MEDITAȚII CREȘTINE – 26 Aprilie 2014

by  C.H. SpurgeonISUS, Viata noastra.

 Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.

1 Corinteni 11:24

Cuvântul de astăzi pare să sugereze că creştinii L-ar uita pe Christos! Nu ar fi nevoie de acest îndemn iubitor dacă nu ar exista supoziţia că memoria ne-ar putea trăda. Nu este o supoziţie neîntemeiată. A fost prea adesea confirmata de experienţa noastră, nu doar ca o posibilitate ci, vai, ca un fapt lamentabil! Pare aproape imposibil ca cei răscumpăraţi de sângele Mielului, care au fost iubiţi până la capăt de Fiul lui Dumnezeu, să-şi poată uita Mântuitorul.

Dar, chiar dacă urechea este uimită, ochii văd prea bine că această crimă se întâmplă. Să-L uităm pe Cel care nu ne-a uitat niciodată! Să-L uităm pe Cel care ne-a spălat păcatele cu sânge! Să-L uităm pe Cel care ne-a iubit până la moarte! Poate fi posibil? Da, nu doar posibil. Știinţa noastră mărturiseşte că este o greşeală des întâlnită din partea noastră, şi că ne permitem să-L tratăm ca pe un cerşetor pribeag. Cel care ar trebui să fie proprietarul de drept al inimilor noastre, este un chiriaş ocazional. Crucea, care ar trebui să fie un memorial sfânt, este necinstită de picioarele nerecunoştinţei noastre.

Nu îţi spune cumva conştiinţa că e adevărat? Nu te-ai trezit adesea că L-ai uitat pe Isus? Alte creaturi îţi fură inima, şi devii nepăsător faţă de Cel pe care ar trebui să-L iubeşti mai presus. Unele treburi pământeşti îţi distrag atenţia şi îţi întorci privirea de la cruce. Tulburările lumii și atracţia lucrurilor pământeşti îţi îndepărtează sufletul de Christos. Memoria otrăvită înăbuşă parfumul Trandafirului din Saron. Să ne prindem cu funii cereşti de iubire şi neuitare de Isus, şi să ţinem de El orice ar veni.

*

Ferice de cel ce veghează.

Apocalipsa 16:15

În fiecare zi sunt în primejdie de moarte” (1 Corinteni 15:31) spune apostolul Pavel. Aceasta era viaţa primilor creştini. Oriunde s-ar fi aflat, viaţa le atârna de un fir de păr. În ziua de azi, nu mai suntem chemaţi să facem faţă unor asemenea persecuţii. Dacă am fi, Domnul ne-ar da putere să îndurăm testul; dar testul vieţii de creştin, în timpul prezent, deşi nu atât de teribil, este mult mai primejdios decât acelea din vremurile trecute. Dacă ar fi să îndurăm batjocura lumii, n-ar fi atât de greu.

Laudele lumii, cuvintele mieroase, discursurile amăgitoare, slugărnicia şi ipocrizia ei sunt mult mai rele. Pericolul stă în bogăţie şi mândrie, în umblarea după lucrurile lumeşti şi în pierderea credinţei. Dacă nu bogăţia este încercarea, grija zilei de mâine este la fel de rea. Dacă nu suntem sfâşiaţi de leu, putem fi îngroziţi de urs. Diavolului nu-i pasă care este, atâta timp cât ne distruge dragostea pentru Christos şi încrederea în El. Mă tem că biserica este mult mai aproape de a-şi pierde integritatea în aceste zile blânde şi prielnice, decât în vremurile grele de odinioară. Trebuie să ne trezim acum, fiindcă am păşit pe un tărâm fermecat, şi suntem gata să adormim, spre pieirea noastră, dacă nu facem o realitate din credinţa în Isus şi o flacără din dragostea noastră pentru El. In aceste zile uşoare, mulţi se vor dovedi neghină, şi nu grâu; ipocriţi ascunşi sub măşti frumoase, şi nu copii ai adevăratului Dumnezeu. Creştine, nu te gândi că acestea sunt vremuri în care te poţi lipsi de veghere sau de zelul sfânt. Ai nevoie de aceste lucruri mai mult decât oricând, şi fie ca Dumnezeu Duhul Sfânt să-şi arate atotputernicia în tine, ca să poţi spune în zilele uşoare, ca şi în cele grele „suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37).
2) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014

Şi Domnul i‑a zis lui Moise: „Voi face şi lucrul acesta, pe care‑l spui acum, pentru că ai căpătat favoare în ochii Mei şi te cunosc pe nume“. Şi el a zis: „Arată‑mi, Te rog, gloria Ta“.

