Zidirea sufletului!

IerusalimNeemia capitolul 3 – Zidirea spirituală 

Cartea NEEMIA istorisește despre faptul că, pe când se afla  în capitala Susa, în captivitate, Neemia, împreună cu o mare parte a poporului, era preocupat de starea de umilință a celor din  Ierusalim,  care erau  „acolo în țară,  în cea mai mare nenorocire și ocară; zidurile Ierusalimului [erau] dărâmate și porțile [erau] arse de foc.” (Neemia, 1.3)

Ierusalimul avea zidurile cetății dărâmate, porțile arse de foc. Era ceea ce se vedea de la o poștă, de departe. Dar când te apropiai vedeai că nici Templul nu sta în picioare și nu-și mai exercita funcțiile pentru care fusese ridicat.

Însă, acum doresc să observăm că Ierusalimul, care se identifică pentru oamenii religioși cu prezența lui Dumnezeu și a locului unde se aducea rugăciunea și jertfele înaintea Sa.

Astăzi credincioși aduc rugăciunea în Duh și în Adevăr, în inima lor, Aceluiaș Dumnezeu care este prezent în Templul Său, ridicat în inima creștinilor.

Condiții pentru zidirea (întărirea) sufletului

  1. Unitatea, unirea tuturor acelor care doresc rezidirea spirituală ale sufletelor celor credincioși. Observați cuvintele care arată că toți au lucrat împreună, ca unul. În text întâlnim multe cuvinte care întăresc ceea ce susținem aici: „Marele preot Eliaşib s-a sculat împreună cu fraţii săi, preoţii, şi au zidit poarta oilor. Au sfinţit-o şi i-au pus uşile; au sfinţit-o” (3.1). Apoi apare sintagma “alături de… ”, “alături de ei.. ” apare în text de peste 10 ori, subliniind importanța părtășiei în lucrarea de zidire, a lucrării împreună: “împreună lucrători cu Dumnezeu” (Vidi 1 Corint., 3.9-16). De asemeni este utilizat verbul “au lucrat.. ”, zidirea se face de către mulți, de către toți, exceptând pe cei leneși și neroditori sau cei care lucrează la dărâmare.

  2. Lucrările făcute în unitate sunt de zidire: dregerea zidului, repararea a ceea ce s-a deteriorat în timp, din neveghere. “au dres poarta cea veche. Au acoperit-o cu scânduri şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele.” (3.6) Este importantă poarta, inimii prin care intră și ies gândurile noastre să-i fie puse “uşile, încuietorile şi zăvoarele.” Să fie bine străjuite ușile inimii cu încuietori și zăvoare, pentru a reține Cuvântul Adevărului și pentru a opri întrarea sămânței dumnezeului veacului acestuia care întunecă mintea și inima celor necredincioși.

  3. Conducătorii adunării și întreaga adunare, toți ca unul, se implică în lucrarea de zidire: toți trebuie să avem o inimă de slujire-de slujitor. Lucrarea fiecăruia este contabilizată de Dumnezeu, observăm că aici fiecare este numit ce anume lucrează (cu darul talantului primit de la Stăpân). De exemplu: „Alături de ei a lucrat, în faţa casei sale, Iedaia, fiul lui Harumaf, şi alături de el a lucrat Hatuş, fiul lui Haşabnia.” (3.10).

  4. Lucrarea fieărui credincios este importantă. Toți putem și avem darul de a înălța o rugăciune Tatălui din Cer. Toți cei cu inimă bună să laude pe Domnul. Pentru fiecare este loc să facă ceva pentru zidirea Trupului bisericii Domnului, să ascultăm de Domnul și de mai marii noștri și să facem după puterile noastre, să „facem ce este bine în vederea zidirii” (Romani, 15.2). Despre Baruc stă scris că el “a dres cu râvnă o altă parte..”. Sunt lucrări pe care nu le poate oricine, dar noi putem să ne rugăm ca Domnul să lucreze la zidirea noastră prin cei care o pot face! Amin.

  • Să nu zicem că Biserica are slujitori, ci mai degrabă să gândim că ea este formată în întregime din slujitori, căci fiecare credincios are un dar/un talant de la Domnul, prin care trebuie să participe alături de toți ceilalți la zidirea spirituală a lui însuși și a celorlalți, în unitatea dată de Duhul lui Hristos.

  • Valoarea spirituală a slujitorului nu se vede, însă îl vom cunoaște după roadele lui. Dacă faptele (lucrarea) sunt făcute printr-un „duh de putere, de dragoste și de chibzuință” (2 Tim.1.7) primit de la Domnul Isus, Glorie Domnului! Căci atunci când se lucrează cu sfințenie, în smerenie, cu credincioșie, rezultatele lucrării Duhului Sfânt vor apărea în cele din urmă.

Povestea cineva că în satul Moldovița (județul Caraș-Severin), de lângă Dunăre, într-o micuță biserică a Domnului Isus mai rămăseseră doar trei bărbați în vârstă, dar  care au rămas statornici pe cale. Alții nu mai erau cam de multișor. Într-un an, în Zilele de Aniversare ale Nașterii Pruncului Isus ei se aflau pe genunchi și stăruiau în rugăciune. Asta în timp ce afară, un grup de 40 de tineri plini de băutură și bucuroși de anii lor, ce și-au zis: „Haideți, să intrăm să vedem ce fac oamenii în Casa de Rugăciune!” Au intrat cu gânduri confuze, dar biserica s-a ridicat de pe genunchi și i-au invitat să colinde cu cântările lor. Ce credeți că s-a întâmplat? Din cei 40, 37 au rămas străpunși la inimă de harul dătător de viață al Domnului Isus și au intrat în slujirea Stăpânului vieții.

Veniți să ne zidim unii pe alții și pe noi înșine, zidind pe Temelia pusă de Isus Domnul și apostolii Lui. Amin.

1 thought on “Zidirea sufletului!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s