din nou inima şi limba. La întrebarea sa, gazda i-a răspuns că acestea sunt părţile cele mai bune dar şi cele mai rele. Deosebirea constă doar în direcţia în care sunt folosite.Această înţeleaptă concluzie cât şi răspunsul acesta sunt în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Limba noastră este un translator foarte bun şi clar al gândurilor şi simţurilor noastre. De ceea ce este plină inima, despre aceea vorbeşte gura. Dacă inima noastră este plină de frica de Dumnezeu şi dacă este călăuzită de Duhul lui Sfânt, al adevărului, atunci nu o să spunem decât adevărul şi din gura noastră nu o să iasă „nici un cuvânt stricat”. Cuvintele care ne vor ieşi din gură vor fi „pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efes. 4.25.29). Numai astfel va fi proslăvit Cristos în noi. El să devină tot mai mult subiectul inimilor noastre ca să putem cânta cu psalmistul: „Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: lucrarea mea de laudă este pentru împăratul! Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba” (Ps. 45.1).De-ar da Domnul să ne lăsăm călăuziţi întotdeauna de Cuvântul Său şi atunci când vorbim să-L proslăvim pe El, iar atunci când tăcem să fim ca Isus în faţa lui Pilat. Dacă nu poţi să-L proslăveşti în discuţiile tale atunci mai bine TACI. Dar niciodată să nu-ţi fie ruşine ca să-L proslăveşti, pe Marele tău Mântuitor.Cristos este CREŞTINISMUL şi RELIGIA noastră.

12) Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

 NU TE GRĂBI SĂ INTRI ÎNTR-O RELAŢIE (1)

„Nu stârniţi… dragostea, până nu vine ea!” (Cântarea Cântărilor 2:7)

Când ne simţim răniţi şi respinşi, există ceva înlăuntrul nostru care doreşte să dovedească faptul că încă suntem valoroşi şi dezirabili. în consecinţă, este posibil să intrăm în următoarea relaţie prea devreme. Dar aşa cum un bebeluş nu trece de la târât la condusul maşinii peste noapte, există un proces, iar dacă încerci să-l opreşti, vei ajunge de unde ai plecat, întrebându-te ce s-a întâmplat. Un autor spune: „O nouă relaţie nu te va vindeca cu succes, nu va evita agravarea rănilor cauzate şi nu va face ordine instantaneu. In ciuda fericirii temporare, mai devreme sau mai târziu vei ajunge să te confrunţi iarăşi cu vechile tale probleme. Dacă te găseşti în această situaţie, fă lucrurile aşa cum trebuie, la-ţi timp. Aceste lucruri nu pot fi simulate, grăbite sau urmărite. Ele îţi vor fi date când eşti pregătit şi nici o secundă mai devreme. îţi doreşti relaţia definitivă de data aceasta, iar Dumnezeu doreşte să fie filtrul tău, aşa că pentru a ajunge la comoara din inima ta, persoana trebuie să treacă mai întâi prin El”. Solomon scrie: „Nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea!” Nu te grăbi prea tare să intri într-o relaţie luând-o înaintea lui Dumnezeu. El are nevoie de timp ca să te transforme în persoana pe care o doreşte El. în timp pe lucrează la persoana ta, El pregăteşte inima partenerului potrivit care să apară la momentul potrivit. între timp, există o cale prin care poţi umple golul lăuntric; lucrează la dezvoltarea unei relaţii mai apropiate cu Dumnezeu şi El te va „umple de toată bucuria şi pacea” (Romani 15:13).

13) SĂMÂNŢA BUNĂ

Isus i-a zis: „Marie!“. Ea s-a întors şi i-a zis în evreieşte: „Rabuni!“, adică: „Învăţătorule!“.

Ioan 20: 16

Era ziua a treia. Domnul le-a vorbit adeseori ucenicilor că va fi dat în mâinile naţiunilor care Îl vor răstigni, dar a treia zi va învia. Lucrurile s-au întâmplat cum a spus Domnul. Maria se afla în faţa unui mormânt gol, care îi producea întristarea. Ea nu putea fi mângâiată, fiindcă Învăţătorul nu mai era. Dar după ce Maria şi-a îndepărtat ochii de la mormântul gol, lucrurile s-au schimbat. Întorcându-se, Maria L-a văzut pe Domnul, dar credea că este grădinarul. Fără explicaţii, Maria a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau“.Maria a căutat pe Domnul, dar şi Bunul Păstor Îşi căuta oaia Sa ştiind ce se petrecea în inima ei. Ce bucurie a fost în inima Mariei, când s-a auzit chemată pe nume! Ce întâlnire fericită cu Învăţătorul şi Domnul vieţii Mariei!Dacă noi Îl căutăm pe Domnul, El ni se va arăta în toată splendoarea Persoanei Sale. Trebuie să dorim ca Isus să ne umple viaţa. Dacă inimile noastre ar fi mai preocupate cu Persoana Domnului, mai alipite de El, multe lucruri în această lume şi-ar pierde importanţa lor şi ce bucurie am simţi în apropierea Mântuitorului! Ca şi Maria, să-L privim pe Hristos viu, ca pe Acela care vrea să ne dăruiască siguranţa învierii la o viaţă nouă.

___________________________________

Sursa: Meditații primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

Sursa foto: http://darrellcreswell.wordpress.com/2013/07/19/the-love-of-god-is-with-you-inspirational-bible-verses/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s