Vânatul – sezon biblic închis!

La munteSfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.”

Proverbe, 20.5

Prejudecata îl carecterizeaza pe om, care, adesea, din cauza mândriei și a unei judecăți limitate, nu ia în seamă sfatul, nici nu-l pune in cântarul unei rațiuni echilibrate. Dar, multitudinea sfaturilor, a cunoștințelor și informațiilor, pentru el sunt un izvor,  în inimă,  din care cel înțelept și priceput va ști cum să scoată lucrurile bune în beneficiul propriu și al celorlalți.

 Apostolul Pavel adeverește căToată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei, 3.16-17)

 In paranteză să precizăm ce se înțelege prin  „Scriptura”. Este Biblia cu cele 66 de cărți canonice, 39 ale VT și 27 ale NT, binecunoscute de lumea evanghelica și de către teologii lumii.

De altfel  și Bartolomeu Anania (1921-2011) s-a exprimat clar în prefața Bibliei, ediția 2001, traducere, care îi poartă numele, că, VT conține 39 cărți canonice (“recunoscute ca atare de către tradiția iudaică, pe de o parte, și de Biserica Ortodoxă, pe de alta, la care se adaugă cele 27 al NT= 66. „Acestora li se adaugă alte 14 cărți, pe care ambele tradiții le consideră doar bune de citit, adică ziditoare de suflet, conținutul lor nefiind obligatoriu pentru actul de credință în sine– iar Biseca Romano-Catolică recunoaște în VT 56 de cărți canonice, la cele 39 canonice și cele 14 necanonice ortodoxe, se mai adaugă alte 3 titluri. (Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi, pagina 9 – Ediția Ortodoxă 2001)

Acolo, în Biblie – in cele 66 de cărți sfinte, canonice –, se află numai adevăr, dar depinde de fiecare cititor, ca din acele scrieri sfinte să „ştie să scoată din ele”, în mod corect, echilibrat și cumpătat, sub călăuzirea sfântului Duh. Insusi Domnul Isus câna a fost ispitit de Satana a raspuns simplu „Este scris…”.

Pentru fiecare credincios există o mare cerință aceea că el trebuie să fie sfânt, pus deoparte pentru împărăția Domnului Isus. Astfel, el nu va urmări să fie popular, dimpotrivă, atunci când va fi, se va face asemeni lumii, căci lumea iubește ceea ce este lumesc: “Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.(1 Ioan, 2.15-16).

Ci creșinul credincios va cauta să asculte de porunca dată de Dumnezeu prin apostolul Pavel: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2) – el își va regenera mintea umplând-o cu Cuvântul Sfânt pentru a nu păcătui și a nu încălca porunca Domnului, putând discerne tot mai bine dacă „își găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.(Evrei, 4.12)

Omul are tendința de a complica lucrurile și de a nu fi fidel Stăpânului care este binecuvântat în veci. Primii apostoli ai Domnului Isus Înviat L-au propovăduit pe Isus (răstignit, dar care a înviat a treia zi – Fapte capitolele 2 și 3). La fel, apostolul Pavel a declarat: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.” (1 Corinteni, 2.2)

Crediciosul matur, învățat de Duhul, trebuie să vadă dincolo de mulțimea lucrurilor mărunte și să le găsească pe cele puține, care contează cu adevărat, puține la număr și ușor de identificat: un Dumnezeu real și Atotputernic, Persoana și lucrarea lui Cristos, credința și ascultarea, pocăința, speranța și dragostea.

Domnul Isus a rezumat legea morală ca fiind dragostea pentru Dumnezeu și pentru oameni. Să observăm  că falimentul nostru, ca și cel al societății în care trăim, nu se datorează altor cauze ascunse, ci faptului că nu urmărim a împlini legea morală a iubirii lui Dumnezeu și a semenilor.

Dumnezeu a găsit cu cale ca mântuirea să depindă de credința în Dumnezeu și în Isus Cristos, în Acela pe care El l-a trimis pentru răscumpărarea omenirii din păcat.

Dar omul mai are și o altă tendință, aceea de a uita cele câteva lucruri spirituale esențiale și de a se abate umblând după lucruri lipsite de importanță. Creștinii curioși din fire, cei care cercetează mereu și nu îi mai dau de capăt, vânătorii de greșeli, ba chiar de vânat interzis, deseori ei consideră că elementele fundamentale ale credinței înaintașilor noștri ar fi prea banale pentru ei. Ei nu mai sunt satisfăcuți de aceeași pâine care altădată da sațietate celui flămând de Cristos, ci tânjesc după alte bucate, al gustului proaspăt de carne. Dar (de obicei) vânatul prins de ei este ceva ce ține de un sezon biblic închis – ieșit din sfera canoanele clasice ale credincioșilor sfinți și cu inima curată.

Nu puțini dintre creștinii de azi se hrănesc de regulă cu lucruri ciudate, astfel că au ajuns să nu aprecieze doctrina sănătoasă. Ei așteaptă ceva care să-i surprindă, ceva nou, sau ceva care să-i emoționaeze. Ei pot crede orice, atâta vreme cât acel lucru se abate puțin, s-au mai mult, de la convingerile de veacuri ale creștinilor sfinți. Au această atitudine, în timp ce resping ca demodată, searbădă și insuficientă (fără har?) predica chemării la pocăință, evlavie și cumpătare.

Însă, să vedem ce i-a animat pe adevărații reformatori, sau pe cei care au trăit momente ale trezirii spirituale, Martin Luther, Charles Wesley, Jan Hus, George Fox, A.W. Tozer, Richard Wurmbrand, Liviu Olah, Pit Popovici. Să ne estimăm cu bun simț învățătura, comparând-o cu aceea a marilor înaintași, și, în lucrurile care sunt comune, să umblăm și să credem la fel, călcându-le pe urme.

Veniți astăzi și alegeți, pe ce lucruri trebuie pus accentul, pe cele majore sau pe cele minore?

Smerenia este singura stare și cale a minții prin care ne putem apropia de Scriptură și de Gloriosul Dumnezeu.

Sufletul credinciosului smerit va fi învățat de Duhul, acele lucruri care duc la mântuirea lui. Glorie Domnului! Amin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s