Exod 33: 17-18

Moise, omul lui Dumnezeu, fusese 40 de zile pe munte cu Domnul. Acolo a primit cele două table de piatră, Cele 10 Porunci, scrise cu degetul lui Dumnezeu. Apoi el coboară de pe munte cu tablele de piatră în mână şi îi găseşte pe copiii lui Israel dansând în jurul unui viţel de aur, adică în jurul dumnezeului făcut de Aaron. Ceea ce Dumnezeu îi dăduse omului ca să trăiască, pentru el a însemnat moarte, din cauza neascultării. Legea a fost încălcată şi Moise a aruncat tablele legii şi le‑a spart, pentru ca oamenii să nu fie mistuiţi de mânia sfântă a lui Dumnezeu.Acum Moise se ridică şi cere Domnului îndurare, în numele poporului (Exod 32.30‑32). El vrea să fie sigur că Domnul Însuşi va merge cu ei. Această atitudine a lui Moise, de a sta la spărtură, ne îndreaptă gândurile spre Domnul Isus care a stat la spărtură, mergând la cruce, şi care a făcut ispăşire pentru păcat, vărsându‑Şi sângele. Pe baza acestei jertfe, Domnul a putut să‑Şi continue lucrarea cu poporul Său plin de căderi şi de lipsuri.Domnul a răspuns: „Faţa Mea va merge cu tine şi îţi voi da odihnă“. Când Moise a auzit acest răspuns, el a întrezărit o glorie, necunoscută încă, cu mult deasupra legii – gloria harului lui Dumnezeu. De aceea el insistă: „Arată‑mi, Te rog, gloria Ta“. Apoi Moise este instruit să taie două table de piatră, să urce pe munte şi să stea înaintea Domnului cu cele două table de piatră în mână. Domnul coboară, stă alături de Moise şi strigă: „Domnul, Domnul Dumnezeu, binevoitor şi milos, încet la mânie şi bogat în îndurare şi adevăr, păstrând îndurare pentru mii, iertând nelegiuirea şi răzvrătirea şi păcatul“ (Exod 34.6,7). Auzind lucrul acesta, Moise se pleacă cu faţa până la pământ şi se închină! (J. Redekop)

3) MANA DE DIMINEAŢĂ

Toma I-a răspuns: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” – IOAN 20:28

Pentru Toma, dorinţa de a vedea pe Domnul era foarte naturală: El a fost înviat; nimic mai normal decît dorinţa de a-L vedea. Domnul însă îi răspunde: “Ferice de cei ce nu au văzut şi au crezut.” Cunoaşterea dragostei şi puterii lui Dumnezeu depinde de credinţa ucenicului; marile şi preţioasele făgăduinţe, a căror însuşire deschid perspective minunate vieţilor noastre, sînt oferite credinţei. De aceea, ferice de cei care n-au văzut, n-au simţit sau încercat vreo senzaţie oarecare ci au crezut în mărturia pe care a dat-o Dumnezeu despre Fiul Său! (Ioan 5:10).În faţa mîinilor străpunse ale Domnului Isus, toată necredinţa lui Toma a dispărut şi el înţelege acum că Domnul Isus nu este numai învăţătorul său ci Domnul lui şi Dumnezeul lui. Îl cunoaştem şi noi în felul acesta? Dacă El este în adevăr Domnul nostru, noi sîntem robii Lui şi El nu acceptă să mai fie ceva sau cineva între noi şi El. Un rob nu poate sluji decît unui singur Domn. Dacă dorim să cunoaştem puterea Celui înviat, trebuie să veghem ca El să aibă primul loc în toate lucrurile din viaţa noastră.Si atunci, în măsura în care îl vom urma pas cu pas, El ne va conduce în carul Său de biruinţă. Domnul Se va servi atunci de noi ca să-şi facă cunoscută biruinţa Sa asupra vrăjmaşilor în orice loc din lume. 2Cor.2:14,15).Numai după înviere Numele de Isus era precedat de cuvîntul Domn” şi în adevăr, învierea Lui a confirmat şi întărit adevărul că El este Domnul Domnilor. Prima menţiune a acestor două nume este la (Luca 24:3). Acest titlu era rezervat Cezarului şi orice om care pretindea că vrea să-1 poarte era în primejdia de a fi pedepsait cu moartea; Înţelegem deci de ce titlul acesta întărîta la mînie pe vrăjmaşii Domnului Isus. El vrea să fie Domnul nostru în tot ce poate cuprinde titlul acesta. şi dacă El este Domnul nostru şi noi sîntem robii Lui, trebuie să ne dăm în întregime şi fără rezerve viaţa noastră Domnului nostru Cel înviat şi atunci El va putea să ne folosească aşa cum va vrea El, iar puterea învierii Lui se va desfăşura în vieţile noastre “Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim.” (Rom. 14:8). Este bine ca în vorbirea noastră să nu spunem “Isus” ci “Domnul Isus”.”Este un singur Domn: Isus Hristos” (ICor. 8:6). “Nimeni nu poate să zică “Domnul Isus” decît prin Duhul Sfînt” (!Cor.l2:3 – versiunea J.N.D.).

