Un act imperativ (6)

“Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.“

Epistola către Efeseni, 5:19

.

.
Vorbiți între voi!

(pasul 4)

În dosarele de divorț, de dinainte de ’89, la rubrica “cauza” se știa că exista notat indubitabil un aspect cu oarece tentă psihologică, “nepotrivire de caracter”.  Sincer vorbind, o găseam și potrivită și abuzivă în același timp, descrierea prin acest simplă dar profundă sintagmă, din moment ce frecvența acestei cauze se ridica la peste 90%, după opinia mea, de altfel neavizată.

Naiv, mă întrebam ce legătură așa de mare are caracterul cu potrivirea relațiilor dintre doi soți? Dar, trebuie să recunosc, chestiunea depinde într-adevăr de caracterul celor doi, trebuie să existe o potrivire de caracter, nu doar unul cu celălalt, ci cu caracterul etalon spre care ar trbui să tindă orice om.

.

Fiți plini de Duh!

.

Apostolul Pavel le scrie credincioșilor din Filipi: “faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni, 2.2-4)

Dacă ar fi folosite aceste cuvinte inspirate de către un renumit consilier, psiholog al zilelor noastre, cei cu bun simț le-ar lua ca excepționale și de către cei care nu cunosc Biblia.

Într-um mod de-a dreptul de necrezut,  paradoxal, o doamnă psiholog din Anglia “expertă” în consilierea matrimonială, după ce fusese căsătorită și  divorțase, și avusese câteva relații monogame, acum, în această fază a vieții ei când devenise poligamă,  recomanda ca sigură soluția poligamiei  în calea divorțului. Dar  “soluția” prezintă o contradicție flagrantă, căci, având alți parteneri, în fapt, persoana practic a divorțat (s-a separat) de lângă soț/soție de numeroase ori, iar  tribunalul desăvârșește și legalizează ceea ce s-a petrecut între părți.

Însă textul clasic din Biblie  ne poruncește Fiți plin de Duh  – astăzi am ajuns la pasul 4, cel boldit de noi în textul de mai jos:

“De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.  Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.”  (Efeseni, 5.17-19)

Nu trebuie să fim filozofi sau erudiți pentru a fi de acord că lipsa de comunicare dintre oameni, mai exact una adecvată, este rădăcina multor disensiuni, dezbinări, divorțuri și războaie, dintre oameni și popoare; practic, și lipsa unei reale cunoașteri dintre parteneri. Oamenii își dau cu presupusul și cred lucruri rele și neadevărate despre partenerii lor (familie, serviciu, biserică, comunitate etc).

În textul  menționat, actul imperativ este dat de necesitatea umplerii credinciosului cu Duh Sfânt, act pus de către apostol în balanță, în comparație și în contradicție cu altele care nu trebuiesc făcute (Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh), dar și cu cele care trebuiesc facute de un credincios. Pavel continuă și poruncește, cu autoritatea unui apostol și în Numele Domnului, astfel:

“Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.” (Efeseni, 5.19)

Subliniem partea cheie e introducerea la acestă poruncă a Domnului: “Vorbiţi între voi” – Comunicarea este nespus de importantă pentru creștin, în familie, biserică, comunitate.

Dumnezeu, prin apostolul Pavel, arată cum trebuie să fie comunicarea  dintre oameni. Vorbiți adevărul, nu vă mințiți unii pe alții, fiecare să spună aproapelui său adevărul, dar în dragoste.  Vă amintiți Poemul dragostei din 1 Corinteni 13?

“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,  acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1 Corinteni, 13.4-7)

Observăm că atunci când comunicarea este plină de iubire, când ea se produce sub umbrela protectoare a iubirii, nimic nu o poate tulbura. Pentru că iubirea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate;  nu pizmuieşte; nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,  acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

 Glorie Domnului! – Căci Dumnezeu este iubire și ne-a turnat această iubire în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ni L-a dat (Romani, 5.5).

Însă,  când una sau ambele părți ale dialogului scoate sabia mândriei, a contrazicerilor, a răutății, a urii, a mâniei – dezastrul e pe cale să se înfăptuiască. De aceea zice Solomon în Proverbe, 17.1; 17.4; 25.8:

“Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! ”

“Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.”

“Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău”

Să avem grijă să avem o comunicare cu conținut biblic și în concordanță cu învățăturii ei, căci acestea Îl onorează pe Dumnezeu și:

“Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui.” (Maleahi 3:16)

Să știm că și Cel rău dorește să fie în comunicarea dintre oamenii credincioși și-și bagă coada să producă ceartă pentru ca Domnul să nu scrie de bine despre noi,  în cartea de aducere aminte,  sau să nu scrie deloc.

Cuvintele nefolositoare, de care vom da socoteală înaintea Domnului, vin la mânie. De aceea să nu fim grabnici pentru ceartă, să fim oameni ai păcii, să curmăm cearta înainte de a se înteți.

John Piper în cartea sa “Arta de a învăța să asculți” scrie că trebuie să venim pregătiți la Casa Domnului, la rugăciune. Să evităm a veni obosiți, iritați și cu întârziere, iar când îți zboară gândul afară de la părtășia din biserică roagă-te Domnului să te ajute să rămâi într- o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând cu frații și surorile Domnului.

“Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.” – Vorbirea noastră trebuie să-L onoreze pe Domnul și aceasta ne va face cinste și nouă!

De aceea Psalmistul spune despre el însuși:  “Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”

Fii plin de cuvântul lui Dumnezeu, citindu-L la timp și nelatimp, propovăduiește-l prin viata ta: “propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.” (2 Timotei, 4.2)

Memorează cuvântul biblic al Domnului, prin citire și întrebuințare zilnică, și atunci vei scoate cuvinte duhovnicești ziditoare din depozitarul inimii tale în comunicarea cu ceilalți, ascultând de Domnul Isus care a zis:

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Evanghelia lui Ioan, 7.17)

Dacă creștinul trăiește după cerința și îndemnul Domnului, atunci cu siguranță el va fi plin de Duhul și va răspândi mireasma cunoașterii Lui. Glorie Domnului!

Doamne ajută-mă să cuget zi și noapte la cuvântul Tău. Ajută-mă să citesc tot mai mult Biblia (Cuvântul Tău), și să nu las nici un cuvânt să cadă la pământ; să trăiesc prin credință și ascultare de Tine. Amin.