MEDITAȚII CREȘTINE – 17 Aprilie 2014

BibliaDUŞMANI DEVENIŢI PRIETENI

(Din Tezaurul Promisiunilor lui Dumnezeu de C.H. Spurgeon)

Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe duşmanii lui.

Proverbe 16.7

Trebuie să iau seama ca Domnul să poată încuviinţa căile mele. Chiar aşa, voi avea vrăjmaşi, şi poate cu atât mai mulţi cu cât mă voi sili să fac ce este bine. Dar ce făgăduinţă! Dumnezeu îşi va scoate lauda chiar din mânia omului, şi o va potoli atâta de bine, încât nu mă va mai supăra!

El poate sili pe un vrăjmaş să nu-mi mai facă rău, chiar dacă ar fi hotărât să nu-mi dea pace. Aşa a fost când Laban, urmărind pe Iacov, nu îndrăznea nici să-l atingă (Gen. 31.22). Sau El va potoli furia unui vrăjmaş, schimbând-o în prietenie, cum s-a întâmplat când Esau a ieşit înaintea lui Iacov pentru a-1 îmbrăţişa frăţeşte, atunci când el se temea că va fi lovit cu sabia, împreună cu familia lui. Domnul mai poate aduce la pocăinţă pe un împotrivitor furios, făcând din el un frate în Cristos şi un tovarăş de lucru pentru El, cum a făcut cu Saul din Tars. Oh! să binevoiască El să lucreze aşa, de câte ori apare un duh de prigoană!Ferice de omul ai cărui vrăjmaşi ajung ca leii pentru Daniel în groapa unde a fost aruncat: paşnici şi ţinându-i tovărăşie. Când, în sfârşit, va veni moartea, ultimul meu inamic, rog pe Domnul să mă găsească în pace; dar prima mea grijă să fie, să fiu plăcut Domnului. El să-mi dea credinţa şi sfinţenia, lucruri în care Cel Prea înalt găseşte plăcere.

2) Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Suntem pregătiţi pentru ziua revenirii Lui Isus?

Cine sunt aceia care vor putea merge cu Isus când va reveni? Desigur numai aceia ale căror haine sunt spălate în sângele Mielului şi care au îmbrăcămintea de nuntă.Cel ce nu are acestea, fie el cât de creştin, crezând că faptel lui sunt de ajuns, acesta se va ruşina, pe când cei care sunt pregătiţi nu vor avea în viaţă lucruri ca: nedreptatea, uşurinţa, nestatornicia, tot ce este legat de alegerea persoanelor. Astfel se va vedea copiii căror duh sunt. Îmărăţia Lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în adevăr, în fapte şi dreptate. Esenţial este ca pe toate planurile să trăim o viaţă plăcută Lui Dumnezeu pentru ca să nu ne ruşinăm la venirea Lui. Cercetându-ne, observăm cât de necesar este ca să citim Scriptura cu ochii deschişi, şi să ne adunăm laolaltă pentru a ne atrage atenţia şi a creşte prin Cuvântul Domnului; este nevoie de fraţi asemenea lui Pavel, care nu doresc să vorbească cu o înţelepciune deosebită, ci prin puterea convingătoare a Duhului. Cu o voce răsunătoare şi puternică nu este încă rezolvată problema. Totul depinde dacă Duhul Sfânt locuieşte în noi, atunci cuvântul semănat aduce roade spre slava Lui Dumnezeu. “Dumnezeul păcii sfinţească El Însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” 1 Tesaloniceni 5:23,24. Ferice de cel ce crede cuvântul Lui, şi se încrede în faptele Sale măreţe.

3) CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE”

 Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

Luca 14.26

În acest verset ne este prezentată o ură pentru cei mai apropiaţi, dar acesta nu în felul cum o găsim în această lume. Domnul însuşi a fost supus părinţilor Săi, chiar dacă a trebuit să le spună, ca fiu, la doisprezece ani; „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Cuvântul Său ne învaţă de nenumărate ori cum trebuie să ne comportăm în familie şi cum în general să se comporte copiii faţă de părinţi. În cuvântarea Sa de pe munte a dat indicaţii clare şi precise pentru cei ce vor să-L urmeze şi tot ce poate să-i despartă de El. Mulţimea nu s-a gândit să îl urmeze, dar pentru fiecare personal rămâne calea deschisă pentru a intra în ucenicia Sa. Urmarea Domnului trebuie să fie o hotărâre fermă şi neclintită. Apostolul Pavel a înţeles şi a transpus lucrul acesta în practică, căci pentru el lumea era răstignită, Legăturile naturale nu le dispreţuia, dar nu se lăsa încătuşat de ele.Seminţia lui Levi ne dă mărturia în ce priveşte drepturile lui Dumnezeu: „Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: „Nu i-am văzut!” Şi despre fraţii lui: „Nu vă cunosc!” Iar de copii n-a vrut să mai ştie.” Căci ei păzesc Cuvântul Tău, şi ţin legământul Tău” (Deut. 33.9).Ura de care ne vorbeşte textul nostru de bază se referă la lucrurile rele, lumeşti, necredincioase, pe care poate le practică tatăl, mama, copiii, sau soţia celui credincios De acestea nu trebuie să ne lăsăm încătuşaţi cu nici un chip, chiar dacă trebuie să suferim ocara.Inimile noastre sunt pornite mereu să se depărteze de mărturia lămurită a Cuvântului. Suntem gata să primim păreri fără să le cercetăm în linişte la lumina mărturiilor lui Dumnezeu. Din această pricină nu se deosebeşte întunericul de lumină.

4) MANA DE DIMINEAŢĂ

Du-te cu puterea aceasta pe care o ai.” (Judecători 6:14)

Ghedeon îşi făcea lucrul său ascunzînd grîul de madianiţi,duşmani de moarte ai poporului său. Pentru că lucra în felul acesta şi era “credincios în puţine lucruri”, Dumnezeu putea să-i încredinţeze sarcini mai mari.Copil al lui Dumnezeu, “du-te cu puterea pe care o ai!…” Nu te gîndi că-ţi trebuie o “chemare specială” ca să aduci suflete la Domnul Isus. Dumnezeu nu 1-a chemat pe Ghedeon cînd se lupta cu madianiţii, ci cînd îşi îndeplinea datoria familiară. Ascultă glasul care îţi spune: “Du-te!”. Sufletul pe care ar vrea Dumnezeu să-l mîntuiască prin tine este chiar lîngă tine. Domnul ţi-l va arăta.Dacă inimile noastre ar arde de dragoste pentru Dumnezeu şi pentru oameni, n-am putea spune că nu avem ocazii ca să-L mărturisim. Dar să nu uităm că inima noastră firească ştie totdeauna să se îndreptăţească prin argumentări personale ca să-şi poată scuza pasivitatea, cînd Dumnezeu ar vrea să ne conducă la luptă pentru cîştigarea de suflete. Să ne punem deci pe lucru! Căci tot aşteptînd şi amînînd hotărîrea noastră de a lucra pentru Domnul Isus, vom sfîrşi prin a cădea într-un somn în ce priveşte slujirea pentru El şi Satan va avea grijă să ne dea el de lucru, chiar dacă lucrul acela nu este vinovat în sine, dar ne împiedică să fim folositori “…pentru orice lucrare bună.” “Du-te cu puterea pe care o ai.” Din punct de vedere omenesc, această putere nici nu există, dar din punct de vedere dumnezeiesc, ea este reală şi totdeauna în plină activitate; ea se desăvîrşeşte însă în slăbiciune. Cînd instrumentul lui Dumnezeu este gata, puterea lui Dumnezeu se arată în el.Ghedeon avea să expună înaintea lui Dumnezeu situaţia umilitoare şi dezonorantă a poporului său. Tot aşa şi noi, cînd am recunoscut şi am judecat înaintea Lui tot ce este nepriceput şi firesse şi pretenţios în noi, atunci puterea Lui poate să lucreze nestînjenită. Cu această putere a Lui să pornim la lucru. Cîte oi pierdute! Cîţi oameni care bîjbîie în întuneric, căutînd pe cineva care să-i conducă! Dragostea nu aşteaptă, ea merge şi caută “să mîntuiască ce era pierdut.” “Duceţi-vă…” a spus Domnul Isus, “…şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele…” Ne trebuie altceva decît prezenţa Lui? Dumnezeu să ne ajute să putem şi noi să spunem, în ziua aceea: “Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul” (Isa.8:18).

