MEDITAȚII CREȘTINE – 12 Aprilie 2014

Wilderness-2

1) IZVOARE ÎN DEŞERT 

Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan
şi a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit
de diavolul timp de patruzeci de zile. (Luca 4:1-2)

Isus a fost umplut cu Duhul Sfânt şi totuşi a fost ispitit. Cea mai puternică forţă a ispitei vine deseori asupra unei persoane când aceasta este foarte aproape de Dumnezeu.

Cineva a spus odată: „Diavolul ţinteşte sus“. De fapt, el a făcut pe un ucenic să spună că nici nu-L cunoaşte pe Hristos. De ce doar foarte puţini oameni au avut un conflict atât de mare cu diavolul cum a avut Martin Luther? Pentru că Martin Luther zdruncina însăşi împărăţia celui rău. Şi amintiţi-vă de luptele teribile pe care le-a avut John Bunyan! Când un om are plinătatea Duhului lui Dumnezeu, va avea mari conflicte cu Ispititorul. Dumnezeu îngăduie ispita pentru că ea face pentru noi ceea ce furtunile fac pentru stejari, ne înrădăcinează mai adânc, şi ea face pentru noi ceea ce căldura face pentru picturile pe porţelan, ne dă durabilitate mare în timp. Nu vei realiza niciodată pe deplin cât de puternic eşti alipit de Hristos, sau El de tine, până nu-şi va folosi diavolul toată puterea lui ca să te atragă la el. Abia atunci vei simţi strângerea mâinii drepte a lui Hristos.

Necazurile nemaipomenite nu sunt întotdeauna pedeapsa pentru nişte păcate nemaipomenite, ci uneori sunt încercările care rezultă din darurile nemaipomenite ale lui Dumnezeu. Dumnezeu foloseşte multe instrumente de pilire şi Îşi şlefuieşte nestematele cu pile aspre. Şi sfinţii pe care El îi iubeşte în mod deosebit şi pe care doreşte să-i facă să strălucească cel mai tare, vor simţi deseori uneltele Lui asupra lor. R. Leighton

Mărturisesc cu bucurie că datorez mai mult focului, ciocanului şi pilei Domnului meu decât oricărei alte unelte din atelierul Lui. Câteodată mă întreb dacă am învăţat vreodată ceva decât la capătul nuielei lui Dumnezeu. Când sala mea de clasă este cea mai întunecoasă, atunci văd cel mai bine. Charles H. Spurgeon

2) Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

MOŞTENIREA UNUI TATĂ
Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el” (Proverbe 20:7)

Max Lucado scrie: „Astăzi este prima mea zi de sărbătoare a taţilor dar fără tata. Timp de 31 de ani, am avut unul dintre cei mai buni taţi, dar acum este îngropat sub un stejar dintr-un cimitir din vestul Texasului. E ciudat că nu este aici, pentru că el era mereu disponibil. Cuvintele lui nu erau nimic nou; realizările lui, deşi admirabile, nu erau extraordinare. Dar prezenţa lui era extraordinară. Pentru că era acolo, viaţa decurgea lin … viitorul era sigur … iar creşterea mea a fost aşa cum a intenţionat-o Dumnezeu. M-a învăţat să mă bărbieresc şi să mă rog. M-a ajutat să memorez versete pentru şcoala duminicală şi mi-a spus că răul trebuie pedepsit, că neprihănirea are propria sa răsplată. A fost un model al echilibrului insesizabil dintre ambiţie şi auto-acceptare. Ştiam că dacă am vreodată nevoie, el mă ajută. Ca un şemineu cald. Poate de aceea această sărbătoare a taţilor este cam rece. Focul s-a stins. Briza trecerii timpului a înghiţit splendida flacără, lăsând numai cenuşa fierbinte. Dar e un lucru ciudat cu această cenuşă, mişc-o puţin şi flacăra va dansa şi va disipa doar puţin din răceala aerului, dar suficient pentru a-mi aminti că el este încă … prezent”.

