Înapoi la cruce. La cea adevărată

Valentin Făt

Crucea. Înseamnă moarte. Moarte sigură, dar lentă, administrată cu picătura. Înseamnă tortură. Toate junghiurile, durerile, înţepăturile, arsurile pe care le poate simţi un trup de om, aduse la intensitate maximă şi deodată. Crucea înseamnă batjocură. E spectacol public, gratuit. Acolo poate să strige cine ce vrea, poate să scuipe, poate să înjure că victima oricum e total neputincioasă şi nu va sări nimeni să o apere. Şi nici nu merită întrucât Crucea înseamnă pedeapsă. Pedeapsă judecată şi blestem, dar se socoteşte că cel crucificat le meriţă din plin, că se întoarce peste capul lui tot răul ce l-a făcut în timpul vieţii.

Asta e crucea, acel lemn năclăit de sânge. Dur cuvânt. Aspru cuvânt. Un cuvânt care trezea fiori şi provoca groază. Un cuvânt care scandaliza.

Nu mai e cazul. Astăzi, crucea e băbuţa inocentă care cu riscul de a cădea, ia mâna de pe bară şi îşi face semnul…

View original post 225 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s