O întâlnire neaşteptată!

IACOV INSĂ A RĂMAS SINGUR.

Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-Mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.” Iacov L-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel; „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.” Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.

GENEZA, 32

NU-L POŢI ADUCE în faţa cititorului, în toata măretia Sa, pe Dumnezeu – Creatorul Universului, pe Cel ce este nevăzut si înafara timpului, căci nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu şi apoi să trăiască, însă, Dumnezeu ni S-a descoperit şi prin creaţie

:

1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
2 O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.
3 Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit:
4 dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. ” (PSALM 19)

Apoi, Dumnezeu S-a făcut de cunoscut luând chipul unor îngeri, iar în zilele din urmă El S-a descoperit oamenilor într-un mod extraordinar, prin Fiul Său Isus Hristos.

Cert este însă faptul că Dumnezeu nu poate fi pus în tipare omenesti. Nu Îl poti descrie pe Creatorul folosind cuvinte şi metafore omenesti, ci doar citind şi citând din Sfânta Scriptură – locul in care ni S-a făcut de cunoscut – indicând spre Acela care a spus „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apocalipsa, 1.8)

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. (…)
El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. –
Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (IOAN, 1.1-18)

LUPTA LUI IACOV

Întâlnirea lui Iacov (nepotul lui Avraam) cu Dumnezeu, descrisă in Geneza 32, e una istorică si esentială pentru intreaga omenire.

Această confruntare i-a marcat si i-a schimbat viata lui Iacov pentru totdeauna. De atunci el nu a mai fost la fel. I s-a schimbat până si mersul, de aici inainte a schiopătat din coapsă, umblarea in această lume materialistă i-a fost de-acum altfel dar s-a deschis mai mult cunoasterii si ascultării de Dumnezeu. Iacov a trecut printr-un eveniment dramatic care l-a afectat puternic, pentru totdeauna.

Peste secole, proorocul Osea (12.4) vorbeste si el despre această întâlnire:

S-a luptat cu îngerul şi a fost biruitor, a plâns şi s-a rugat de el. Iacov l-a întâlnit la Betel, şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu.

Dumnezeu, când vorbeste, are un mesaj important pentru om. Si, El, când vorbeste, vorbeste tuturor, ca un Tată care se adresează copilului care a gresit, insă vorbirea si atitudinea Sa e valabilă pentru toti copiii Săi!

… şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu” Si pentru noi a vorbit Dumnezeui, celor de acum. E un mesaj adresat peste generatii, si pentru noi, si celor ce vor veni după noi. Dumnezeu avea si are un scop mult mai inalt si mult mai larg. El se află într-o lucrare si un plan pe care urmăreste să-L realizeze. El nu se supune regulilor noastre, ci veghează să-Si implinească planul Său desăvârsit.

Care era starea de spirit a lui Iacov înaintea acestor confruntări? (cu Laban, cu Dumnezeu, cu Esau)

Iacov nu era deloc linistit. Tocmai ce scăpase de Laban, socrul său, care-l urmărise deoarece se despărtiseră in conditii si termeni neclari. Dupa ce a fost ajuns din urma de Laban, după o confruntare incordata, au ridicat o movilă intre ei care sa le asigure despartirea in pace.

51 Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine. 52 Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.(…) Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.” (GENEZA, 31)

O criză nu-l face om, ci ceea ce face el în criză!

Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” PSALM 65.3

Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” (GENEZA 31.1-2)

Iacov se afla in drum către acasă, spre ţara promisă lui Avraam, dar era plin de teamă căci urma să dea ochii cu fratele său Esau pe care l-a inselat crunt, iar Esau venea in calea lui cu o armată de 400 de oameni.

Rugăciunea lui Iacov către Dumnezeu (32:9-12). Această rugăciune este una dintre cele mai mari rugăciuni înregistrate în Scriptura, și totuși credinta lui a fost destul de slabă. A fost asemanatoare acelui tată, al copil ului demonizat, care a strigat: “Doamne, cred; ajută necredinței mele!” (Marcu 9:24). Fiecare declarație din această rugăciune arată faptul că Iacov a avut o cunoaștere profundă a căilor și caracterului lui Dumnezeu. Totuși, el s-a rugat în disperare și nu in credintă.

Iacov a prezentat o listă de argumente pentru ce Domnul ar trebui să-l protejeze de mânia lui Esau: Legământul lui Dumnezeu (v. 9a); promisiunile lui Dumnezeu (12:1-3; 28.15). Dar astazi, poporul lui Dumnezeu se apropie de tronul harului prin Isus Hristos pe baza noului legământ, făcut prin sângele Său (Evrei 8:6-13; 12:22-24).

In rugăciune, el spus că a fost ideea si voia lui Dumnezeu ca el plece Padan-Aram și să revină in patria promisă (31:13). Iacov pare a uita că porunca lui Dumnezeu implică întotdeauna si ajutorul lui. Dacă nu suntem in voia lui Dumnezeu, in acest caz, aceasta nu ne va conduce la puterea protectia lui Dumnezeu pentru noi.

