Străjerii, Iona și noi

Iona aruncat pe țărmToată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

  2 Timotei, 3.16-17

.

Secolul Imoralității și al Nepăsării

  .

Tema străjerului din Cartea “Ezechiel”, a Vechiului Testament, este tot mai marginalizată de credincioșii secolului XXI. Dacă secolul trecut a fost numit de unii Secolul Vitezei, acest secol poate fi numit Secolul Imoralității și al  Nepăsării. Deși viteza a tot crescut,  totuși n-avem  timp și pentru ceilalți. Nu ne mai dăm unii altora veștile bune, oamenii au devenit mult prea egoiști. Cât despre emisiunile și programele TV  sau ale ziarelor online, acestea sunt  pline de un divertisment deloc educativ (de-un spirit ocult și distructiv) și de acele  informații și lucruri negative  care  închistează tot mai mult omul,  cu vești rele  from beginning to end.

Câți dintre noi aducem la cunoștința prietenilor, vecinilor, cunoscuților și necunoscuților, vestea bună că astăzi la magazinul “cutare” sunt ieftiniri însemnate la produsele râvnite de oricine?

Câți dintre noi duc astăzi oamenilor de lângă noi vestea bună a Evangheliei Domnului Isus, al Aceluia care S-a întrupat ca om acum  2.000 de ani pentru răscumpărarea noastră din felul deșert de trăire?

În cartea “Ezechiel” Dumnezeu se adresează prorocului cu numele generic “fiul omului”, deci  oricăruia dintre noi căruia-i vorbește Domnul ca unui străjer. Dacă acel om va vedea că urmează să se întâmple ceva rău, el va trebui să sune din trâmbiță și să dea de știre poporului.

Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău şi spune-le: „Când voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare şi-l va pune ca străjer, dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării, va suna din trâmbiţă şi va da de ştire poporului, şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri, şi va veni sabia şi-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui. Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei, şi nu s-a ferit, de aceea, sângele lui să cadă asupra lui; dar, dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa.  Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu va suna din trâmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.”

“Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi cuvântul care iese din gura Mea şi să-i înştiinţezi din partea Mea. Când zic celui rău: „Răule, vei muri negreşit!”, şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.  Dar, dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul.

Spune, dar, fiul omului, casei lui Israel: „Voi cu drept cuvânt ziceţi: „Fărădelegile şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi din pricina lor ne ofilim; cum am putea să trăim?”
Spune-le: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?”  (Ezechiel, 33.2-11)

Vă aduceți aminte de Iona?

Și de Dumnezeu care l-a trimis ca străjer să strige împotriva cetații Ninive:

Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” (Iona, 1.2)

Dar Iona nu s-a dus, din egoism și nepăsare față de cei din Ninive, iar cei  120.000 de oameni  urmau să suporte consecințele păcatului și răutății lor, nimicirea, căci plata păcatului este moartea; însă darul lui Dumnezeu fără plată  pentru cei ascultători și  care  cred în El,  este viața veșnică în Isus Hristos. (Romani, 6.23)

Iona  “A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului.” El s-a dus într-o direcție opusă. A refuzat să asculte de Dumnezeu. Nu i-a păsat nici de oameni și nici de Dumnezeu. A plătit  prețul biletului să meargă la Tars, unde nu avea treabă.

Așa suntem și noi, creștinii de azi, nu mergem unde ne vrea Domnul, nu vorbim ce vrea Domnul să vorbim. Cumpărăm bilet și mergem unde nu avem nicio treabă. Putem să ne mirăm cât mai are Domnul răbdare cu noi!

Însă Dumnezeu a avut multă răbdare și cu prorocul Iona. Lui Dumnezeu îi păsa de oamenii din Ninive șii a trimis o furtună pe Marea unde se afla corabia cu Iona, să-l trezească cumva din nepăsarea în care a căzut. În cele din urmă, călătorii corăbiei și echipajul, au aflat că Iona (care dormea dus) e cauza furtunii – el  fugea de fața lui Dumnezeu, neascultând însărcinarea primită.

Și astăzi, deoarece dormim somnul nepăsării,  ne aflăm aproape zilnic prin furtuni,   cutremure de pământ și crize de tot felul. De ce? Pentru că nu  trăim în ascultare de Dumnezeu și nu ne facem datoria de străjeri.

Din pântecul marelui pește unde a ajuns,  Iona s-a pocăit  pentru neascultare și a cerut ajutor Domnului, iar Domnul a poruncit peștelui de  l-a vărsat afară, pe țărm.

Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.  Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!

Ce s-a întâmplat cu oamenii din Ninive?
Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă.  Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc! Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile!  Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” (Iona, 3)

Dumnezeu a avut milă de ei, cum vorbise prin Ezechiel?

Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.

Moise zisese lui Dumnezeu: Doamne,  arată-mi slava Ta!

Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat…” (Exod, 34.6-7)

Creștinilor, să le strigăm oamenilor și să le vorbim de la inimă la inimă, că Dumnezeu este un Dumnezeu gelos, un Dumnezeu care urăște păcatul și închinarea la idoli, că Dumnezeu urăște cetățile oamenilor răi și va trimite pe Nimicitorul (furtuni, cutremure, foc, crize economice de tot felul, moartea) până când omul nu se va întoarce de la calea lui cea rea, și de la păcat – la Domnul,  căruia se cuvine să i se aducă de către fiecare om toată cinstea, lauda și gloria!

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Evanghelia lui Ioan, 3.16

1 thought on “Străjerii, Iona și noi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s