5) Meditatii Charles H. Spurgeon (de Dimineața și Seara)

DIMINEAŢA
Ci v-aţi apropiat… de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

Evrei 12:22, 24

Cititorule, tu te-ai apropiat de „sângele stropirii” întrebarea nu este dacă te-ai apropiat de cunoştinţa doctrinei, sau de păzirea ceremoniilor, sau de anumite experienţe, ci dacă te-ai apropiat de sângele lui Isus. Sângele lui Isus este viaţă oricărei evlavii vitale. Dacă te-ai apropiat cu adevărat de Isus, ştim cum ai reuşit — Duhul Sfânt te-a adus aici. Te-ai apropiat de sângele stropirii fără nici un merit al tău. Vinovat, pierdut şi neajutorat, ai venit să primeşti prin sângele Său, şi numai prin sângele Său, nădejde veşnică. Ai venit la crucea lui Christos cu inima îndurerată şi tremurând, şi te-ai bucurat atât de mult să auzi glasul sângelui lui Isus! Picăturile sângelui Său sunt o muzică cerească pentru nenorociţii fii ai pământului. Noi Suntem plini de păcate, dar Mântuitorul îndeamnă să ridicăm ochii spre El. Uitându-ne la rănile Lui sângerânde, auzim fiecare picătură de sânge strigând: „s-a sfârşit! Am pus capăt păcatului, şi am adus în locul lui dreptatea veşnică”. O, ce dulce este glasul sângelui lui Isus! Dacă ai venit o dată la el, vei veni întotdeauna. Viaţa ta va fi o viaţă în care te vei uita „ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Întreaga ta purtare va putea fi caracterizată de fraza „apropiaţi-vă de El” (1 Petru 2:4). Nu de Cel de care m-am apropiat o dată, ci de Cel de care mă apropii mereu. Dacă ai venit o dată la sângele stropirii, vei simţi nevoia să vii în fiecare zi. Cel care nu doreşte să se spele zilnic în el nu s-a spălat niciodată. Credinciosul simte că este privilegiul şi bucuria lui să aibă o fântână care curge veşnic. Experienţele trecute tsunt o hrană îndoielnică; numai apropierea zilnică de Ghristos ne poate oferi bucurie şi mângâiere. Haideţi să ne Stropim uşiorii cu sânge în dimineaţa aceasta şi apoi, mâncând Mielul pascal, să ne asigurăm că îngerul morţii va trece pe lângă noi.

SEARA

Am vrea să vedem pe Isus.  (Ioan 12:21)

Strigătul constant al lumii este „cine ne va face un bine?” Oamenii caută satisfacţie în bunăstare, bucurie şi bogăţii lumeşti. Dar păcătosul condamnat ştie că există un singur bine. „Oh! dacă aş şti unde să-Lgăsesc” (Iov 23:3). Când o persoană îşi simte cu adevărat vinovăţia, poţi să-i aduci tot aurul Indiei la picioare şi îţi va spune: „ia-1. Vreau să-L găsesc pe Isus!” Este o binecuvântare pentru un om să-şi centreze dorinţele asupra unui singur obiect. Dacă ai cincizeci de dorinţe diferite, inima ţi se transformă într-un lac cu apă stătătoare, care curge într-o mlaştină plină de miasme şi boli. Dar când dorinţele îi sunt adunate într-un singur canal, inima îi devine un izvor de apă limpede, care curge învolburat spre câmpiile roditoare. Fericit este cel care are o singură dorinţă, dacă acea dorinţă este întemeiată pe Christos, chiar dacă nu este încă realizată. Dacă Isus este dorinţa sufletului, este un semn binecuvântat al lucrării divine. Un asemenea om nu va fi niciodată mulţumit cu altceva. El va spune: „II vreau pe Christos; trebuie să-L am. Regulile nu-mi sunt de nici un folos; am nevoie de El. Nu-mi oferiţi altceva. Îmi oferiţi un ulcior gol, când eu mor de sete. Daţi-mi apă, sau mor. Isus este dorinţa sufletului meu. Vreau să-L văd pe Isus!” Este aceasta dorinţa ta, cititorule? Ai o singură dorinţă în clipa aceasta, şi anume Christos? Dacă da, nu eşti departe de împărăţia cerurilor. Nu ai decât un singur gând, acela de a fi spălat de toate păcatele în sângele lui Christos? Poţi să spui într-adevăr: „dau tot ce am ca să fiu creştin. Renunţ la tot ce am şi sper, dacă pot să simt că prezint interes pentru Isus”? Dacă da, înveseleşte-te şi uită-ţi temerile. Domnul te iubeşte, şi vei ajunge curând în lumină. Bucură-te în nădejdea revenirii Sale spre neprihănire.

6) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers

Totul sau nimic?

Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-appus haina pe el şi s-a încins… şi s-a aruncat în mare. (Ioan 21:7)

Ai avut vreodată în viaţa ta o criză în care ai abandonat totul în mod deliberat, categoric şi fără rezerve? Este o criză a voinţei. În exterior poţi ajunge de multe ori până aici, dar aceasta nu valorează nimic. Criza reală şi adâncă a renunţării totale este o criză interioară, nu exterioară. Renunţarea doar la lucrurile exterioare poate fi indiciul unei robii totale.Ţi-ai predat voinţa în mod deliberat lui Isus Cristos? E nevoie de o decizie a voinţei, nu a sentimentelor; sentimentele sunt doar „mar­ginea aurită” a acestei decizii. Dacă dai loc prima dată sentimentelor, nu vei lua niciodată această hotărâre. Nu-L întreba pe Dumnezeu ce va cuprinde aceasta, ci ia hotărârea de a-ţi preda Lui voinţa având în vedere lucrurile pe care le vezi fie mai la suprafaţă, fie în locurile adânci şi profunde ale lăuntrului tău.Dacă ai auzit vocea lui Isus Cristos deasupra talazurilor, lasă să se spulbere convingerile tale, lasă să dispară consecvenţa ta, dar păstrează relaţia ta cu El.

7) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Matei 23:1-12

Învăţaţi de la Mine căci Eu sint blînd şi smerit cu inima…   Matei 11:29

Cînd pictura lui Rafael „Madona Sixtină” a fost adusă la Drezda în Germania, ea a fost expusă mai întîi în palatul regal. Locul cel mai luminos din salon era ocupat de către tronul regal. Observând situaţia, regele s-a sculat de pe tron, spunînd: „Să-i facem loc nemuritorului Rafael!” Tot astfel, există numai un tron în inima omului, şi cea mai importantă întrebare pentru noi este: Cine ocupă locul acela al autorităţii? Este el ocupat de Cristos sau de eul nostru? În zilele lui Isus, conducătorii religioşi, plini de mîndrie doreau să fie văzuţi cu El. Autoinvitîndu-se la ospeţe şi banchete, căutau locurile cele mai bune din faţă. Chiar şi ucenicii Săi s-au certat care să fie mai mare. Cu toate acestea, între ei stătea Dumnezeu „Cel arătat în trup” (1 Timotei 3:16), spunînd: „Eu sînt blînd şi smerit cu inima”. Singura Sa consideraţie era cum să-L glorifice pe Dum- nezeu şi să-i binecuvînte pe cei din jur. Dacă vrem să-I urmăm exemplul şi să învăţăm de la El, atunci dorinţele noastre egoiste trebuie date la o parte. Horatius Bonar a comentat odată că el poate să-şi dea seama cînd un creştin creşte şi se zideşte. EI a spus: „Un credincios ÎL va înălţa pe învăţătorul lui, va vorbi puţin despre realizările sale şi va deveni tot mai mic în propriii lui ochi”. Azi să ne punem următoarea întrebare: „Cine stă pe tronul vieţii mele – eul sau Mîntuitorul?” Dacă este eul, atunci să învăţăm de la Isus care este blînd şi smerit cu inima. Să-I facem loc lui Isus! H.G.B.

Isuse, Mare fără margini
De binecuvîntări şi har;
Umila noastră mulţumire
în faţa Ta-ngenunche iar. (Traian Dorz)

Dă-i lui Dumnezeu acel loc în inima ta pe care-l are El în univers.

8) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014

Dar pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu.    (Psalmul 73.28)

Nu putem să trăim o viaţă din belşug şi să avem pacea şi bucuria Duhului Sfânt în inimă atunci când ne depărtăm de la simplitatea încrederii în Hristos. Există mulţi credincioşi care rătăcesc de la locul lor. Care este însă locul unui credincios acum? Locul unui credincios este la sânul Domnului sau la dreapta Stăpânului sau la picioarele Lui, ca Maria. Ah, unii dintre voi nu v‑aţi trezit niciodată dimineaţa fără să vă gândiţi la El! Şi toată ziua aţi simţit prezenţa Lui în inima voastră. Şi cât de mult aţi ţinut să nu cedaţi lumii orele pe care trebuia să le dedicaţi închinării! Şi, când v‑aţi încuiat inima seara, I‑aţi dat întotdeauna cheia lui Isus Hristos! Cât de dulci erau hotărârile Lui pentru voi, pentru că Îl vedeaţi pe Hristos prin ele! Cât de minunate erau întâlnirile de rugăciune şi studiile biblice, pentru că Îl vedeaţi pe Isus acolo şi vorbeaţi cu El! Însă cum este acum? Poate că aţi rătăcit de la locul vostru; poate că nu mai trăiţi aproape de Hristos, aşa cum obişnuiaţi înainte. De aceea lucrurile spirituale oferă foarte puţină mângâiere; sunt plictisitoare şi fără viaţă; iar predicile, care odată erau ca măduva şi grăsimea pentru voi, acum au devenit oase uscate. De asemenea, cămăruţa voastră de rugăciune este foarte neglijată; Biblia voastră nu mai este studiată ca odinioară. V‑aţi pierdut dragostea dintâi.Vă întreb însă, nu v‑aţi pierdut oare şi odihna dintâi? Nu sunteţi ca o pasăre rătăcind de la cuibul ei? Credeţi‑mă, nu există nici bucurie adevărată, nici răpiri de serafim, nici pace sfântă în această parte a cerului, decât trăind aproape de umbra crucii şi adăpostindu‑ne în braţele lui Isus.Oh! Dacă n‑am fi atât de nesăbuiţi! Pasărea nu îşi uită cuibul, însă noi Îl uităm pe Domnul. Avem nevoie să spunem ca psalmistul: „Întoarce‑te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ţi‑a făcut bine“. (C. H. Spurgeon)

9) IZVOARE ÎN DEŞERT

Mâna Domnului a făcut asemenea lucruri.  (Iov 12:9)

Acum câţiva ani, a fost găsit cel mai magnific diamant din istoria lumii într-o mină din Africa. Acesta a fost prezentat apoi regelui Angliei pentru a-i împodobi coroana. Regele l-a trimis la Amsterdam ca să fie tăiat de un expert în prelucrarea pietrelor scumpe. Îţi poţi imagina ce a făcut cu el?A luat acest giuvaer de o valoare inestimabilă şi a făcut o crestătură în el. Apoi l-a lovit o dată tare cu ciocanul lui, şi minunatul giuvaer a căzut în mâna lui, spart în două. Câtă nesăbuinţă! Ce pierdere! Câtă lipsă de grijă! De fapt, nu aşa stăteau lucrurile. Pentru că vezi tu, acea singură lovitură cu ciocanul fusese studiată şi plănuită zile întregi, ba chiar săptămâni. Desene şi trasări au fost făcute pe piatra preţioasă. Calitatea lui, defectele, şi posibilele linii de-a lungul cărora s-ar fi putut crăpa au fost studiate până la cel mai mic detaliu. Şi omul căruia i-a fost încredinţat era unul dintre cei mai iscusiţi tăietori în pietre preţioase din lume.Acum mai crezi că lovitura aceea a fost o greşeală? Nu, a fost cheia bolţii şi culmea măiestriei tăietorului în pietre preţioase. Când l-a lovit, a făcut singurul lucru care i-ar fi dat acelui giuvaer cea mai perfectă formă, strălucire şi splendoare a lui. Lovitura care părea să distrugă acea minunată piatră preţioasă era de fapt răscumpărarea ei perfectă, pentru că din jumătăţile obţinute s-au format două giuvaere magnifice. Numai ochiul dibaci al expertului tăietor în piatră a putut vedea frumuseţea celor două diamante ascunse în piatra neşlefuită şi netăiată aşa cum ieşise din mină.Câteodată, în acelaşi fel, Dumnezeu îngăduie să cadă o lovitură usturătoare peste viaţa ta. Sângerezi, simţind durerea, şi sufletul tău plânge în agonie. La început crezi că lovitura este o greşeală îngrozitoare. Dar nu este, pentru că tu eşti pentru Dumnezeu cea mai preţioasă bijuterie din lume. Şi El este cel mai iscusit tăietor în pietre scumpe din univers. Într-o zi tu trebuie să fii una din bijuteriile care vor împodobi coroana Împăratului. Aşa cum stai acum în mâna Lui, El ştie foarte bine ce trebuie să facă cu tine. Nici măcar unei singure lovituri nu i se va permite să cadă asupra sufletului tău temător fără voia dragostei lui Dumnezeu. Şi poţi fi sigur că din adâncul experienţei, vei vedea binecuvântări negrăite, şi o bogăţie spirituală pe care nu ţi-ai imaginat-o niciodată înainte. J.H.M.
Într-una din cărţile lui George MacDonald, unul din personaje face această remarcă dureroasă: „Mă întreb de ce m-a făcut Dumnezeu. Nu văd nici un scop în aceasta!“ Un alt personaj îi răspunde: „Poate nu vezi nici un scop acum, dar El nici n-a terminat să te facă. Şi pe lângă aceasta, tu te împotriveşti procesului“.Dacă oamenii ar crede că sunt încă în procesul creaţiei, dacă s-ar supune Creatorului, lăsându-L să-i modeleze aşa cum modelează olarul lutul, şi dacă s-ar preda pe ei înşişi acţiunii roţii Lui într-un act minunat şi deliberat, curând vor vedea că sunt în stare să mulţumească pentru fiecare apăsare a mâinii Lui, chiar dacă este dureroasă. Şi uneori ei trebuie nu doar să creadă, ci şi să aibă în vedere scopul lui Dumnezeu: „Să ducă pe mulţi fii la slavă“ (Evrei 2:10).