4) IZVOARE ÎN DEŞERT

Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere,  faţă de preţul nespus de mare  al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. 

Filipeni 3:8

Lumina este întotdeauna preţioasă şi se formează prin consumul a ceea ce o produce. O lumânare neaprinsă nu luminează, căci arderea trebuie să vină înaintea luminii. Nici noi nu putem fi de folos altora dacă nu plătim un preţ. Arderea sugerează suferinţă, şi noi încercăm să evităm durerea. Avem tendinţa să simţim că facem cel mai mare bine din lume când suntem puternici şi în formă pentru orice lucrare activă şi când inima şi mâinile noastre sunt ocupate cu faptele bune ale slujirii. De aceea, când suntem puşi deoparte pentru suferinţă, când suntem bolnavi, când suntem mistuiţi de durere, şi când toate activităţile noastre au încetat, simţim că nu mai suntem de nici un folos şi că nu realizăm nimic.Şi totuşi, dacă vom fi răbdători şi supuşi, mai mult ca sigur că vom fi o mai mare binecuvântare pentru lumea din jurul nostru în timpul suferinţei şi durerii noastre decât eram când credeam că facem cea mai mare lucrare. Atunci ardem, şi lumina noastră străluceşte datorită focului. din Gânduri de seară
Gloria de mâine este înrădăcinată în corvoada de azi.Mulţi oameni doresc gloria fără cruce, şi lumina strălucitoare fără focul arzător, dar crucificarea vine înaintea încoronării.

Aţi auzit povestea plantei de aloe,
Departe în climatul însorit?
După o creştere modestă de o sută de ani
Ajunge în sfârşit la timpul ei de înflorire;
Şi atunci un boboc minunat din coroana ei
Se sparge în o mie de flori;
Această regină a florilor, văzută în timpul înfloririi,
Este mândria umbrarelor tropicale,
Dar floarea pentru plantă este un sacrificiu,
Pentru că înfloreşte numai o dată, şi apoi moare.

Aţi mai auzit de planta de aloe,
Care creşte în climatul însorit,
Cum fiecare din miile ei de flori,
Când cade în perioada de înflorire,
Este ca o mică plantă care-şi împlântă rădăcinile
În locul unde cade pe pământ,
Şi îndată ce au căzut din corola muribundă,
Cresc repede şi minunat de jur împrejur?
Prin moarte, ea trăieşte de o mie de ori
În plantele tinere ce răsar din moartea celei bătrâne.

Aţi auzit povestea pelicanului,
Gimel el Bahr-ul arabilor,
Care trăieşte în pustietăţile africane,
Unde sălăşluiesc păsările singuratice?
Aţi auzit cum îşi iubeşte puişorii,
Şi le poartă de grijă şi se trudeşte pentru binele lor,
Le aduce apă din munţii îndepărtaţi,
Şi pescuieşte în mări pentru hrana lor.
În foamete îi hrăneşte – ce poate născoci dragostea!
Cu sânge din pieptul ei – şi, hrănindu-i, moare.

