Ispita – Un „vehicul” pentru creșterea spirituală

Cărarea netedă „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.”

Iacov, 1.12

Circumstanțe în care ești ispitit să exprimi calități exact opuse

Cuvântul spune că îmbuibarea este păcat, iar păcatul acesta nu-l  lasă pe cel bogat să doarmă. Astăzi s-a ajuns la o îmbuibare și la o satisfacere exagerată a dorințelor noastre, astfel încât e dificil să vezi sau să simți care e pragul îmbuibării. Iar creștinul fără biruință nu are “cununa vieții” dacă  viața pe care o trăiește  nu-L onnorează  pe Dumnezeu și dacă nu ține sus cuvântul vieții, ci se lasă biruit de ispită.

Pentru mine ispitele au fost mijloacele care m-au pregătit pentru slujire.” – spunea Martin Luther, afirmație cât se poate de normală, căci din prisosul inimii vorbește gura.

Să înțelegem, fiecare ispită este o oportunitate de a face bine sau de a face rău. De tine depinde ce alegi să faci, pentru ce te lupți. Dacă te lași călăuzit de Duhul să faci binele, ești conectat la Romani 8, însă dacă te lași dominat de firea pământească, atunci faci răul, ființa ta rămâne la nivelul celei din Romani7 (creștinul e cel care comută, gândul, călăuzirea, decizia).

Aparent, ispita este un lucru nefolositor, dar prin ea ai prilejul de-a zidi sau dărâma, de-a face un lucru duhovnicesc sau de-a face ceva imoral față de tine, față de Dumnezeu sau față de semeni.

În timp ce ispita este arma principală a Diavolului  care ar vrea să te distrugă, Dumnezeu se așteaptă ca tu să te folosești de oportunitatea ivită ca de un vehicul sosit la timp care să te poarte pe aripile lui, făcând binele, iar cununa vieții să fluture sus, pe fruntea ta. Glorie Domnului!

Nu te-ai aștepta ca timpul ispitirii să fie și timpul roadelor. Dar atunci omul duhovnicesc devine cel mai roditor, iar roadele lui sunt vizibile, bune, esențiale: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, autocontrolul.

 Însă, după cum trebuie să treacă un timp ca floarea să aducă rodul așteptat, tot așa este  și cu credincioșii, rodul bun în urma ispitei nu vine deîndată, ci după un timp al coacerii, al încercărilor și al maturizării. Fructul se maturizează și se coace încet la Soarele dreptății divine.

Pavel îi spune lui Timotei să trăiască ca un om încercat. De multe ori pe noi ispita pare a ne lua pe nepregătite ca și cum nu am mai fost încercați cu „zăhărelul” acelei ispite.

Căci firea poftește împotriva Duhului, acestea sunt potrivnice, fiecare dorește întâietatea. Din fire, suntem ispitiți să nu iubim, să fim egoiști. Dar iubirea se învață iubind oameni greu sau aproape imposibil de iubit. Duhovnicește, trebuie să putem, căci „trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni, 2.20)

Scriitoarea Ileana Vulpescu spune că: „Dacă vrei să păstrezi indiferent ce relație, cu un om, trebuie să-l consideri ca pe o rudă apropiată și să-i ierți, să-i tot ierți, cum ierți copiilor, părinților, fraților tăi. Dacă ai orgolii, nici o relație nu e posibilă.

Să învățăm și să cultivăm un duh blând și liniștit și blând,  pentru a nu ne cuprinde  nerăbdarea,  mânia sau respingerea celuilalt, ci să așteptăm ca Duhul să ne însuflețească a merge  pe calea cea bună și duhovnicească. Căci, ceea ce la om este cu neputință, cu ajutorul Duhului toate sunt cu putință. În orice circumstanțe, să punem cărămidă după cărămidă, zidind cu trudă relații pline de iubire, cu bucurie și în pace.

Să nu fim necredincioși, ci plini de credință, că împreună cu Dumnezeu vom fi biruitori, să nu ne atingem de nimic necurat, să nu accesăm căile celui rău, să lăsăm afară necinstea față de taxe și față de aproapele nostru.

Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.” (Romani 13:7)

Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” (1 Corint., 16.13)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s