Compară lucrul acesta cu un interviu cu actorul Gene Hackman care îşi aminteşte: „Aveam doar 13 ani, dar acea duminică dimineaţa este încă vie. Mă jucam pe stradă când l-am văzut pe tatăl meu venind cu maşina şi făcându-mi uşor cu mâna. Cumva am ştiut că acel gest însemna că pleacă pentru totdeauna. Până astăzi acea amintire este ca o fantomă care pare că nu pleacă niciodată”. Solomon a spus: „Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el“. Atenţie, taţilor! Ce moştenire le veţi lăsa copiilor voştri când voi nu veţi mai fi?

3) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers

Stăpânirea morală

“… moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui… prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi fa’ă de păcat şi vii pentru Dumnezeu.”  – Romani 6:9-11

Viaţă veşnică împreună cu El. Viaţa veşnică este viaţa pe care Cristos a arătat-o pe plan uman; aceeaşi viaţă, nu o imitaţie a se manifestă în trupul nostru muritor atunci când suntem născuţi în Dumnezeu. Viaţa veşnică nu este un dar de la Dumnezeu, ci este dăruirea de Sine a lui Dumnezeu. Energia şi puterea care s-au manifestat în Îsus se vor manifesta în noi prin harul suveran desă­vârşit al lui Dumnezeu, o dată ce am luat decizia morală cu privire la păcat.

Veţi primi puterea Duhului Sfânt” nu putere ca un dar de Ia Duhul Sfânt, căci puterea este Duhul Sfânt, nu ceva ce ne dă El. Viaţa care era în Isus devine a noastră prin intermediul crucii Lui. o dată ce am luat decizia să ne identificăm cu El. Dacă este greu să fim într-o relaţie corectă cu Dumnezeu, aceasta e din cauză că refuzăm să luăm o hotărâre categorică în privinţa păcatului. Imediat ce am luat hotărârea, viaţa deplină a lui Dumnezeu vine în noi. Isus a venit ca să ne dea o sursă inepuizabilă de viaţă: “...ca să fiţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu“.

Viaţa veşnică n-are nimic de-a face cu timpul; ea este viaţa pe care a trăit-o Isus când era aici pe pământ. Singura sursă de Viaţă este Domnul Isus Cristos.Chiar şi cel mai slab sfânt poate experimenta puterea divinităţii Fiului lui Dumnezeu, dacă este gata să se dea pe sine la o parte. Orice urmă dc energie din noi înşine va umbri viaţa lui Isus din noi. Trebuie să continuăm să ne dăm pe noi înşine la o parte şi atunci încet, dar sigur, plinătatea vieţii lui Dumnezeu ne va invada întreaga fiinţă, iar oamenii vor cunoaşte că am fost cu Isus.

4)    MEDITAȚII de Dimineața și Seara de Charles H. Spurgeon

Mi s-a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.   – Psalmi 22:14

Binecuvântatul nostru Domn a fost teribil de mişcat şi tulburat în suflet. „Duhul omului îl sprijineşte la boală, dar duhul doborât de întristare cine îl va ridica?” (Proverbe 18:14). Depresia adâncă este cea mai dureroasă încercare; orice altceva este nimic în comparaţie cu ea. Când Mântuitorul a strigat către Dumnezeu „nu Te îndepărta de mine” (Psalmi 71:12), a exprimat nevoia oricărui om tulburat şi chinuit de povară. Credinciosule, apropie-te de cruce în această dimineaţă, şi slăveşte-L pe Regele Gloriei, căci El este mai aproape de tine decât oricare altul, în nenorocire şi durere; observă-I dorinţa de a fi un Mare Preot Credincios, care are „milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15).

