Catolicii se “pocăiesc”

Papa FranciscNu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ […]   şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.

Faptele apostolilor, 20.20-21

Preaiubiților,

acum nu voi vorbi de  părerea filozofilor lumii și despre credințele lor, cum se zice, “fiecare cu părerea sa”.

Însă, nu poți trece cu vederea,  fără să te cutremuri, de mesajele celor de la Vatican.

Papa Francisc s-a exprimat nu demult că domnia sa crede că oamenii vor primi mântuirea prin fapte bune,  chiar dacă sunt atei și nu cred în Dumnezeu!

Prin declarațiile ulterioare, cei de la Vatican au căutat să  retușeze și să nuanțeze  eroarea fundamentală afișată de către papă – căci tocmai credința este vehiculul care îl duce pe credincios în cer, în veșnicia cu Domnul Isus; credința separă creștinii de atei și de celelalte filozofii (liberalismul, universalismul, ateismul, islamismul, budismul, confuciunismul, hinduismul, yoga) – dar capii Catolicismului nu fac altceva decât să-și demonstreze universalismul credinței lor, ecumenismul spre care doresc să se îndrepte cu orice preț.

Credința și ascultarea de Dumnezeu, de învățătura lăsată de Dumnezeu prin scrierile biblice (BIBLIA), pun deoparte pentru Dumnezeu  un popor format din orice seminție și neam, din aceia care îl onorează pe Dumnezeu prin credința lor, în baza căreia primesc dreptul de a fi fii ai Împărăției Lui.

Faptele bune, fără credința de a fi fiu al lui Dumnezeu și al Împărăției, nu zidesc o viață plăcută lui Dumnezeu care, în final, să-i dea dreptul și accepțiunea Lui Dumnezeu, la viața veșnică pregătită de Isus Hristos tuturor celor ce iubesc Ziua Domnului!

Nu e timpul și nici locul de a vorbi despre pașii credinței și despre pocăință, dar fără de acestea NIMENI nu va vedea pe Dumnezeu și Împărăția Lui:

De acum mă asteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în “ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2Tim.4:8)

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. 

Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: “Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.” (Romani, 10.9-11)

Preaiubilor, să nu uităm niciodată  “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” (Efeseni, 2.8)

Credința e însăși cheia (împreună cu pocăința,  la pachet, împletite în viața credinciosului) intrării în veșnicia mult dorită, acolo unde iubirea și lumina sunt elementele care definesc Împărăția Noului Ierusalim.

Apostolul Petru scrie credincioșilor autentici de pretutideni,  “către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:  Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!” (2 Petru 1-2)

Preaiubiților,

nu vă lăsați amăgiți de vorbirea dulceagă și căldicică a nimănui. Prorocii și apostolii Domnului, cei care au vorbit și au propovăduit Cuvântul, nu au fost populari, căci ei îndemnau la ascultare, la credință, și la pocăință.

Însuși Domnul Isus a spus:”În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.

“Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, “că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?  Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” (Evanghelia lui Luca, 13.1-3)

Papa Francisc a ajuns repede pe calea celor care doresc să fie populari, plăcuți oamenilor, chiar lumii întregi. În “plasa” amăgirii și a promisiunilor deșarte, fără acoperire teologică, a dorit să-i prindă dintr-o lovitură și pe atei, plasă care are ochiurile prea largi și nu reține pe nimeni pentru veșnicia luminoasă.

Cum spunea cineva despre Vatican: “În cel mai scurt timp ei ar vrea să îi declare şi pe musulmani că sunt creştini.” (Laurențiu Nica)

Dar avea perfectă dreptate Oswald Chambers să scrie că:

Nu este nimic atrăgător în Evanghelie pentru omul firesc; singul om care găsește Evanghelia atrăgătoare este omul care este convins de păcat.

De aceea, Domnul Isus a spus lui Nicodim și ne spune tuturor: “Trebuie să vă nașteți din nou.” (Ioan, 3) Trebuie să fii recreat și înnoit de Dumnezeu, Sigurul creator care poate face minuni în viața omului, din apă și din Duh, din apa Cuvântului și prin puterea de regenerare a Duhului Sfânt.

 “Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,  ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. Mustraţi pe cei ce se despart de voi;  căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.

Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,  singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.” (Epistola lui Iuda, 20-25)

1 thought on “Catolicii se “pocăiesc”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s