Nici o singură lovitură nu poate lovi,
Dacă Dumnezeul dragostei nu găseşte potrivit.
10) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul 1 De la Geneza la Iosua de Jean Koechlin

 Exod 12.40-51; 13.1-10

Dumnezeu face ca totul să înceapă din ziua răscumpărării (Exod12.2; 1 Regi 6.1). El instituie pastele ca o rânduială perpetuă. Gândul vrăjmaşului, în ce priveşte Mielul, este „să nu i se mai amintească numele” (Ieremia 11.19). Dar Dumnezeu, pentru care lucrarea Fiului Său are un preţ aşa de mare, Se îngrijeşte ca amintirea Lui să fie mereu înnoită. „Este noaptea de ţinut pentru Domnul” proclamă El (v.42), şi, mai departe: „aduceţi-vă aminte de ziua aceasta” (13.3). înlocuind Pastele cu Cina come­morativă, Domnul Isus le-a cerut alor Săi să facă aceasta spre pomenirea Lui (1 Corinteni 11.24, 25). Aţi răspuns la această dorinţă a Domnului?În cap.13, Domnul îşi declară drepturile asupra sufletului proaspăt răscumpărat (cap. 12). Unii cre­dincioşi, mai ales copii cu părinţi creştini, sunt mulţumiţi că sunt mântuiţi şi nu ţin cont de sfinţirea care trebuie să urmeze. Dar aceeaşi voce care a spus: „Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi” (12.13), cere acum: „Sfinţeşte pe orice întâi-născut … este al Meu” (13.2). Sărbătoarea Paştelui era strâns legată cu cea a Azimelor. învăţăm de aici că punerea la adăpostul sângelui şi necesitatea unei vieţi sfinte sunt pentru copiii lui Dumnezeu acum două adevăruri indispensabile (de citit şiTit 2.14).

11) Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

 GRIJA PENTRU CEI SINGURI

Să cercetăm … pe văduve” (lacov 1:27)

Miriam Neff spune: „Odată cu intrarea soţului meu Bob în cer… viaţa s-a schimbat: calendarul meu, cardul de credit, conţinutul frigiderului şi privirea din ochii copiilor când păşesc pragul casei de sărbători. Spaţiul meu de locuit este într-o mai mare dezordine. Rareori mă aranjez. Există alte schimbări mai personale care nici nu pot fi împărtăşite. Tristeţea şi singurătatea nu sunt destul de descriptive. Văduvele experimentează atât de multe lucruri pentru prima dată că nici nu le mai ţinem socoteala. Ca văduvă, am învăţat că toţi ne schimbăm. Şi mare parte din schimbări sunt bune. Devenim pline de credinţă deoarece nu putem face faţă zilelor într-un alt mod. Devenim puternice pentru că nu avem de ales. Devenim pline de compasiune deoarece inima noastră s-a frânt“.