Aţi auzit povestea aceasta – cea mai măreaţă dintre toate –
Povestea Celui Sfânt şi Adevărat,
El moare, dar viaţa Lui, în nenumărate suflete
Continuă să existe în lume într-o formă nouă;
Sămânţa Lui se răspândeşte şi umple Pământul,
Aşa cum stelele umplu cerurile de sus.
El ne-a învăţat să dăm dragostea de viaţă,
De dragul unei vieţi pline de dragoste.
Moartea Sa este viaţa noastră, pierderea Lui este câştigul nostru;
Bucuria pentru lacrimi, pacea pentru durere.

5) CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE” 

 Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.

1 Corinteni 4.3

Acest verset are temelia în legătura apostolului cu corintenii şi prin aceasta are o însemnătate specială. Dar permiteţi-mi să folosesc acest cuvânt pentru a arăta tendinţa unor credincioşi, a unor copii ai lui Dumnezeu. Unii cred că atunci când vorbesc de rău persoana lor proprie fac plăcere Domnului. Cine a isprăvit cu el însuşi se bucură că nu mai trebuie să vorbească şi să se gândească la persoana sa. Un astfel de credincios vrea să privească numai la Cristos şi să arate în umblarea pe acest pământ viaţa şi caracterul Său.Dacă am greşit cu ceva, atunci se înţelege că trebuie să mă ocup de mine, lăsând să mă lumineze lumina lui Dumnezeu şi să mă judec; dar nu aceasta este starea normală a unui credincios. Este foarte rău când omul vorbeşte despre sine cu cuvinte rele, pentru a arăta în ochii altora cât e de smerit. Dacă înţelegem şi apreciem starea noastră reală în faţa lui Dumnezeu atunci nu ne mai gândim la noi.
Dumnezeu nu vede nimic mai mare decât Cristos şi este tot timpul preocupat să ne ţintească privirea spre El; în Cristos însuşi Dumnezeu are deplină desfătare din cauza frumuseţii şi ascultării Sale. Este un har deosebit că lumina ne-a luminat încât putem să recunoaştem şi să vedem prin această lumină slava lui Dumnezeu şi prezenţa Domnului. Aceasta aduce cu sine o serioasă responsabilitate. Domnul, pe care noi îl privim cu „faţa descoperită” a trimis razele luminii Lui peste noi ca să luminăm în această lume întunecată şi să reflectăm slava Lui. Dar cine e preocupat numai de sine însuşi nu mai poate face această lucrare minunată. Rugăciunea mea este: „Dă putere ca fiecare inimă să se îndrepte spre Tine şi fiecare să reflecteze slava Ta.”Avem încredere că Dumnezeul cel Viu va face prin Duhul Său ca inima şi duhul cititorului creştin să se folosească de adevărul Său de preţ şi să-l pună în slujba Sa.

6) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Filipeni 4:1-9

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră. Matei 6:25

CUTIA ÎNGRIJORĂRILOR

Am auzit despre o femeie care păstra în bucătărie o cutie, pe care scrisese: „Cutia îngrijorărilor”. De fiecare dată cînd se ivea ceva care ar fi tulburat-o, scria acel lucru pe o bucată de hîrtie şi o arunca în cutie. Se hotărîse să nu se gîndească la aceste probleme, atîta vrema cît se aflau în cutie. Putea destul de des să deschidă cutia, să scoată o hîrtie şi să revadă îngrijorările notate pe ea. Urmărirea acestui procedeu i-a dat femeii posibilitatea să-şi scoată cu totul îngrijorările din minte. Ştia că se poate ocupa de ele mai tîrziu. Apoi, deoarece nu era extenuată de îngrijorări şi de dificultăţile ce-i stăteau în faţă, avea o minte relaxată, mult mai capabilă să le găsească soluţii de rezolvare. Totuşi, de multe ori, a descoperit cu încîntare că cele mai multe dintre necazurile pentru care se îngrijorase, nu mai existau. Să-ţi scrii îngrijorările pe o foaie de hîrtie şi să le pui într-o cutie poate fi de folos, dar mult mai bine este să le pui într-un loc şi mai bun, în mîinile lui Dumnezeu şi apoi ele să nu te mai preocupe, îngrijorările ne jefuiesc de bucurie, ne secătuiesc energiile, ne opresc creşterea spirituală, ne înăbuşă mărturia, şi ceea ce-i mai grav, îl dezonorează pe Dumnezeu. Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi de ziua de mîine; căci ziua de mîine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34). Să ne dăruim cu totul Domnului şi să ne încredem în promisiunile Sale, să-L credem că va veni în întîmpinarea tuturor nevoilor noastre. în calitate de creştini, putem să punem toate problemele noastre în mîinile Sale. Acesta este un loc mult mai bun decît oricare cutie a îngrijorărilor.   R.W.D.
în orice-ncercare, Isus e cu mine.
în orice-ntristare îmi ia din suspine.
în orice povară-mi întinde o mînă;
smt clipă de clipă din mila-I divină. (Whittle)