Iacov i-a amintit de cei douăzeci de ani cand Dumnezeu s-a îndurat de el într-un mod minunat si a avut grijă de el (v. 10).

Dumnezeu a fost credincios și a avut grijă de el în toate necazurile si poverile pe care le-a întampinat. Când Iacov a ajuns în casa lui Laban, el n-avea nimic, nu era decat un biet pelerin, iar acum, prin binecuvântarea lui Dumnezeu a ajuns un om bogat. De ce i-ar pasa lui Dumnezeu de el timp de douăzeci de ani, iar acum să-l lase să fie ucis de fratele său?

Iacov nu s-a gândit numai la el însuși, ci si la familia sa și avea în minte (v. 11) si, de asemenea, avea in vedere si maretul plan al lui Dumnezeu (Geneza, 12.1-3). Fiii lui Iacov ar urma să formeze națiunea lui Israel, și prin Israel, Dumnezeu va aduce binecuvântare pentru întreaga omenire.

Salvatorul, pe de altă parte (al oamenilor din toate timpurile) va veni din semintia Iuda (fiul lui Iacov) și-si va da viata pentru păcatele lumii.

Iacov i-a amintit Domnului promisiunile Sale, făcute la Betel (28:12-15), că El se va ingriji să-i meargă bine și-i va înmulți urmașii săi (v. 12). Dumnezeu i-a spus lui Iacov că El va fi cu el și are să-l aducă înapoi la Betel, și că El va împlini scopurile Sale în și prin el.

Noi foarte usor imităm frica lui Iacov, necredința si uneltirea lui, precum și înclinația sa de a sări la concluzii, dar mai bine am căuta să avem asemenea rugăciuni, după tiparul lui Iacov.
El a pretins promisiunile lui Dumnezeu, i-a amintit bunătatea lui Dumnezeu, și s-a odihnit pe caracterul si legamântul lui Dumnezeu. Nu contează cu ce circumstanțe ne confruntăm, de ce anume ne temem in inimile noastre, ne putem încrede deplin în Dumnezeu, in caracterul și in Cuvântul Său.

După o rugăciune solidă, in conținut teologic, trebuia să aducă si pacea in inima lui Iacov, dar el încă era neliniștit, si a decis să acționeze: “Eu îl voi potoli cu darul acesta…“, cu un cadou scump.

Si Iacov a actionat după zicala: “Fiecare om are prețul lui.”

Iacov, in paralel cu indrederea in Dumnezeu, si-a zis că nu strică să aplice si filozofia darului, 580 de animale valoroase va potoli mânia fratelui său Esau.

A împărțit si separat efectivele in două tabere și a poruncit păstorilor de a păstra o distantă între fiecare turmă, astfel Esau va fi impresionat de generozitatea fratelui său. Mai mult, fiecare dintre păstori avea același discurs umil in fața lui Esau: “A robului tău Iacov; este un dar trimis domnului meu Esau “(v. 18).
Cu aceste cuvinte “robul tău” și “domnul meu,” Jacov venea înapoi umilit (din nou, ignorând faptul că Dumnezeu l-a făcut stăpân peste rudele sale, inclusiv peste Esau (27:29).

Trebuie să ne examinam inimile noastre pentru a vedea dacă suntem vinovatide rugăciuni evlavioase, pentru ca apoi să trăim în funcție de propriile resurse.

Credința fără fapte este moartă. “(Epistola lui Iacov 2:20) Aici patriarhul Iacov nu a dovedit si faptele credintei.

Zicala din popor “Domnul îi ajută pe cei care se ajuta singuri.“, este nebiblică. Ci se potriveste ceea ce spune sfantul apostul Pavel: “Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”” (2 Tesaloniceni, 3.10)

Adevărata credință se bazează pe Cuvantul Domnului (Rom. 10:17), și orice facem trebuie să fie motivat de credință, altfel comitem un păcat.

Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.” (Romani, 14:23)

Trecerea prin râul Iabocului a fost periculoasă, pe timp de noapte, dar Iacov si-a asumat acest risc. După ce a uitat de tabăra de ingeri a lui Dumnezeu, el a căutat să pună “ceva” între familia sa și cei 400 de oameni inarmati ai fratelui său Esau. Iacov si-a impartit familia in doua tabere, gandind ca daca va pieri prima, va scapa cea de a doua.

Iacov insă ramane singur, in spatele lor. Când suntem singuri și la sfârșitul resurselor noastre, atunci Dumnezeu poate veni la noi, jos, și să facă ceva în noi și pentru noi.

Singurătatea – e un loc public pentru Dumnezeu

Atunci când suntem singuri, inima și mintea sunt mult mai putin distrase, noi incepem să trăim cu noi înșine și a ne confrunta cu noi înșine, cu constiinta noastră.

Cu douăzeci de ani mai înainte, Iacov s-a întâlnit cu Domnul la fel, când a fost singur, la Betel, iar acum cand se afla din nou jos, plin de teamă si disperare, Dumnezeu (cu harul Său) a venit din nou la el, în noaptea cea grea, in ora cand Iacov avea mare nevoie de ajutorul Său.

