Crucea – Între simbolism și realitatea credinței

Recunostinta (2)Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.” (Galateni 6:14)

Momentul de inflexiune al istoriei

Istoria lumii este jalonată prin evenimente, are un început și fără îndoială va avea și un sfârșit.

La început a fost <<Dumnezeu>> și Cuvântul Lui.  „La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.” (Geneza, 1.1). Dumnezeu a creat toate lucrurile, El l-a creat pe om și i-a dat în stăpânire pământul.

Prin neascultarea de Dumnezeu, și urmând glasul amăgitor al Diavolului (îngerul întunerecului, numit și Lucifer), curând păcatul a pus stăpânire pe om și a fost îndepărtat din Grădina Împărăției lui Dumnezeu, în pustiul lumii, departe de fața Lui. Dar, după cum un tată dorește întoarcerea fiului risipitor din lumea fărădelegii, în casa sa, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său Isus să răscumpere omul din capcanele Celui Rău, pentru a-l reprimii în Împărăția Luminii.

Astfel, cel mai important eveniment istoric  este acela al momentului făuririi mântuirii omului de fărădelegile sale, prin ridicarea pe Cruce a neprihănitului Om Isus Hristos. El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Prin credință și har, oricine cheamă Numele Domnului, va fi mântuit.

Dacă am reprezenta printr-un segment de linie “totalitatea erelor lumii”, timpul reprezentat  ar avea un punct de inflexiune dat de Crucea jertfei lui Isus Hristos, moment istoric deosebit de important de unde începe Era Creștină.

Până la era creștină, legea morală pusă de Dumnezeu în conștiința omului îl acuza de imoralitate și fărădelege, însă îi lipsea puterea să se desprindă din cursele amăgitorului, dar odată cu condamnarea lui Isus la moarte și răstignirea Sa pe Crucea de lemn, omul prin credință și pocăință,  primea puterea de care are nevoie prin Evanghelie:

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Romani, 1.16-17)

Fără Hristos (crucea Lui și viața Lui), fără Evanghelia Lui Isus,  omul n-are nici o șansă de izbândă în lupta sa cu plăcerile de o clipă ale păcatului și imoralității. Dar acum, prin botezul în moartea Lui, („Cine crede și se va boteza va fi mântuit, iar cine nu crede va fi osândit.”, Marcu 16.16), credinciosul învie la o viață nouă și nestricăcioasă, în care va împlini faptele morale ale iubirii, dar în același timp este „mort față de păcat și viu față de Dumnezeu” (Romani 6.11)

El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2:24)

Evanghelia sintetizează foarte exact ceea ce trebuie să știe orice om venit în această lume:
<<Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.  Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!“>> (Ioan, 1.14-15; 29)

CRUCEA: E adevărat, deci, Crucea este un simbol și o realitate, dar unii oameni  rămân doar în lumea simbolisticii, ori simbolul nu te ajută la mântuirea de obște realizată de Isus Hristos, ci credința și harul adus de Domnul și Mântuitorul nostru.

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1)

Credința nu are nimic cu lucrurile care se văd. Ceea ce vezi, nu este credință, este o realitate obiectivă.
Psalmistul spune „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.” (Psalm, 19.1-4). Am văzut care sunt mărețele cuvine prin care ni se deschide orizontul Bibliei și al creației: „La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.” (Geneza, 1.1).

Credincios este numit omul care crede ceea ce a scris Dumnezeu că Este și ceea ce a făcut El pentru om, și ceea ce spune despre om, că este păcătos și că are nevoie de mântuirea Sa oferită prin Isus.

Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei, 11.6)

Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” (Ioan, 20.31)

La Golgota Domnului Isus au fost ridicate trei cruci. Pe una a fost răstignit Isus, Fiul lui Dumnezeu, iar de o parte și de alta a crucii Sale au fost răstigniți și doi tâlhari. Unul dintre tâlhari a fost salvat în ultimele clipe ale vieții sale, pentru că și-a pus credința în Isus, dar celălalt a mers în veșnicia de dincolo batjocorind. Astfel, pentru unul, crucea a devenit un simbol al vieții, iar pentru celălalt, un simbol al morții. Așa a rămas până astăzi. Unii privesc cu mulțumire la cruce și știu că Isus a suferit și a murit acolo ca ei să aibă viață, iar alții trec mai departe nepăsători față de această sfântă lucrare de la Cruce.

Crucea Domnului (lucrarea sfântă) împarte omenirea în două, în credincioși și necredincioși, în mântuiți (salvați)și nemântuiți.

Nu, crucea nu împarte lumea în putători ce cruciulițe și în nepurtători de cruciulițe, căci majoritatea o fac necugetat, pe de o parte, dar și mulți poartă acest simbol conștient, pe de altă parte, deși nu ajută cu nimic la mântuire, ci adesea este o frână în calea credinței.

Întreabă-te astăzi, în ce categorie dorești să fii. Însuși Domnul Isus a spus că adevărata Cale este îngustă, iar calea lumii este largă.

Calea largă a ortodoxiei creștine are o tradiție și practică neevanghelică, căci învață greșit poporul, cum că crucea de lemn sau de metal, ca obiecte de cult, e sfântă și are putere, însă doar propovăduirea crucii [lui Isus Hristos] este puterea lui Dumnezeu [pentru mântuirea celor păcătoși, cf. 1 Corint., 1.18].

Semnul crucii făcut de oameni, n-are nici o valoare, e doar o simplă superstiție, ignoranță curată. Doar credința și ascultarea de Domnul Isus, Cel răstignit și Înviat a treia zi, va aduce binecuvântarea.

Glorie Lui Isus și crucii Lui! Amin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s