Cînd punem îngrijorările noastre în mîinile lui Dumnezeu, El ne pune pacea Sa în inimile noastre.

7) Cuvântul lui  Dumnezeu pentru astăzi

 NU TRĂI CU REGRETE!

întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire” – 2 Corinteni 7:10

Există un regret care duce la disperare, acela când tu nu crezi că harul lui Dumnezeu este îndeajuns pentru a-ţi acoperi păcatele. Apoi există „întristarea … după voia lui Dumnezeu, (care) aduce o pocăinţă care duce la mântuire”. Genul acesta de întristare te aduce mai aproape şi te face mai dependent de El. „întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! în toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta” (2 Corinteni 7:11). Jon Walker scrie: „în timp ce economia a căzut, am început să regret că nu mi-am cumpărat o casă mai ieftină. Ce bine ar fi fost dacă ne-am fi cumpărat o casă mai ieftină. Ce bine ar fi fost dacă am fi stat în chirie. Ce bine ar fi fost dacă am fi stat în prima noastră casă. Pot ajunge la depresie cu acest „ce bine ar fi fost dacă” şi la stagnare când sunt blocat între regret şi mişcarea înainte. Când concentrarea mea nu este asupra Celui ce poartă de grijă, las ca regretul meu să devină mai mare decât Dumnezeu şi urmând această logică, cred că alegerile din trecut, un eveniment, o tragedie, un compromis, o greşeală – sunt mai puternice decât Dumnezeul care a adus lumea în existenţă prin cuvânt. Noi trăim în clipele „ce bine ar fi dacă/dar dacă” mai mult decât ne dăm seama. Ele ne învăluie într-un simţ al unei paralizii lipsite de speranţă: ne temem de alegerile proaste pe care le-am făcut şi de alegerile care ne stau înainte. Dumnezeu toarnă harul său în prezent. Umblarea noastră este una în care facem o alegere şi ne ţinem de ea, crezând că şi dacă facem greşeli, Dumnezeu este suficient de mare să le întoarcă. Când regretul devine întristare după voia lui Dumnezeu versus întristare care nu este după voia lui Dumnezeu, te trezeşti cufundat în mila faţă de sine în loc să apelezi la El pentru a-L lăsa să facă ca lucrurile să lucreze „spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28).

8) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS  de Fritz Berger

„Ţinând sus cuvântul vieţii, aşa ca în ziua Lui Hristos să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

Filipeni 2:16

Câtă grijă a avut Pavel ca să ştie că aceşti fraţi rămân pe terenul credinţei! Cel care se lasă furat prin filozofii, vorbe înţelepte, sau învăţături omeneşti, acela nu mai este fără pată. Trebuie să facem toate fără cârtiri, sau şovăieli; totodată să fim din aceia care se bazează doar pe Cuvântul împăcării, şi anume, că Hristos a murit şi a înviat pentru noi.Golgota nu ne mântuieşte, nu ne scapă de păcat, dar învierea Domnului Isus ne scapă de păcat. „Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre.” Dar prin învierea Lui suntem o făptură nouă. De aceea trebuie să primim Cuvântul:” Cei care au murit împreună cu El, au fost înviaţi împreună cu El.” Iar la aceasta se mai adaugă:” Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Faceţi toate lucrurile fără cârtiri, sau şovăieli.” Dacă accept numai una, iar celelalte le pun la o parte, atunci nu sunt nepătat. De aceea, fiecare cuvânt este important pentru noi. Dacă întro privinţă cădem, sau greşim, atunci trebuie să ne căim şi să credem că Isus a plătit şi pentru aceste păcate. Este bine că avem la dispoziţia noastră Cuvântul Domnului, care ne luminează şi ne îndreaptă în toate privinţele. Cel care se judecă singur, nu va fi judecat.

9) WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE

«Eu n-am vorbit în ascuns, într-un colţ întunecos al pământu­lui. Eu n-am zis seminţei lui Iacov: „Căutaţi-Mă în zadar!” Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept.»

Isaia 45,19

«Căutaţi-Mă!» — iată una dintre poruncile pe care le re­petă Domnul în Sfânta Scriptură. Dacă Dumnezeu ne po­runceşte să ÎI căutăm, atunci înseamnă că este posibil să îl găsim. In ce fel însă îl vom găsi? Acest lucru nu este deloc ţinut secret. Singura condiţie este prezentată de Domnul prin profetul Ieremia: «Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima» (Ier. 29,13). Nu are rost să ne rugăm, să petre­cem ore pe genunchi, dacă nu facem acest lucru din inimă, în Ieremia 48,10 Domnul spune: «Blestemat să fie cel ce fa­ce cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului!». Rugăciunea este de origine divină, dar poate fi inutilă, fară putere. Dacă nu ÎI căutăm pe Domnul din inimă, totul e în zadar. Adevărata călăuzire şi viziunea sfântă o primim numai în prezenţa Domnului şi doar daca îl căutăm sincer, cu toată inima.

10) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI  – Volumul 1 De la Geneza la Iosua

de Jean Koechlin –  Exod 17:8-16

Cu foamea satisfăcută şi cu setea potolită, iată că poporul era pregătit de Domnul pentru o nouă experienţă, cea a luptei cu Ainalec. După ce au fost întăriţi „în Domnul şi în puterea tăriei Lui”, credincioşii pot să facă faţă vrăjmaşilor lor (Efeseni 6.10-13). La Marea Roşie, Domnul luptase pentru ei, iar ei a trebuit să stea liniştiţi (14.14). Crucea a fost în exclusivitate lupta Domnului. Nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Dar imediat după convertire încep luptele (Galateni 5.17). Ca o armată puternică, toate greşelile noastre vechi vin din nou să ne hărţuiască, să lupte împotriva noastră (1 Petru 2.11). Oare nu putem conta pe Domnul şi de astă dată? Putem, într-adevăr! La cruce, El a luptat pentru noi, în locul nostru; acum El luptă alături de noi – El, adevăratul Iosua. Totuşi, victoria este câştigată sus, pe munte. Hristos, adevăratul Moise şi adevăratul Aaron, este acum în cer, mijlocind pentru ai Săi. Şi mâinile Sale nu slăbesc niciodată (Romani 8.34, 37; Evrei 7.25). Rezultatul bătăliei nu depinde de forţele angajate în lup­tă, ci de credinţa şi de rugăciunile Domnului Isus.In această relatare, Iosua ne învaţă cum să luptăm, iar Moise cum să ne rugăm (Psalmul 144.1, 2).

11) SĂMÂNŢA BUNĂ

Isus … le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi“

Luca 5: 31-32

Cât de binefăcătoare sunt aceste cuvinte rostite de Însuşi Mântuitorul pentru orice om care doreşte salvarea sufletului său! Însă atât timp cât omul nu-şi recunoaşte starea sa de păcătoşenie, Dumnezeu nu-l conduce la Mântuitorul. Cel ce nu recunoaşte că este bolnav, nu va merge la medic. Omul poate fi religios, respectuos faţă de anumite tradiţii, dar cu toate acestea să nu simtă dorinţa de pace sufletească. Astfel de oameni sunt creştini cu numele. Despre ei, Biblia spune: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort“ – mort în păcate şi în fărădelegi.Dumnezeu doreşte realitatea şi nu o inimă prefăcută. Recunoaşterea vinovăţiei noastre înaintea lui Dumnezeu este drumul spre mântuire. Avertizarea profetului este valabilă şi astăzi: „Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul“ (Isaia 64.6). Însă nimeni nu este obligat să rămână în această stare de îndepărtare faţă de mântuirea lui Dumnezeu. Astăzi este ziua mântuirii; astăzi suntem chemaţi cu starea noastră la Mântuitorul; astăzi putem fi salvaţi pentru veşnicie.

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s