Cei încercaţi de tristeţe ar trebui să caute părtăşia apropiată cu Isus Ca să simtă în mod direct dragostea Tatălui nostru. Să nu ne lăsăm pradă disperării, de vreme ce învăţătorul a trecut înaintea noastră prin valea ei întunecată. Este posibil ca uneori să ne simţim obosiţi şi neliniştiţi în suflet, şi să dorim lumina feţei Domnului. In asemenea ocazii, să ne întărim gândindu-ne la simpatia Marelui nostru Preot. S-ar putea ca picăturile noastre de durere să dispară în oceanul suferinţei Sale, dar dragostea noastră va creşte. O, dragoste adâncă şi puternică a lui Isus, vino în inima noastră ca revărsarea unor ape! Acoperă-ne toate puterile, îneacă-ne toate păcatele, spală-ne toate grijile, ridică-ne sufletul de pe pământ şi poartă-l până la picioarele Domnului. Apoi lasă-ne acolo, ca pe nişte scoici sfărâmate, spălate de dragostea Lui, fără preţ şi fără merite; iar când Domnul îşi va pune urechea lângă noi, va auzi în inimile noastre ecoul valurilor dragostei Sale, care ne-au purtat până la limanul odihnei veşnice.

*

Grădina împăratului.  – Neemia 3:15

Menţiunea lui Neemia ne aminteşte de Paradisul pregătit pentru Adam de Împăratul împăraţilor. Păcatul a ruinat curând locaşul desfătărilor, şi i-a aruncat jos pe copiii oamenilor, la pământul care le-a adus spini şi pălămidă. Suflete, aminteşte-ţi căderea, fiindcă a fost căderea ta. Jeleşte-L pe Domnul iubirii, atât de dispreţuit de primii membri ai rasei din care faci şi tu parte. Priveşte balaurii şi demonii care locuiesc astăzi pe pământul care a fost odinioară grădina încântărilor. Gândeşte-te şi la altă grădină a Împăratului, udată de apele sângelui Împăratului. Este Ghetsemani, şi ierburile sale amare sunt mai dulci decât fructele Edenului pentru sufletele născute din nou. Aici a fost nimicită viclenia şarpelui din prima Grădină. Aici, blestemul a fost luat de la pământ şi pus pe capul Seminţei făgăduite. Suflete, gândeşte-te la agonie şi patimi; întoarce-te în grădina de pe Muntele Măslinilor şi priveşte-L pe Mântuitor salvându-te din starea ta pierdută. Aceasta este Grădina Grădinilor, fiindcă aici a avut loc lupta dintre vina păcatului şi puterea iubirii. Dar nu mai există o altă grădină a împăratului? Ba da, suflete, tu eşti, sau ar trebui să fii. Au înflorit florile în inima ta? Au apărut primele fructe? Se poate plimba Împăratul la umbra copacilor din grădină? Asigură-te că plantele sunt udate şi plivite, şi că vulpile sunt izgonite. Vino, Doamne, şi îngăduie adierii Tale cereşti să împrăştie miresmele din grădina mea. Nu trebuie să uităm nici biserica, şi ea o grădină a Împăratului. O, Doamne, trimite-i prosperitate. Reclădeşte-i zidurile, hrăneşte-i plantele, culege-i fructele, şi transformă-i pustiul într-o grădină a împăratului.

5) CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE” 

Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris în oaste. –  2 Timotei 2.4

Odinioară eram robii Satanei deoarece făceam voia şi pofta lui. Dar când prin dragostea şi lucrarea Duhului Său am venit la pocăinţă, am fost smulşi din această putere a întunericului şi strămutaţi de partea Iui Dumnezeu. Noi suntem acum prea iubiţii, răscumpăraţi cu un preţ mare de Domnul. El vrea să ne bucurăm de dragostea, harul şi binecuvântările pe care ni le-a dat. El vrea ca să fim luptători ai sfintei cauze a credinţei. În faţa propăşirii Evangheliei, a creşterii credincioşilor, în lucrarea de supunere cu fidelitate, stau mari şi mulţi împotrivitori. De aceea este necesar să avem toată armătura lui Dumnezeu şi să veghem. Ce ar fi cu un mercenar (soldat plătit) dacă l-ar preocupa cele de acasă şi toată ziua ar scrie scrisori? Dacă toţi ar face astfel s-ar putea gândi cineva la victorie? Cei 300 de ostaşi ai lui Ghedeon care au băut din picioare apa, putând să vegheze dacă vine duşmanul, au fost apţi pentru luptă. Cei care s-au aplecat jos ca să bea, să guste ceea ce este pământesc, NU au fost apţi pentru luptă. Numai cei 300 de ostaşi au fost apţi să spargă ulcioarele, să ia în mănă făcliile, să sune din trâmbiţă şi să câştige victoria. Noi toţi suntem chemaţi să luptăm. Dar pentru această luptă noi trebuie să fim pregătiţi, şi aceasta vrea să o facă Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă mai ascultăm ce ne şopteşte duşmanul cel viclean sau chiar mai facem unele lucrări de ale lui, atunci NU suntem vrednici luptători ai Domnului.Toţi slujitorii lui Dumnezeu au fost mai întâi învăţaţi în şcoala lui Dumnezeu. Cei care au înţeles mai bine ţinta şi însemnătatea creşterii lor au devenit cei mai tari şi mai stăruitori în slujba lor între oameni. Cei care au fost numai nişte scântei aprinse de oameni, nu au avut în ei nici adâncime, nici puterea de a stărui, nici adevăr.

6) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger

Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, să-I slujească întrun gând.” – Ţefania 3:9

Dacă întrun loc este trezire, acolo sunt fraţi şi surori care se pocăiesc, depun mărturie, şi astfel ajung şi unii, şi alţii la credinţă. Dar pe urmă fraţii devin tot mai deştepţi, fiecare crezând că el cunoaşte mai mult. Iar dacă la o oră de adunare cineva vorbeşte, şi ceilalţi nu ajung la amvon, atunci nu a fost nimic bun. “ Au fost doar vorbe goale” spun ceilalţi. Astfel este creată o atmosferă în care nimeni nu mai vine la credinţă. În această situaţie se caută greşeală la cei care vestesc Cuvântul, în loc să se bucure de har, şi să se hrănească împreună din Cuvânt. Unii au de-a face cu bucătarul, în loc să se hrănească. Părerile diferă; unii ar dori hrană mai sărată, mai condimentată, pe când alţii consideră că este prea multă. Astfel, probabil este chiar bine dacă pentru unii vestirea a fost prea iute, iar pentru alţii prea nepiperată. Dar a sluji împreună Domnului, a veni în ajutor unii altora, este cu totul altceva. Cinci stând pe bancă, şi ordonând, lăsând pe al şaselea să facă lucrul, nu avansează. Ajungem la ţinta dorită dacă ne încredem copilăreşte şi avem bucurie şi satisfacţie în Cuvânt. Dacă citesc aceste capitole,atunci constat :Isus este biruitor şi văd totodată că Dumnezeu este de partea noastră şi ne dă şi voinţa, şi înfăptuirea după plăcerea Lui. Dacă suntem orientaţi asemenea Lui Isus Hristos, atunci Duhul Sfânt ne leagă laolaltă, atunci suntem o inimă şi un duh. “Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” “Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!”

7) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de CHARLES H. SPURGEON

EL NU-ŞI MAI ADUCE AMINTE
Le voi ierta păcatele şi nu-Mi voi mai aduce aminte de fărădelegile lor. (Evrei 8.12)

De îndată ce Îl cunoaştem pe Domnul, primim iertarea păcatelor. Noi îl găsim în El pe Dumnezeul harului, care şterge fărădelegile noastre. Oh, ce veselă descoperire! Dar această făgăduinţă este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu? Nu-şi va mai aduce aminte de păcatele noastre? Poate El oare să le uite? El ne spune că le va uita şi El ştie ce spune. El ne vede ca şi cum n-am fi căzut niciodată în păcat. Marea ispăşire a îndepărtat atât de mult păcatul, încât el nu mai există în mintea lui Dumnezeu. Credinciosul este primit acum în Domnul Isus Cristos, precum era Adam în starea lui de nevinovăţie; ba mai mult încă, el se îmbracă acum în neprihănirea dumnezeiască, în timp ce haina lui Adam era omenească.