Femeile ale căror soţ a murit pierd 75% dintre prietenii, 60% experimentează probleme de sănătate, o treime suferă de depresie clinică după un an şi majoritatea se confruntă cu dificultăţi financiare. După cum spune un pastor: „văduvele trec din prima linie a bisericii în ultima şi apoi ies pe uşă afară. Ele trec de la slujire şi cântatul în cor la singurătate şi plânset în tăcere”. Lui Dumnezeu îi pasă atât de mult de văduve, încât le pomeneşte de peste o sută de ori în Scriptură. El este „apărătorul văduvelor” (Psalmul 68:5). El „ocroteşte …sprijineşte… pe văduvă” (Psalmul 146:9). lacov spune: „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu… este să cercetăm … pe văduve”. Miriam Neff adaugă: „Nimeni nu poate mângâia o văduvă decât o altă văduvă. Când vedem o altă femeie intrând în această experienţă, dorim să o mângâiem. Dacă nevoia de sprijin financiar şi ajutor este ceva obişnuit, nevoia de relaţii este mai presantă. Avem nevoie de prieteni credincioşi alături de noi”. Te-ai gândit pe cine să încurajezi astăzi ?

12) WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE

«... îmi ungi capul cu untdelemn si paharul meu este plin de dâ peste el. Da, fericirea si îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşi­tul zilelor mele.»  (Psalm 23, 5-6)

Psalmul 23 conţine o promisiune veşnică pe oare duş­manul nu o poate anula. Ce minunat este că noi, copiii lui Dumnezeu chiar dacă ne-am afla în valea cea mai întune­coasă, ca şi pe culmile cele mai însorite, nu trebuie să ne temem, deoarece Domnul este tot timpul alături de noi! Dumnezeu însuşi ne pregăteşte masa. Domnul, din pricina numelui Său, vrea să te conducă şi pe tine pe drumul cel drept; eşti tu însă cu adevărat dispus să te laşi condus de El? Se întâmplă adesea că şi dacă suntem pe calea Sa totuşi trebuie să trecem prin văi întunecate, pe unde nu am dori să mergem: «… altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi» (Ioan 21,18). In plus, aceste văi neguroase încep să se înmulţească în zilele noastre, deoarece noi, copiii lui Dumnezeu străbatem astăzi mlaştina întunecoasă a vremurilor din urmă. Noaptea se lasă din ce în ce mai tare, după cum a spus Isaia: «Vine dimineaţa şi este tot noapte» (Isaia 21,12). Să nu ne mirăm deci că pe calea cea dreaptă stră­batem uneori porţiuni de drum foarte întunecate; la ca­pătul ei este însă lumină, iar pe malul celălalt ne aşteaptă mult iubitul şi binecuvântatul Domn Isus Cristos. El este ţinta noastră şi-L vom vedea foarte curând.

13) SĂMÂNŢA BUNĂ

Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.

Luca 10.30

Domnul Isus prezintă starea tuturor oamenilor sub simbolul unui călător, care, coborându-se de la Ierusalim la Ierihon, a căzut în mâinile unor tâlhari. Ierusalimul simbolizează starea de binecuvântare, în care Dumnezeu l-a aşezat pe om la creaţie, dar pe care el a părăsit-o prin neascultare. Acum, omul se află pe drumul care coboară spre Ierihon – simbol al blestemului.Drumul, care coboară de la Ierusalim, este foarte înclinat. Ierusalimul este aşezat pe un munte la 780 m. înălţime şi Ierihonul pe malul Iordanului, a cărui vale foarte adâncă se află sub nivelul mării. Acest drum reprezintă într-adevăr drumul, pe care păcatul l-a aşezat pe om pentru a-l târî repede spre pierzare. Pe drumul care coboară, omul are de-a face cu satan, care l-a dezbrăcat de tot ceea ce l-ar fi făcut în stare să răspundă pretenţiilor lui Dumnezeu.Drumul, care coboară, este partea tuturor oamenilor. Însă ce bucurie că pe acest drum vrea să ne întâmpine Mântuitorul! El singur ne poate da viaţa veşnică, pentru că S-a jertfit la cruce pentru toţi cei care cred în El. L-a întâlnit şi cititorul pe Mântuitorul?

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s