Dumnezeu ne găsește oriunde ne-am afla
El caută “oaia” pierdută sau aflată in necaz si o găseste. Si o ridică, sus, acolo unde El vrea s-o aseze.

Pentru Avraam, care era un pelerin, Dumnezeu a venit la el ca un călător (Gen. 18). La generalul Iosua, El a venit ca un soldat (Iosua 5:13-15).

Iacov a petrecut cea mai mare parte a vieții in lupte, cu oameni, cu Esau, cu Isaac, cu Laban, și chiar cu soțiile sale. Așa se face că Dumnezeu a venit la el ca un lupător.

Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit; cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.“(Ps. 18:25-26).

La Betel, Dumnezeu a promis să-l binecuvânteze pe Iacov, și material, iar promisiunea a fost îndeplinită si Iacov era acum un om foarte bogat.

În acea noapte cu “sufletul întunecat“, Iacov a descoperit că el de fapt luptă impotriva lui Dumnezeu și că rezistă si se opune voii Lui. Acum a inteles că singura modalitate de a obtine victoria este prin predarea-capitularea in fata Sa.

W. Tozer spune aceasta in aceste cuvinte: “Domnul nu poate binecuvânta pe deplin un om până ce nu este slăbit si cucerit de Dumnezeu

Cand sunt slab, atunci sunt tare.”

Sfantul apostol Pavel scrie cu litere sfinte ce simte el in incercarea grea si ce i-a spus Isus:

Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” 2 Corinteni, 12

Iacov s-a întâlnit cu el însuși si cu Dumnezeu (v. 27-32).
Ce i s-a intamplat lui Iacov? (1) E biruitor si (2) E binecuvantat.

Cand nu mai poti sta in picioare, pune-te pe genunchi. In final, a fost binecuvantat ACOLO. Dumnezeu ne va binecuvanta acol unde ne aflam: in boala sau sanatate, in suferinta si durere, in tinerete sau batranete, in frica-teama sau tulburare, El ne va binecuvanta ACOLO- daca suntem in voia Lui!

Dar trebuie să plătim un pret: vom gandi de-acum altfel, vom vorbi altfel, vom manca si bea altfel, vom umbla altfel- toate sa fie in voia Domnului.

Inainte de a putea începe ca Domnul să lucreze in viata lui Iacov (in noi), trebuie ca el (noi)să recunoască cine e el de fapt.

De aceea, Domnul l-a întrebat, “Cum iti este numele tău” La intrebarea lui Isaac, “Cine ești tu, fiul meu?”, Iacov a zis tatălui său “Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare” a primit binecuvantarea pe care o primea fiul cel mare!

Ultima dată la întrebare, Iacov, a raspuns cu o minciună! Domnul nu l-a întrebat în scopul de a obține informații, deoarece El știa cu siguranță numele lui Iacov și că Iacov avea reputația de a fi un intrigant și un inselator.

Care este numele tau?”, intrebarea aduce o mare cercetare a constiintei lui Iacov. El va raspunde fără nici o indoială “Iacov” – “Inselătorul” – “Mincinosul“. Adică e intrebat “Contini să trăiesti după cum ti-e numele, înșelându- te pe tine și pe alții, sau admit ca trebuie si vrei să ti schimbi numele si viata?”

În Biblie, primirea unui nume nou înseamna un nou început (Geneza17:4-5, 15; Num. 13:16; Ioan 1:40-42) si a fost o mare oportunitate pentru Iacov.

Noul nume dat de Dumnezeu lui Iacov a fost “Israel“. In Ebraică, Israel înseamnă “Cel ce luptă cu Dumnezeu” sau “Un om stăpânit de Dumnezeu“.

Iacov a pierdut bătălia, dar a câștigat victoria! Prin această încercare, Dumnezeu l-a slăbit, dar in final Dumnezeu l-a binecuvântat si i-a dat biruinta.

Iacov a dat numele Peniel acelui loc in care L-a intalnit pe Dumnezeu, ceea ce înseamnă “Faţa lui Dumnezeu”. El a crezut că vazand Fața lui Dumnezeu, îi va aduce moartea, dar de fapt i-a adus o nouă viață.

Au fost zorii unei noi zile pentru Israel / Iacov (v. 31). Avea un nume nou, si el avea un nou umblet (schiop), și avea o noua relație cu Dumnezeu, care să-l ajute in a se confrunta și a rezolva orice problemă, numai dacă avea credință. Testul mare era pe cale să vină, pentru că Esau urma să intre pe scena.

Acum Iacov era pregătit pentru întâlnirea a treia: întâlnirea cu Esau (cu viata normala, in care avem mereu de luptat).

*

GENEZA, 32

“24 Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.
25 Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el.
26 Omul acela a zis: „Lasă-Mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.”
27 Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el.
28 Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.”
29 Iacov L-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo.
30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel; „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.”
31 Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.
32 Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s