Marele nostru Dumnezeu nu-Şi va mai aduce aminte de păcatele noastre, pentru a le pedepsi, şi nu ne va iubi cu nimic mai puţin din cauza lor. Aşa precum o datorie o dată plătită este ştearsă şi încetează de a mai fi socotită ca datorie, tot aşa Domnul priveşte ca şterse în întregime, fărădelegile noastre. Deşi avem remuşcări şi plângem, pe drept cuvânt, că ne-am irosit viaţa în păcate, totuşi să ne bucurăm că nu vor mai fi pomenite. Aceasta ne face să urâm păcatul. Iertarea prin har ne face sa fim foarte precauţi să nu-L mai supărăm pe Dumnezeu prin neascultarea noastră.

8)  MANA DE DIMINEAŢĂ

Eu M-am rugat pentru tine ca să nu-ţi se slăbească credinţa…” – LUCA 22:32

În momentul celei mai mari umiliri, a celei mai profunde înjosiri, cu puţin îninte de marea jertfă, Domnul nostru se gîndea la un ucenic, la acela care avea cea mai mare nevoie, cu toate că se socotea cel mai tare. Şi astăzi Domnul Se roagă pentru noi toţi pentru aceleaşi motive ca atunci cînd S-a rugat pentru Petru. Este oare un singur credincios care să se simtă atît de tare, de sigur pe mîntuirea lui şi care să nu mai aibă nevoie de rugăciunea Domnului? Dar noi ştim că aceasta este lucrarea Lui de la înălţare şi pînă la Răpire. Ce mîngîietor şi întăritor este pentu noi adevărul acesta: Domnul Isus plin de toată slava din cer, aşezat la dreapta Măririi, Se roagă pentru noi, pentru fiecare în parte. şi cîtă nevoie avem de un Apărător aşa de scump şi bun ca El! Supravieţuim în lupta crîncenă a vieţii numai datorită rugăciunilor Lui mai ales cînd ştim că Satan vrea să ne cearnă ca pe grîu pe fiecare din noi. Fără-ndoială că nu se pune problema pierderii mîntuirii pe care Domnul Isus ne-a cîştigat-o cu preţul sîngelui Său. Dar aici este vorba de slăbirea credinţei aşa cum o arată Cuvîntul lui Dumnezeu şi de cauzele acestei slăbiri.

Să ne oprim puţin asupra cîtorva feluri de slăbire a credinţei (ITim. 1:19) “…să păstrezi… un cuget curat pe care unii l-au pierdut şi au naufragiat cu privire la credinţă.” Deci nepăstrarea unui cuget curat duce neapărat la naufragiul credinţei, nu al sufletului (ITim. 5:8). “Dacă cineva nu poartă grijă de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decît un necredincios.” O credinţă tăgăduită este o mărturie rea înaintea oamenilor şi o pricină de poticnire pentru ei. (1Tim. 6:10) Unii care au umblat după iubirea de bani, au rătăcit de la credinţă “căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.” (1Tim. 6:21) Vorbăriile goale şi lumeşti pot duce la îndepărtarea de la credinţă sau la greşirea ţintei. Citiţi în întregime aceste texte din Sfînta Scriptură.Iată numai cîteva cazuri în care credinţa poate fi compromisă.

Să ne cercetăm în lumina acestor texte din Cuvîntul lui Dumnezeu şi apoi să facem ce spune apostolul Pavel la 2Cor. 13:5: “Pe voi înşivă cercetaţi-vă dacă sînteţi în credinţă… Afară numai dacă sînteţi dezaprobaţi.” nu lepădaţi, căci Domnul nu leapădă pe nici unul din ai Săi. Domnul Isus ştie cît de firavă şi de superficială este credinţa noastră mai ales în aceste vremuri din urmă. Să nu fim mîndri şi să nu negăm starea adevărată a credinţei noastre ci mai degrabă să-L rugăm pe Domnul Isus să ne mărească credinţa.

9) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014

În aceasta şi eu mă deprind să am în totul o conştiinţă fără vină faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. (Fapte 24.16)

Când două voci din interior se opun una alteia, în timp ce încearcă să facă voia Domnului, cum pot afla care este voia Lui pentru mine?
Cele două voci sunt:
• Prima, conştiinţa exersată de Duhul lui Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu şi
• A doua, inima firească (Ieremia 17.9) îndemnată de Satan să se opună voii lui Dumnezeu.
Cel credincios trebuie să urmărească un singur scop, având un singur obiectiv: gloria lui Dumnezeu, fără să umble cu două feţe, încercând să slujească la doi stăpâni (Iacov 1.8).În ce priveşte orice lucrare pentru Domnul, dacă este cu adevărat spre gloria Domnului, atunci va fi în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. Se pun apoi întrebările: «Mi‑a dat Domnul această lucrare specifică pe care inima mea doreşte s‑o facă?» şi, de asemenea, «Când este momentul potrivit s‑o fac?».În Numeri 4, fiilor lui Levi li s‑au încredinţat slujbele la cortul întâlnirii. Nu toţi au primit aceeaşi slujbă: unii purtau chivotul, altarul de aur sau sfeşnicul; alţii purtau stâlpii şi postamentele; iar alţii purtau doar cârligele. Însă fiecare avea o parte în această lucrare pentru gloria lui Dumnezeu şi fiecare trebuia să fie credincios slujbei încredinţate. Orice slujbă este importantă la locul ei, chiar dacă nu este una publică însoţită de laudă şi aclamaţii, nefiind prea mult în lumina reflectoarelor. Cel care are un scop bine determinat este atent faţă de gloria Domnului şi se retrage în umbră.Noi avem Duhul lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu şi, fiind copii ai Tatălui, nu avem nevoie de semne. El ne va sfătui, având ochiul Lui asupra noastră (Psalmul 32.8).

10) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 51:1-13
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)

CU JUMĂTATE DE INIMĂ SAU DIN TOATĂ INIMA?
Aţi citit despre omul care din pricina mustrărilor sale de conştiinţă a trimis o scrisoare la biroul de încasare a impozitelor? In scrisoare, omul spunea: „Nu mai pot să dorm, deoarece anul trecut cînd am complectat formularul privind cîştigul meu, am raportat intenţionat mai puţin. Aveţi alăturat un cec de 150 de dolari, şi dacă n-am să pot dormi nici acum, am să vă trimit şi restul“. Este lăudabil faptul că omul şi-a mărturisit fărădelegea, dar restituirea cu jumătate de inimă oglindeşte superficialitatea regretului său. Mărturisirea sa a fost impulsionată de dorinţa personală de a avea pace, şi nu de remuşcarea pentru fapta imorală comisă.

Cînd credem în Isus Cristos, sîntem socotiţi neprihăniţi. Păcatele trecutului nostru, ale prezentului şi ale viitorului sînt iertate. Dar din cauză că sîntem pîngăriţi de păcat în umblarea noastră de zi cu zi, avem nevoie de curăţirea zilnică, prin mărturisire. Aceasta restaurează părtăşia dintre noi şi Tatăl ceresc. Dar trebuie să fim sinceri. Trebuie să venim la El cu sincere păreri de rău pentru păcatele noastre şi cu dorinţa onestă de a ne lăsa de ele. Nu există îndoieli asupra acestui lucru – cînd ne mărturisim Domnului păcatele, şi o facem cu seriozitate, El ne iartă. Dar să nu uităm, El nu numai că ne aude cuvintele, dar ne vede şi inimile şi ne citeşte motivele. Este o învăţătură teribilă! De aceea, haideţi să fim cinstiţi. Numai cînd regretăm cu adevărat faptul că am păcătuit putem avea siguranţa că am fost reabilitaţi pentru părtăşia cu Domnul.- R.W.D.

