TRĂIEŞTE CONFORM “FERICIRILOR” (1)

Ferice de cei saraci in duhFerice de cei săraci în duh” (Matei 5:3)

În următoarele câteva zile, ne vom uita la Fericiri (care ar trebui să ne caracterizeze). Domnul Isus a spus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor!” El nu a spus că este împotriva deţinerii banilor, El a spus că nu este de acord ca banii să te posede. De fapt, El te va ajuta să prosperi ca tu să poţi finanţa şi să poţi împlini scopurile Lui pe pământ. Dar El nu îţi măsoară credinţa după cum îţi arată extrasul de cont bancar. într-una din pildele Sale, Domnul Isus l-a numit pe un bogat „nebun”. Asta nu pentru că omul era bogat, ci pentru că „nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu” (Luca 12:21). John D. Rockefeller a spus cândva: „Am făcut multe milioane, dar nu mi-au adus fericirea adevărată. l-aş da pe toţi în schimbul zilelor când stăteam pe un scaun de birou în Cleveland şi mă socoteam bogat cu trei dolari pe săptămână“.

Faptul că ai mai mulţi bani îţi poate conferi un statut social, dar când îl slujeşti pe Dumnezeu, primeşti semnificaţia împărăţiei. E o mare diferenţă! Deci concentrează-te asupra lucrurilor care contează şi trăieşte pentru ceea ce durează, în Kemi, Finlanda, se spune că s-a construit un castel de gheaţă strălucitor, care adăpostea un teatru, un teren de sport, o galerie de artă şi o capelă. Zidurile castelului aveau 4m înălţime şi se întindeau pe 500m. Capela era un loc popular pentru nunţi, iar teatrul avea 3000 de locuri. Acolo se ţineau concerte rock, operete, dans modern şi recitaluri de operă. Problema era că întreţinerea lui costa milioane de dolari şi se topea primăvara. înţelegi ideea? Concentrează-te asupra lucrurilor care durează, nu asupra celor ce nu durează.

*

Ferice de cei ce plâng” (Matei 5:4)

Domnul Isus a spus: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi“. Durerea este preţul pe care îl plătim pentru dragoste. Un autor scrie: „Când durerea ne loveşte din plin, ne întrebăm «de ce mi s-a întâmplat asta?» Ca să-mi amintesc c-aşa e viaţa, ca să-mi întăresc credinţa şi să am răbdare? E greu să răspunzi „Amin” când totul pare întunecat. Cel mai important lucru pentru noi în acel moment este să ne uşurăm durerea. Dar când trecem prin necazuri şi nu încercăm să le evităm, le primim diferit. Devenim dispuşi să învăţăm din ele. Asemenea lui losif, vedem cum Dumnezeu le foloseşte pentru un scop mai mare. în ultimă instanţă, plânsul înseamnă să înfrunţi lucrul care te răneşte în prezenţa singurului care te poate vindeca”. Biblia spune: „seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Dimineaţa ta va veni; Dumnezeu a promis lucrul acesta! Durerea ţi se va şterge cu timpul. Faptul că eşti dispus să-ţi accepţi durerea în loc să încerci să scapi de ea îţi garantează lucrul acesta. Nu că o vei uita, ci îţi vei aduce aminte de ea în mod diferit; cu mai multă mulţumire şi mai puţină suferinţă.

Această fericire răspunde la două întrebări: 1) Ce se întâmplă cu cei ce mor în Domnul? „Să nu vi se tulbure inima… în casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. … Eu Mă duc să vă pregătesc un loc … ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (loan 14:1-3). 2) Cum rămâne cu aceia dintre noi care încă trăim? „Dumnezeul oricărei mângâieri… ne mângâie … pentru ca … să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4).

*

Ferice de cei blânzi” (Matei 5:5)

în lumea noastră dominată de putere, blândeţea este deseori confundată cu slăbiciunea. Dar din definiţia dată de Domnul tsus pentru blândeţe ne imaginăm un armăsar maiestuos care a fost îmblânzit. Nu şi-a pierdut nimic din puterea sa. Doar că, dacă mai demult avea o voinţă proprie puternică, acum cedează în faţa voinţei altcuiva. Procesul de zdrobire s-a încheiat; acum răspunde la smucitura hăţurilor.

Blândeţea implică: 1) Sensibilitate fată de Dumnezeu. într-o căsnicie bună, cei doi înţeleg deseori nevoile fiecăruia fără să trebuiască să fie rostit vreun cuvânt. Timpul pe care l-au petrecut împreună îi face conştienţi de lucrurile care îmbogăţesc şi lucrurile care ofensează, iar devotamentul lor reciproc face din căsnicia lor o prioritate. La fel este şi în relaţia ta cu Dumnezeu. 2) Predare în fata voii lui Dumnezeu. Cheia zdrobirii obiceiurilor încăpăţânate nu este să te lupţi cu ele cu propria ta forţă. Lucrul acesta te face să te concentrezi mai mult asupra problemei, mărindu-i puterea. Schimbarea centrului tău focal şi supunerea faţă de Dumnezeu clipă de clipă este cheia succesului, fie că e vorba de o problemă simplă sau de una complicată. „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). 3) Supunerea fată de scopurile lui Dumnezeu. Pentru a înţelege diferenţa dintre supunere şi egoism, trebuie să te gândeşti la aceste cuvinte: „Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor” (Ezechiel 33:31). Gândeşte-te la asta.

 *

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire” (Matei 5:6)

Această fericire corectează două greşeli pe care le facem când vine vorba de mântuire. Prima: că totul se reduce la credinţă. A doua: că totul se reduce la fapte. De fapt, ele sunt împreună valabile şi nu le poţi separa.

Naşterea din nou aduce: 1) Statutul de neprihănit. Chiar dacă ţi-ai stivuit toate faptele tale bune până când se fac un munte, tot nu vei reuşi să plăteşti ce este necesar ca să ajungi în ceruri. Lucrul acesta este adevărat înainte de a deveni creştin şi este adevărat şi după. Dacă ai văzut filmul: „Patimile lui Hristos” şi te-ai gândit „de ce a trebuit să moară o astfel de moarte?”, iată răspunsul: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). în momentul în care II primeşti pe Domnul Isus ca Mântuitor, devii „neprihănit” în ochii lui Dumnezeu. Extraordinar! 2) Starea de neprihănit. Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu” (Romani 6:11).

Mântuirea nu înseamnă doar statutul de neprihănit pe care îl ai înaintea lui Dumnezeu, ci şi starea de neprihănit pe care o trăieşti înaintea celorlalţi în fiecare zi. Cum poţi face asta? Preţuind voia lui Dumnezeu mai mult decât propria ta voie (Proverbe 3:5). Căutând să faci vizibile calităţile caracterului lui Hristos aşa cum sunt descrise în Scriptură: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Poate spui: „e o poruncă foarte înaltă!” Da, dar nu suntem lăsaţi să le facem singuri: „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

__________________________

Cuvântul lui Dumnezeu pentru  astăzi, primit prin Email

Advertisements

One thought on “TRĂIEŞTE CONFORM “FERICIRILOR” (1)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s