Dă-mi curaj, Isuse, să-ţi mărturisesc
De inima-mi cea plină de păcat,
Ca deplin iertarea s-o găsesc,
De sub poveri să fiu eliberat D.J.D.
Dumnezeu a promis iertare celor ce se pocăiesc.
11) WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE

«însă eu sunt totdeauna cu Tine; Tu m-ai apucat de mâna dreaptă.»   (Psalm 73: 23)
Cuvintele mici au de multe ori semnificaţii profunde, semnificaţii infinit mai importante când e vorba de Cuvân­tul lui Dumnezeu. Un astfel de cuvânt mic e «totuşi»; el exprimă credinţa de neclintit a omului ispitit, care în toate frământările vieţii se bazează numai şi numai pe Dumne­zeu. Când pacea din jurul tău parcă a luat sfârşit, agaţă-te cu toată puterea de Isus, astfel încât să poţi spune împreună cu prorocul Isaia: «… vor face pace cu Mine» (Isaia 27,5). Acest lucru este valabil şi în ce priveşte procesul ireversibil de îmbătrânire, căci nimeni nu poate opri degradarea tru­pului. Dar cel născut din nou se bucură împreună cu psalmistul: «Cel fară prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca ce­drul din Liban» (Psalm 92,12).

De câte ori nu ai spus cu recunoştinţă «totuşi» după ce ai primit ajutor, când toate în jurul tău păreau a se prăbuşi, de cele mai mult ori din cauza păcatelor tale! Uităm mult prea uşor că întunericul şi problemele sunt adeseori consecinţa propriei noastre neascultări. Dar iată, Domnul în mila Sa ne-a iertat pe deplin, astfel încât şi pentru noi este Valabil textul din Isaia 64,4: «… niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se si cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu în afară de Tine sa fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.»

12) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul 1 De la Geneza la Iosua de Jean Koechlin

Exod 10: 12-23
Tot ceea ce scăpase de grindină este acum distrus de lăcuste. Ce dezastru grozav! „Am păcătuit”, a repetat Faraon cu o evidentă rea-credinţă, urmărind numai să fie scăpat de lăcuste. Dar „Dumnezeu nu Se lasă (Lit: nu este) batjocorit” (Galateni 6.7). Faraon a lăsat să treacă clipa potrivită (Ieremia 46.17) şi Dumnezeu îi împietreşte din nou inima. Apoi vine întunericul, trei zile întregi de întuneric! Este un semn cu un înţeles evident pentru egipteni. Soarele, sursa de lumină, de căldură, de viaţă, cel pe care-l adorau ca zeu (Ra), apare neputincios înaintea Creatorului universului. Dar în toate casele copiilor lui Israel era lumină. „Oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric”, declară Domnul Isus (Ioan 12.46). Şi, din nou: „Eu sunt “Lumina lumii; cine Mă ur­mează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8.12). In mijlocul unei lumi pline de umbrele întunecate ale păcatului, credinciosul poate totuşi distinge prezenţa luminii, pe Hristos locuind în el (Ioan 14.23). Ca urmare, pentru el totul este limpede: starea lumii, viitorul ei şi starea inimii lui. El ştie unde poate păşi în siguranţă. Ceea ce face poate fi văzut de toţi (Luca 11.36).

13) SĂMÂNŢA BUNĂ

… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile …? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?  (Proverbe 24.12)

Totul în viaţa femeii şi a chirurgului nu a fost o simplă întâmplare. Dumnezeu veghează asupra fiilor oamenilor. El ştie gândurile din inimile lor; El le cunoaşte motivele binefacerilor; El răsplăteşte fiecăruia după faptele lui. „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“.Să învăţăm din întâmplarea aceasta adevărul care ne poate lumina cărarea vieţii! Răul este în preajma noastră şi se face uşor. Dar cine vrea să facă binele, are nevoie de o inimă luminată de Cuvântul lui Dumnezeu. Împăratul David a recunoscut acest adevăr şi s-a rugat: „Zideşte în mine o inimă curată …, pune în mine un duh nou şi statornic!“ (Psalmul 51.10). Numai Mântuitorul poate da vieţilor noastre un adevărat sens.Viaţa celui care Îl primeşte pe Mântuitorul se schimbă din temelie. În ce constă schimbarea? Prin credinţa în Mântuitorul dispare lista neagră a păcatelor. Dumnezeu vrea să scoată din viaţa noastră toate păcatele, aducând în schimb: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor“ (Galateni 5.22,23). Doreşte şi cititorul această stare după voia lui Dumnezeu?

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

Advertisements

One thought on “MEDITAȚII CREȘTINE – 12 Aprilie 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s